Territorial jurisdiction for precautionary attachment linked to main insolvency proceedings before the bankruptcy judge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Covasna Court of Appeal, establishing that it has territorial competence to hear the matter. The dispute concerned a request for a precautionary attachment (poprire asigurătorie) against a debtor’s receivables, filed by a company in insolvency proceedings through its judicial administrator to secure a claim derived from a previously issued civil judgment that had been subsequently assigned to third parties. The key procedural issue was whether the attachment request belonged to the court handling the underlying main litigation or the insolvency proceedings; the ICCJ determined that because the claimant’s right to the debt was contingent upon the annulment of the assignment contracts—litigation that was exclusively within the jurisdiction of the insolvency judge under the Insolvency Law—the related precautionary attachment must follow the competent court for the main action. Accordingly, the application of the civil procedure code regarding precautionary measures was subordinated to the specialized jurisdiction of the insolvency judge, rendering the Covasna Court of Appeal the competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 1071 C. proc. civ, art. 953 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 pct. 3 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for precautionary attachment linked to main insolvency proceedings before the bankruptcy judge: Înalta Curte, învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în raport de art. 133 pct. 2 şi de art. 135 pct. 3 C. proc. civ., constată că Tribunalul Covasna este competent teritorial în soluţionarea cauzei, pentru motivele ce se vor arăta.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului de faţă:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 113/119/2013/a2 formulată de către reclamanta SC S.T. SRL - prin administrator judiciar SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC V.I. SRL şi terţul poprit SC S. SA, s-a solicitat instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani ce urmează a fi încasate de către pârâta SC V.I. SRL de la terţul poprit SC S. SA.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 175/s din 14 martie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat cauza la Tribunalul laşi spre competentă soluţionare, raportându-se la dispoziţiile art. 129, 139 alin. (1) şi (3) din Noul C. proc. civ.
Tribunalul laşi prin sentinţa civilă nr. 127 din 13 mai 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza la Tribunalul Bucureşti spre competentă soluţionare, apreciind că în speţă sunt incidente în determinarea competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 1071 C. proc. civ.
În pronunţarea acestei hotărâri Tribunalul laşi a făcut aplicarea coroborată a art. 970 coroborat şi art. 953 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora cererea de poprire asigurătorie se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin sentinţa nr. 4718 din 6 octombrie 2014 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către reclamantă.
A declinat prezenta cauză spre competentă soluţionare la Tribunalul Covasna.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat prezenta cauză la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În fundamentarea acestei hotărâri Tribunalul Bucureşti a reţinut în esenţă că litigiul ce se judecă în primă instanţă este de competenţa Tribunalului Covasna pentru că temeiul pretenţiilor reclamantei stă în creanţa sa prevăzută într-o sentinţă civilă creanţă pe care a cesionat-o către alte persoane.
Înalta Curte, învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în raport de art. 133 pct. 2 şi de art. 135 pct. 3 C. proc. civ., constată că Tribunalul Covasna este competent teritorial în soluţionarea cauzei, pentru motivele ce se vor arăta.
În fapt, competent să judece procesul în primă instanţă este Tribunalul Covasna care are pe rol judecarea Dosarului nr. 113/119/2013.
Astfel reclamanta pretinde că are împotriva pârâtei o creanţă prevăzută într-o sentinţă civilă pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Această creanţă a fost cesionată de către reclamantă din 09 februarie 2011 către P.C. Ltd şi apoi de către aceasta din urmă către alte persoane juridice.
Reclamanta a intrat în insolvenţă prin încheierea Tribunalul Covasna din data de 18 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 113/119/2013.
În cadrul acestui dosar de insolvenţă, reclamanta debitor în insolvenţă, prin administrator judiciar a solicitat anularea contractului de cesiune şi a celor subsecvente pe motivul fraudei creditorilor situaţie prevăzută de art. 80 alin. (1) lit. b( din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Această cerere de anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna şi este de competenţa exclusivă a judecătorului sindic care judecă şi procedura insolventei debitoarei SC S.T. SRL - reclamantă în prezenta cauză, întrucât cererea în anulare este întemeiată pe textele din Legea 85/2006 care, conform art. 11 lit. h) din legea 85/2006 dau în competenţa judecătorului sindic să judece astfel de cereri în anulare.
Aşadar, pentru a se constata că reclamanta are o creanţă trebuie anulat contractul de cesiune, acesta din urmă constituind litigiul principal de care este legat prezentul proces privind poprirea asigurătorie.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 135 pct. 3 C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2014.