Jurisdiction over public servant disciplinary sanctions: application of special statutory competence over general administrative litigation rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Soluţia pronunţată de Tribunalul Gorj

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul T.P. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicitând anularea Ordinului nr. 639 din 08 iulie 2013.

Prin Ordinul nr. 639 din 08 iulie 2013 emis de către pârât, reclamantul în calitate de funcţionar public, a fost sancţionat disciplinar, aplicându-i-se sancţiunea mustrării scrise.

Prin Sentinţa nr. 1279 din data de 2 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6741/95/2013, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul T.P. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Instanţa a fost învestită cu soluţionarea cauzei având ca obiect anularea actului administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 639 din 8 iulie 2013 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, al Curţilor de Apel, dacă prin legea organică specială nu se prevede altfel.

Faţă de prevederile legale anterior menţionate, tribunalul a reţinut că soluţionarea prezentei cauze este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât actul administrativ a cărui anulare se solicită prin prezenta cerere a fost emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care este o autoritate publică centrală.

2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1191/54/2014.

La primul termen de judecată, Curtea a invocat excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, în raport de obiectul acţiunii şi de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată.

Curtea a reţinut că Ordinul în litigiu priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, iar conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere că actul în litigiu priveşte raportul de serviciu al reclamantului, în calitate de funcţionar public, Curtea a constatat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, aparţine Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, pentru considerentele ce urmează:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul T.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale anularea Ordinului nr. 639 din 08 iulie 2013.

Prin Ordinul nr. 639 din 08 iulie 2013 emis de către pârât, reclamantul în calitate de funcţionar public, a fost sancţionat disciplinar, aplicându-i-se sancţiunea mustrării scrise.

Constatând că obiectul litigiului priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, Înalta Curte reţine că în această situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 rep., astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe" .

Astfel, dispoziţiile arătate prevăd faptul că sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii sunt aplicabile, în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, dispoziţiile din Legea privind statutul funcţionarilor publici, având în vedere obiectul cauzei ce priveşte un raport juridic între părţi.

Prin textul de lege menţionat, în ceea ce priveşte cauzele care au ca obiect raportul funcţionarului public, legiuitorul a prevăzut o competenţă materială specială, derogatorie de la dreptul comun în materie de contencios administrativ reprezentat de Legea nr. 554/2004, stabilind independent de rangul autorităţii publice ce a emis actul, competenţa de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul T.P. şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - GV