Negative conflict of jurisdiction: inapplicability of contractual forum clause to administrative appeals under O.U.G. 66/2011

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.A.T. Judeţul Neamţ a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând instanţei de judecată următoarele:

- anularea Deciziei nr. 41 din 20 februarie 2013 a pârâtului, să admită contestaţia formulată şi, pe cale de consecinţă, să anuleze Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 6 decembrie 2012;

- suspendarea executării actului administrativ unilateral Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 6 decembrie 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa nr. 140 din 22 august 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 alin. (1) C. proc. civ., că, întrucât competenţa teritorială este alternativă, în speţă, părţile au convenit prin clauză specială prevăzută în contractul de finanţare (art. 23 alin. (1) din contract) ca orice litigiu derivând din acest contract să fie judecat de instanţele competente material din circumscripţia municipiului Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea cauzei, prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3176 din 22 octombrie 2013 a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând, în esenţă, următoarele:

Obiectul litigiului îl constituie acte administrative emise de autoritatea publică în exercitarea atribuţiilor ce îi sunt conferite de O.U.G nr. 66/2011, iar nu în executarea contractului de finanţare în care este prevăzută clauza de alegere a instanţei competente teritorial, aplicabilă numai în privinţa litigiilor născute din executarea contractului respectiv.

Aşa fiind, în speţă, sunt aplicabile normele imperative de competenţă cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamanta manifestându-şi opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Bacău.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând controlul de legalitate al actelor emise de autoritatea publică centrală competentă, în temeiul prevederilor O.U.G nr. 66/2011, ca urmare a constatării efectuării unor cheltuieli, în executarea contractului de finanţare, care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.

Astfel fiind, instanţa competentă să soluţioneze litigiul se determină în raport cu normele de competenţă prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar nu în temeiul clauzei de alegere a instanţei competente teritorial inserată în cuprinsul art. 23 din contractul de finanţare, aplicabilă numai în privinţa litigiilor în legătură cu executarea clauzelor contractuale, iar nu şi în privinţa actelor administrative emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a litigiului revine curţii de apel, iar, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege, competenţa teritorială revine Curţii de Apel Cluj, în considerarea opţiunii formulate de reclamantă, prin introducerea acţiunii la instanţa de la sediul său.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta U.A.T. a Judeţului Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL