Exclusive consumer jurisdiction and prohibition of ex officio territorial incompetence in negative jurisdictional conflicts

Asupra conflictului negativ de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7358/2014 a Judecătoriei Constanta a fost declinată în favoarea Judecătoriei laşi competenţa de soluţionare a cererii.

Pe rolul Judecătoriei laşi, cererea a fost înregistrată la data de 21 august 2014 sub nr. de Dosar nr. 30409/245/2014.

La primul termen de judecată instanţa a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei laşi reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 121 Noul C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliul consumatorului.

Acest articol consacră un nou caz în materie de competenţă exclusivă, ceea ce înseamnă că după intrarea în vigoare a acestuia cererile de chemare în judecată aflate sub incidenţa acestui text trebuie introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, ca instanţă expres prevăzută de lege, fără ca părţile să mai aibă posibilitatea de a conveni sub acest aspect.

Noul C. civ. nu defineşte în mod concret termenul de profesionist, dar în alin. (2) al art. 3 se arată că „Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere", activitate ce este definită ca :„exercitarea sistematica, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ" (art. 3 alin. (3) Noul C. civ.). Totodată, Legea nr. 71/2011 clarifică noţiunea de „profesionist" arătând că această noţiune include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

În contextul arătat, prin raportare la clauzele contractului pe care-şi întemeiază pretenţiile, reclamanta face parte în mod evident din categoria profesioniştilor iar pârâta din cea a consumatorilor, astfel că dispoziţia art. 121 Noul C. proc. civ., având caracter special, derogatoriu de la dreptul comun se interpretează doar prin coroborare cu cea a art. 129 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., ce stabileşte cazurile în care necompetenţa este de ordine publică.

Pentru aceste considerente instanţa a admis excepţia şi a declinat în favoarea Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a cererii.

Totodată, în temeiul art. 133 din noul C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria laşi.

Potrivit art. 134 din noul C. proc. civ., instanţa a suspendat judecarea cauzei având ca obiect cerere valoarea redusă şi părţi pe reclamanta SC A.L.V.R. SRL şi pârâţii B.N. şi B.M. până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Constanţa şi Judecătoria laşi - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza, prin urmare există conflict negativ de competenţă.

Obiectul cauzei este reprezentat de pretenţii izvorâte din contractul de închiriere al unui echipament medical încheiat de părţi.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., aplicabil cauzei, stabileşte: „Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit acestui text, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, excepţia de necompetenţa teritorială a fost invocată din oficiu de Judecătoria Constanţa, cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ.

Întrucât excepţia de necompetenţa teritorială invocată în cauză este de ordine privată, aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar nu de instanţă, din oficiu, prin urmare, Judecătoria Constanţa nu avea căderea să o analizeze din oficiu şi să se considere necompetentă.

Mai mult, din moment ce alegerea instanţei competentă teritorial a fost făcută prin chiar înregistrarea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., rămâne legal învestită Judecătoria Constanţa.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus - arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Constanţa şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.