Securitate agent status verification; decasure of appeal for missing 15-day filing deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul M.M. solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 13 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul P.C., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul M.M. figurează.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de prevederile art. 21 din Constituţia României precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

2. Prin Sentinţa nr. 2428 din 4 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul M.M.

Pentru a dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, opinând, în sensul că excepţia este neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, prima instanţă a constatat că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului, fapt ce îl scuteşte pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituţii.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a constatat, din analiza conţinutului înscrisurilor de la dosar, că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securităţii.

Activitatea desfăşurată de reclamant se înscrie tocmai în acele atribuţii ale fostei Securităţi pe linia sprijinirii regimului totalitar comunist, identificând şi supraveghind orice persoana care făcea afirmaţii necorespunzătoare atât la adresa politicii de partid şi de stat cât şi a conducerii statului, orice afirmaţie nefavorabilă la adresa "conducătorului iubit", fiind interpretată ca o poziţie importantă a orânduirii şi statului.

Scopul acţiunilor nu era nici pe de parte prevenirea săvârşirii de infracţiuni ori urmărirea unor persoane care atentau la ordinea publică ori securitatea naţională ci constrângerea cetăţenilor de a rămâne mai departe în ţară pentru a nu se crea impresia că regimul comunist ar fi un regim restrictiv şi care afectează libertăţile cetăţeneşti recunoscute la mod declarativ.

Că este aşa o demonstrează faptul că numitul G.I. a fost urmărit numai pentru dorinţa de a pleca şi eventual a rămâne în străinătate.

Măsurile dispuse de pârât au încălcat atât dreptul la viaţă privată şi la secretul corespondenţei şi convorbirilor telefonice, iar în privinţa numitului P.V. a fost încălcat şi dreptul la libertatea de exprimare a opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 301 C. proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din dovezile aflate la dosarul cauzei, rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului la data de 3 iulie 2012, iar recursul a fost transmis prin poştă, la data de 23 iulie 2012.

Având în vedere că termenul de recurs, calculat conform dispoziţiilor art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 iulie 2012, rezultă că a fost depăşit termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus-citate.

Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepţia tardivităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinţei nr. 2428 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL