Competence for sanctions under Art. 24 Law No. 554/2004 lies with the execution court, not the court that previously handled the merits

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 aprilie 2012, sub nr. 353/39/2012, reclamantul B.E., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat sancţionarea intimatei în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea acesteia să pună în executare Sentinţa nr. 37 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosarul nr. 1015/39/2010.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 183 din data de 28 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea reclamantului B.E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamantul, arătând că este beneficiarul Sentinţei nr. 37 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, definitivă şi irevocabilă, sentinţă pe care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti refuză, în mod nejustificat, să o pună în executare, motiv pentru care a iniţiat prezentul demers procedural, pentru sancţionarea acestei autorităţi în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Încheierea nr. 1551 din data de 25 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a scos cauza de pe rol şi a trimis-o Curţii de Apel Suceava, reţinând incidenţa art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, coroborat cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 pct. 3 C. proc. civ., conform cărora, acest recurs se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 martie 2013 sub nr. de dosar 353/39/2012*.

2.3. Prin Decizia nr. 4543 din 27 mai 2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul formulat de B.E., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, „aceleiaşi instanţe”.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 5 iulie 2013, sub nr. 353/39/2012*.

Tribunalul a introdus în cauză, în calitate de pârâtă, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, faţă de obiectul judecăţii, de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi de faptul că acţiunea, având ca obiect „obligaţia de a face”, a cărei neexecutare se invocă în cauză, a fost soluţionată de Curtea de Apel Suceava, aceasta fiind instanţa competentă şi în soluţionarea prezentului litigiu.

2.4. Prin Sentinţa nr. 523 din 26 februarie 2014, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că obiectul judecăţii în prezenta cauză este reprezentat de solicitarea reclamantului de sancţionare a intimatei, în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea acesteia să pună în executare Sentinţa nr. 37 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sancţiunea şi despăgubirile prevăzute de art. 24 se acordă de „instanţa de executare”.

Noţiunea de instanţă de executare este definită de art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ”.

Cum, în cauză, fondul litigiului de contencios administrativ a fost soluţionat de Curtea de Apel Suceava, prin Sentinţa nr. 37 din 31 ianuarie 2011, tribunalul a apreciat că aceasta este instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze şi litigiul.

Totodată, tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 4543 din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Suceava s-a stabilit acelaşi lucru, menţiunea eronată din considerentele respectivei hotărâri, fiind singura cauză pentru care dosarul a fost înaintat şi înregistrat pe rolul Tribunalului Botoşani.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. 353/39/2012.

2.5. Prin Sentinţa nr. 108 din 2 iunie 2014, Curtea de Apel Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, reţinând incidenţa dispoziţiile art. X şi art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost modificat art. 20 teza I din Titlul nr. VII al Legii nr. 247/2005.

Curtea de apel a reţinut că prin aceste dispoziţii legale se instituie o excepţie de la regula consacrată atât prin dispoziţiile art. 725 alin. (2) din vechiul Cod de procedură civilă cât şi prin art. 25 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă, respectiv cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei rămân supuse regulilor de competenţă de la data începerii procesului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează sancţionarea autorităţii publice, în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea obligaţiilor stabilite prin Sentinţa nr. 37 din 31 ianuarie 2011, definitivă şi irevocabilă, a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosarul nr. 1015/39/2010.

Înalta Curte constată că raţionamentul judecătorului de la tribunal care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel este la adăpost de orice critică.

Într-adevăr, soluţionarea litigiilor din faza punerii în executare, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este dată în competenţa instanţei de executare, conform art. 25 alin. (1) din lege, adică instanţa care a soluţionat fondul litigiului, după cum se precizează în art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauză, fondul litigiului a fost soluţionat irevocabil de către Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 37 din 31 ianuarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1015/39/2010.273, această instanţă are competenţa de a judeca cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în calitate de instanţă de executare.

Litigiul de faţă nu intră în sfera de incidenţă a dispoziţiilor art. X şi art. XXIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cum în mod greşit a reţinut chiar şi instanţa supremă, ulterior şi curtea de apel, deoarece vizează faza executării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în cauza propriu-zisă de contencios administrativ, iar nu fondul cauzei.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.E., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM