Classification of theft followed by use of force to retain the stolen property as robbery rather than qualified theft
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s conviction and sentence for robbery and violation of domicile, which resulted in a consolidated prison term of three years with suspended execution under supervision. The dispute centered on whether the defendant’s use of physical force (a slap) to retain possession of a stolen bicycle constituted robbery or mere theft; while the first-instance court had qualified the theft and dismissed the assault charge, the prosecutor appealed, and the appellate court correctly reclassified the act as robbery but reduced the penalty below the statutory minimum by recognizing mitigating circumstances. The final decision relied on the interpretation of Articles 209 and 211 of the Penal Code, establishing that the application of violence to secure the stolen item transforms the offense into robbery, and rejected the defendant’s argument that the violence was unrelated to the theft due to intoxication, citing Article 38515 of the Code of Criminal Procedure for the dismissal of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (2) C. pen, art. 209 lit. g) C. pen, art. 34 lit. b) C. pen, art. 861 C. pen, art. 862 C. pen, art. 863 C. pen; Classification of theft followed by use of force to retain the stolen property as robbery rather than qualified theft: În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, conform art. 862 C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 566, pronunțată la data de 14 noiembrie 2002, în dosarul penal nr. 9577/2002, Tribunalul Cluj, secția penală, a dat următoarea hotărâre:
A condamnat pe inculpatul S.D., pentru comiterea infracțiunii de:
- violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare.
- furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. g) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, o dată pe trimestru, la Serviciul de Reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Cluj;
- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția acestui inculpat asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în conformitate cu art. 864 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive începând din 5 august 2002, până la data punerii sale în libertate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului S.D., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice din tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen.
Constată recuperat prejudiciul.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească 1.500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 30 iulie 2002, după ce a consumat băuturi alcoolice până la orele 2,00 – 3,00, inculpatul S.D., într-o evidentă stare de ebrietate, a pătruns în curtea și apoi în garajul părții vătămate H.I., de unde a sustras o bicicletă pe care a depozitat-o în remorca tractorului său.
Fiind observat de membrii familiei H. și încercându-se recuperarea bicicletei, inculpatul a dat o palmă peste față, părții vătămate.
Inculpatul și-a cerut iertare a doua zi după sustragere, dar a și amenințat cu moartea pe partea vătămată.
Situația de fapt și vinovăția au fost stabilite pe baza probelor administrate și anume: declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația inculpatului (parțial) și declarațiile martorilor H.A.E. și M.V., P.V.C., R.R.P., M.V., T.M.S.E.
Instanța de fond a constatat existența unui concurs de infracțiuni, respectiv violare de domiciliu, s-a pătruns fără drept, și tâlhărie, sustragerea bicicletei urmată de palma dată pentru a descuraja partea vătămată să-și recupereze bicicleta.
Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin decizia penală nr. 40 pronunțată la data de 24 februarie 2003, în dosarul penal nr. 658/2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și a desființat sentința sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei, în sensul că a schimbat încadrarea juridică din 209 C. pen., în art. 211 C. pen. (dată fiind violența folosită pentru păstrarea bunului sustras) și a redus pedeapsa sub minimul special al tâlhăriei, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 și art. 76 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând netemeinicia deciziei curții de apel sub aspectul individualizării pedepsei.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei și schimbarea încadrării juridice în furt [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivul formulat și față de prevederile existente și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul este nefondat.
Instanța de apel s-a orientat spre o pedeapsă aplicată după criticile prevăzute de art. 72 C. pen., dar a reținut și dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., numai așa, inculpatul putând să rămână cu o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Reținând circumstanțe atenuante și coroborând sub minimul special prevăzut pentru tâlhărie, instanța de apel a manifestat clemență.
Încadrarea juridică în tâlhărie a atras o pedeapsă mai mare decât i s-ar fi aplicat pentru furt, dacă se rețineau circumstanțe atenuante.
Or, sub aspectul încadrării juridice câtă vreme pentru asigurarea prestării bunului sustras, inculpatul a dat o palmă, nu încape nici o îndoială în privința corectei încadrări juridice în infracțiunea de tâlhărie, nu de furt.
Apărarea recurentului, în sensul că palma a dat-o fără legătură cu sustragerea, numai pentru că era beat, a fost infirmată de probe.
Fiind o critică nejustificată, recursul urmează a fi respins, în conform cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va face și aplicarea corespunzătoare dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 august 2002 la 15 noiembrie 2002.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.