Ethnic persecution claim fails: evacuation due to wartime frontline not ethnic motives

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi solicitând anularea hotărârii nr. 5097 din 17 decembrie 2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 32 din 4 februarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului S.I. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că nu rezultă persecuţia etnică suferită de reclamant, întrucât din probele administrate a rezultat faptul că reclamantul a fost evacuat din comuna H., judeţul Iaşi în localitatea Bozieni, judeţul Neamţ din cauza războiului, motivaţia istorică constituind-o necesitatea de protejare a populaţiei civile de luptele ce se desfăşurau în perioada respectivă pe frontul Moldovei.

3. Recursul formulat de S.I.

Prin cererea de recurs formulată recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că a făcut dovada faptului că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât a fost evacuat din localitatea de domiciliu din luna aprilie 1944 până în luna martie 1945.

A solicitat admiterea recursului şi constatarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât a depus la dosar toate actele doveditoare ale acestei stări de fapt.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.

Înalta Curte a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât părăsirea localităţii de domiciliu a avut drept cauză apropierea liniei frontului, iar nu acte de persecuţie etnică.

Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanţa de control judiciar şi, ca atare , hotărârea instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.I. împotriva sentinţei nr. 32 din 4 februarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.