Failure to exhaust pre-judicial review against secret administrative orders: Inadmissibility of annulment action for non-communication of acts

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi completată ulterior, reclamantul T.O.I. a solicitat constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. I/654 din 10 iunie 2011 emis de M.A.I. şi a Ordinului nr. 0130052 din 10 iunie 2011 emis de I.G.J.R.

Prin Sentinţa civilă nr. 3.487 din 23 mai 2012, a fost disjunsă cererea completatoare a reclamantului formându-se prezentul Dosar - 5211/2/2012.

Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţie susţinută şi de pârâtul I.G.J.R.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 6.656 din 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamantul T.O.I. ca inadmisibilă.

A reţinut instanţa, în esenţă, că reclamantul solicită constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. I/654 din 10 iunie 2011 emis de M.A.I. şi a Ordinului nr. 0130052 din 10 iunie 2011 emis de I.G.J.R. fără, însă, a fi parcurs, anterior sesizării instanţei, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ce priveşte plângerea prealabilă din 30 septembrie 2011, depusă de reclamant la dosar, instanţa a apreciat că acesta nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege, pentru că această plângere priveşte anularea unor alte acte administrative, a Ordinului directorului general al D.G.J. a Municipiului Bucureşti nr. 348187 din 14 septembrie 2011 şi a actelor prealabile emiterii acestui ordin, neexistând nicio referire a reclamantului din care să se deducă, fie şi indirect, că ar solicita revocarea celor două ordine menţionate. De asemenea, prima instanţă a reţinut şi faptul că plângerea nu a fost adresată autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior, ci unei alte autorităţi, D.G.J. a Municipiului Bucureşti.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul T.O.I. a formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, precum şi conexarea dosarelor disjunse.

A susţinut recurentul că a formulat plângere prealabilă împotriva măsurii punerii sale la dispoziţie, respectiv trecerii sale în rezervă, în care a indicat că înţelege să conteste toate măsurile dispuse anterior emiterii ordinului de trecere în rezervă.

Din întâmpinările depuse de pârâţi a rezultat faptul că aceste măsuri au fost dispuse în temeiul Ordinului M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011, nepublicat, cu anexe secrete, respectiv Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, secret de stat, nepublicat, acte care nu i-au fost comunicate niciodată, şi cu privire la care a formulat cerere completatoare, solicitând atât comunicarea actelor, cât şi anularea acestora.

A criticat recurentul şi soluţia de disjungere a capetelor de cerere privind anularea Ordinului M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 şi a Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011.

A mai arătat că, în condiţiile în care cele două ordine nu i-au fost comunicate niciodată, pârâţii depunând doar extrase, este încă în termen pentru formularea plângerii prealabile şi că instanţa de fond a ignorat argumentele şi apărările sale.

II. Decizia instanţei de recurs

1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În prezenta cauză, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalităţii Ordinului M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română, respectiv a Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011 privind aprobarea statelor de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate I.G.J.R. şi repartizarea pe unităţi a posturilor aprobate, pe categorii de personal.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Dispoziţiile legale indicate mai sus impun imperativ persoanei vătămate atât condiţia solicitării adresate autorităţii publice de a reexamina actul administrativ, cât şi sesizarea instanţei de judecată numai după primirea unui răspuns sau expirarea unui termen de la depunerea cererii de reexaminare, termen prevăzut pentru a da autorităţii emitente posibilitatea revenirii asupra deciziei contestate.

Orice sesizare a instanţei de judecată anterior sau în lipsa parcurgerii acestei etape prealabile, în integralitatea sa, este neavenită, întrucât lipseşte textul legal de finalitatea sa legitimă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

În speţă, prin plângerea prealabilă din 30 septembrie 2011, fără număr de înregistrare, invocată de recurent în susţinerea recursului, se constată că acesta s-a adresat directorului general al D.G.J. a municipiului Bucureşti solicitând: - anularea tuturor actelor prealabile emiterii ordinului directorului general al D.G.J. Municipiul Bucureşti nr. 348187 din 14 septembrie 2011, respectiv examenul pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul M.A.I., desfăşurat în perioada 27 iunie 2011 - 1 iulie 2011; - revocarea Ordinului directorului general al D.G.J. Municipiul Bucureşti nr. 348187 din 14 septembrie 2011, prin care reclamantul, aflat la dispoziţia D.G.J. a Municipiului Bucureşti, a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, în urma reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, nefiind posibilităţi de a fi încadrat în alte funcţii sau unităţi; - repunerea sa în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 348173 din 14 septembrie 2011.

După cum a reţinut şi prima instanţă, acest demers al recurentului nu satisface exigenţele impuse de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu face referire la cele două ordine contestate în prezenta cauză şi nu se adresează niciuneia dintre cele două autorităţi pârâte, M.A.I. sau I.G.J.R.

Susţinerile recurentului în sensul că prin plângerea formulată ar fi vizat inclusiv cele două ordine, la care ar face referire prin sintagma "tuturor actelor prealabile emiterii ordinului directorului general al D.G.J. a Municipiului Bucureşti nr. 348187/2011", sunt nefondate, în condiţiile în care, în continuare, recurentul arată că înţelege să se refere, în acest context, la examenul pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul M.A.I.

Se mai constată că, deşi Ordinul M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 şi Ordinul I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011 nu i-au fost comunicate recurentului, anterior sesizării curţii de apel, nimic nu l-ar fi împiedicat pe acesta să efectueze procedura prealabilă după momentul la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul acestora. Comunicarea actului administrativ este relevantă pentru exercitarea în termen a procedurii prealabile, şi nu pentru dovedirea parcurgerii procedurii prealabile.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, apreciindu-se că nu există motive pentru reformarea hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.O.I. împotriva Sentinţei civile nr. 6.656 din 21 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI