Judicial and prosecutorial transfer priorities: adequacy of C.S.M. weighing of staffing, workload, and tenure over personal circumstances

Asupra contestaţiei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 21 martie 2014, D.C.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a chemat în judecată C.S.M., solicitând anularea Hotărârii nr. 181 din 26 februarie 2014 a Secţiei pentru procurori şi obligarea intimatului să dispună transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că prin hotărârea sus-menţionată i-a fost respinsă cererea de transfer, cu motivarea nereală că este prioritară cererea formulată de un alt procuror, S.I.M., încălcându-se astfel criteriile regulamentare de stabilire a priorităţilor.

Contestatoarea a mai arătat că intimatul a ignorat atât volumul de muncă şi schema de procurori existente la cele două unităţi de parchet, cât şi situaţia personală.

Astfel, s-a precizat că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, confruntat cu un volum de muncă peste media pe ţară, există posturi de execuţie vacante pe când la unitatea unde funcţionează, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa schema este completă, iar activitatea este mult mai redusă.

În plus, a precizat contestatoarea, are domiciliul în Ploieşti, unde locuiesc şi părinţii săi, ambii în vârstă înaintată, astfel încât şi motivele personale o îndrituiesc să obţină transferul în localitatea de domiciliu, putând fi astfel evitate şi cheltuielile de navetă zilnice suportate de Ministerul Public.

Sub acest aspect, contestatoarea a arătat că procurorul S.I.M. nu poate invoca vreun motiv de ordin familial sau profesional care să justifice prioritatea cererii sale de transfer şi în condiţiile în care magistratul îşi desfăşoară efectiv activitatea în Bucureşti, fiind detaşat la Inspecţia Judiciară.

Prin întâmpinare, C.S.M. a invocat, în principal, inadmisibilitatea contestaţiei, în raport de împrejurarea că Hotărârea nr. 181 din 26 februarie 2014 a Secţiei pentru procurori, nu a fost contestată la Plenul C.S.M., nefiind astfel îndeplinită procedura prealabilă reglementată de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004. Această excepţie a fost respinsă în şedinţa publică din 1 octombrie 2014 a instanţei, astfel cum este consemnat în practica prezentei decizii.

Pe fondul litigiului, intimatul a învederat că la pronunţarea hotărârii contestate au fost respectate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, au fost avute în vedere împrejurările că procurorul contestator a obţinut gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal la concursul de promovare din 10 noiembrie 2013, funcţionând la unitatea pentru are a concurat doar de o lună, precum şi avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, unde, deşi schema este completă, un număr de 7 procurori nu funcţionează efectiv.

Prin răspunsul la întâmpinare, referitor la fondul cauzei, contestatoarea a învederat că intimatul nu a analizat, la pronunţarea hotărârii de respingere a cererii de transfer, motivele personale, de natură familială invocate, soluţionând cererea doar prin prisma unor criterii referitoare la situaţia unităţii de parchet şi avizul negativ al conducătorului acestuia şi dând prioritate transferului unui alt procuror de la acelaşi parchet, detaşat la Bucureşti.

S-au depus la dosar înscrisurile care au stat la baza hotărârii contestate, respectiv Nota întocmită de serviciul resurse umane pentru procurori al C.S.M. privind cererile de transfer analizate în şedinţa plenului din 26 februarie 2014, tabelul privind cererile de transfer pentru unităţile din raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, referatele conţinând avizele privind transferul întocmite de Parchetele de pe lângă Tribunalele Dâmboviţa şi Prahova, Adresa nr. A1 din 4 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti referitoare la situaţia posturilor temporar vacante la cele două unităţi de parchet judeţene şi Hotărârea nr. H2 din 26 februarie 2014 privind pe S.I.M.

Examinând hotărârea contestată, în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Curtea constată netemeinicia contestaţiei, urmând a o respinge ca atare.

Astfel, nu se poate reţine că intimatul nu a analizat cererea de transfer a contestatoarei prin prisma criteriilor reglementate prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv vechimea în gradul aferent parchetului la care s-a solicitat transferul, vechimea la unitatea de la care se cere mutarea, volumul de activitate şi schema de personal ale celor două parchete.

Intimatul a avut în vedere faptul că procurorul a fost promovat în funcţie la 15 ianuarie 2014, când şi-a început efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, unitate care funcţionează doar cu 53,3% din resursele umane alocate, concluzionând în mod corect că admiterea transferului ar conduce la disfuncţionalităţi importante în activitatea parchetului.

Fiind confruntat cu 3 cereri de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, intimatul a apreciat ca oportună aprobarea eliberării doar a unui singur post de execuţie prin transfer, reţinând ca prioritară cererea procurorului S.I.M., motivat de faptul că postul ocupat de aceasta, detaşată la C.S.M. din 2012, indisponibilizat ca urmare a detaşării, va putea fi ocupat ulterior, efectiv.

Referitor la motivele de ordin personal şi profesional invocate de contestatoare în justificarea transferului, doar amintite generic în hotărârea contestată, Curtea reţine că acestea nu constituie prin ele însele criterii determinante pentru admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării şi cu alte aspecte, considerate în mod justificat ca prioritare, faţă de circumstanţele concrete reţinute.

În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse hotărârii pronunţate de Secţia pentru procurori a C.S.M. nefiind fondate, Curtea va respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de D.C.A. împotriva Hotărârii nr. 181 din 26 februarie 2014 a Secţiei pentru procurori din cadrul C.S.M., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI