Defendant's appeal rejected; Sfântu Gheorghe Court retains jurisdiction over separated counterclaim under old Civil Procedure Code.

Disjungerea cererii reconvenționale formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege. Depunerea cererii ulterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă. Aplicarea dispozițiilor procedurale în vigoare la momentul declanșării procesului. Competență materială de judecată a cererii.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor.

Index alfabetic : cerere reconvențională

-disjungere

-conflict de competență

C.proc.civ. din 185, art. 17

NCPC, art. 24

Dispozițiile art. 17 C.proc.civ. din 1865 reglementează prorogarea legală de competenţă a cererilor accesorii sau incidentale, aşa încât acestea vor fi judecate de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale, care îşi va păstra competenţa de a soluţiona cererea incidentală şi după disjungere.

Ca atare, cum cererea reconvențională are caracter incidental, formularea acesteia cu nerespectarea dispozițiilor art. 135 C.proc.civ., nu înlătură efectele prevederilor art.17 C.proc.civ. şi nu deschide drumul unei noi evaluări a competenţei de soluţionare. Totodată, în aplicarea regulii stabilită prin dispozițiile art. 24 NCPC, judecata unei astfel de cereri – deși depusă după intrarea în vigoare a noilor dispoziții procedurale – fiind formulată într-un dosar căruia i se aplică prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, se va face potrivit acestor dispoziţii.

Secția I civilă, decizia nr.1707 din 19 iunie 2015

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 22 octombrie 2010, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. T.G.P. S.R.L., obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul în suprafaţă de 1.700 mp, situat în oraşul Sfântu Gheorghe şi demolarea construcţiei edificate pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz, să fie autorizată să aducă la îndeplinire această obligaţie pe cheltuiala pârâtei.

În drept, acţiunea civilă a fost întemeiată pe dispoziţiile art.480 şi art.494 C.civ.

La termenul de judecată de la data de 23 aprilie 2014, pârâta S.C. T.G.P. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcţiei cu destinaţia de depozit şi birouri, în suprafaţă de 434 mp, edificate pe terenul proprietatea reclamantei, obligarea acesteia la plata sumei de 222.732,38 lei, reprezentând despăgubiri ce constau în contravaloarea imobilelor mai sus menţionate şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa, asupra terenului aparţinând reclamantei.

Prin notele de şedinţă formulate la termenul de judecată din 21 mai 2014, reclamanta-pârâtă a invocat excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale, în raport de dispoziţiile art. 119 alin. (3) C.proc.civ., solicitând judecarea pe cale separată a acesteia, potrivit art.135 din acelaşi act normativ.

Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin încheierea din 24 septembrie 2014, a admis excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale, formulată de reclamanta B.A., şi a dispus disjungerea cererii reconvenţionale, formându-se, astfel, dosarul nr. xx18/305/2014.

Prin sentinţa civilă nr.2269 din 29 octombrie 2014, pronunţată în dosarul nr. xx18/305/2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta B.A. şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. T.G.P. S.R.L. în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că despăgubirile solicitate de reclamantă, în cuantum de 222.732,38 lei, depăşesc criteriul valoric al competenţei materiale a judecătoriei, care este abilitată de lege să soluţioneze cererile care au o valoare de până la 200.000 lei, potrivit dispoziţiilor art.94 pct.1 lit. j) NCPC aprobat prin Legea nr.134/2010.

În raport de acest aspect, faţă de prevederile art.95 pct.1 din acelaşi act normativ, a apreciat că Tribunalul Covasna este competent, din punct de vedere material, să soluţioneze cererea reconvenţională dedusă judecăţii.

Prin sentinţa nr. 1285 din 11 decembrie 2014, Tribunalul Covasna, Secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de către reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de aceasta în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Braşov pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivare, tribunalul a reţinut că în dosarul nr. xx12/305/2010, pârâta S.C. T.G.P. S.R.L. a depus cerere reconvenţională la acţiunea formulată de reclamanta B.A. Astfel, fiind vorba despre o cerere incidentală, depusă într-un dosar aflat în curs de soluţionare, acesteia îi sunt aplicabile, în raport de prevederile art.24 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, dispoziţiile Codului de procedură civilă de la 1865.

De asemenea, tribunalul a reţinut că, deşi cererea reconvenţională a fost depusă tardiv, sancţiunea depunerii peste termen constă în judecarea acesteia separat, conform art.135 C.proc.civ. din 1865, de aceeaşi instanţă, întrucât, fiind o cerere incidentală, operează prorogarea de competenţă în favoarea instanţei competente să soluţioneze cererea principală. Ca atare, o cerere reconvenţională depusă tardiv nu îşi pierde caracterul de cerere incidentală şi nu poate fi judecată după alte reguli de procedură, cu atât mai mult cu cât, în cauză, rezolvarea acesteia este legată de modul în care va fi soluţionată acţiunea principală. Prin urmare, cererea reconvenţională este supusă prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865.

Concluzionând, Tribunalul Covasna a reţinut că, în speţă operează prorogarea legală de competenţă în favoarea instanţei sesizate cu judecarea cererii principale, iar competenţa de soluţionare a acesteia revine Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în raport de faptul că valoarea pretenţiilor se situează sub pragul de 500.000 lei.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sfântu Gheorghe şi Tribunalul Covasna, prin sentinţa nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a stabilit competenţa de soluţionare a cererii ce formează obiectul dosarului nr. xx18/305/2015 în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Pentru a dispune astfel, această instanţă a apreciat că formularea cererii reconvenţionale la un termen ulterior şi disjungerea acesteia de cererea principală nu deschide drumul unei noi evaluări a competenţei de soluţionare, faţă de caracterul incident, de apărare lato sensu, pe care dispoziţiile art.17 C.proc.civ. le conferă unei asemenea cereri. Prin urmare, chiar dacă prin cererea reconvenţională au fost emise pretenţii care ar fi atras competenţa de soluţionare a instanţei superioare, având în vedere faptul că aceasta nu a fost formulată pe cale principală, ci pe cale incidentală, ca o formă de apărare a pârâtei faţă de pretenţiile reclamantei, competenţa rămâne câştigată instanţei învestite cu judecarea cererii principale, respectiv Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Împotriva acestei decizii, pârâta B.A. a formulat recurs.

În motivare, pârâta a susţinut că cererea reconvenţională formulată în dosarul nr. xx12/305/2010 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, întrucât aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului defipt de art.135 C.proc.civ. din 1865, formându-se, astfel, dosarul nr. xx18/305/2014, care a fost înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe după intrarea în vigoare a primului act normativ menţionat. Din acest motiv, în opinia sa, cererea reconvenţională încetează să mai fie o cerere incidentală, devenind, astfel una principală, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, inclusiv cu privire la competenţa de soluţionare a acesteia şi la legea de procedură aplicabilă.

Din această perspectivă, în opinia pârâtei, caracter incident are numai o cerere reconvenţională care se judecă odată cu cererea principală sau o cerere reconvenţională cu privire la care s-a dispus disjungerea faţă de acţiunea principală pe motiv că aceasta nu se află în stare de judecată. Or, dacă cererea reconvenţională cu privire la care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.135 C.proc.civ. nu ar fi considerată ca fiind un litigiu nou, sancţiunea judecării separate a acesteia ar fi lipsită de sens.

Concluzionând, recurenta-pârâtă a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art.95 pct.1 coroborate cu cele ale art.94 pct.1 lit. j) NCPC, motiv pentru care competenţa materială de soluţionare a cererii revine Tribunalului Covasna.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.22 alin. (5) C.proc.civ.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. T.G.P. S.R.L. a susţinut, în esenţă, că cererea reconvenţională formulată într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010 trebuie soluţionată în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile la data sesizării instanţei de judecată, respectiv la 22 octombrie 2010.

Prin urmare, având în vedere caracterul incidental al cererii reconvenţionale faţă de cea principală, precum şi dispoziţiile art.17 C.proc.civ. din 1865, intimata-reclamantă a apreciat că, în cauză, a operat prorogarea legală de competenţă, motiv pentru care Judecătoria Sfântu Gheorghe este competentă să o soluţioneze.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2010, sub nr. xx12/305/2010, reclamanta B.A. a învestit Judecătoria Sfântu Gheorghe cu soluţionarea unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art.480 şi art.494 C.civ., formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. T.G.P. S.R.L.

De asemenea, la data de 23 aprilie 2014, pârâta a învestit Judecătoria Sfântu Gheorghe cu judecarea unei cereri reconvenţionale, prin care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcţiei edificate pe terenul proprietatea reclamantei, plata unor despăgubiri şi instituirea unui drept de retenţie, în favoarea sa, asupra imobilului aparţinând acesteia.

Prin sentinţa nr. 8/F/CC din 14 ianuarie 2015, obiect al recursului pendinte, pronunţată în regulator de competenţă, Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a atribuit competenţa de soluţionare a cererii reconvenţionale formulată de reclamanta S.C. T.G.P. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în raport de dispoziţiile art.24 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, stabilind că cererile incidentale se judecă potrivit legii aplicabile la data iniţierii procesului, respectiv Codul de procedură civilă de la 1865.

Potrivit prevederilor art.17 din Codul de procedură civilă de la 1865, cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

Norma legală evocată reglementează prorogarea legală de competenţă a cererilor accesorii sau incidentale, aşa încât acestea vor fi judecate de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, conform principiului accesorium sequitur principale, care îşi va păstra competenţa de a soluţiona cererea incidentală şi după disjungere.

Cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. T.G.P. S.R.L. la data de 23 aprilie 2014 are caracter incidental.

Această cerere ar fi avut caracter principal (prin urmare, i s-ar fi aplicat, faţă de data înregistrării, dispoziţiile Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010) dacă ar fi fost formulată pe cale separată. Fiind formulată într-un proces în curs, aceasta reprezintă un incident procedural asupra căruia instanţa îşi prorogă competenţa.

Ca atare, cererile incidentale formulate într-un dosar căruia i se aplică prevederile Codului de procedură civilă de la 1865 vor fi judecate potrivit acestor dispoziţii, regulă ce a fost stabilită de Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, care, prin art. 24, a optat pentru data înregistrării cererii introductive de instanţă sau, după caz, data înregistrării cererii de executare silită.

Astfel, deşi în cauză cererea reconvenţională a fost formulată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 135 C.proc.civ. din 1865, care stipulează că cererea reconvenţională care nu s-a făcut în termenul prevăzut de lege se va judeca deosebit, acest aspect nu înlătură efectele prevederilor art. 17 din acest act normativ şi nu deschide drumul unei noi evaluări a competenţei de soluţionare, faţă de caracterul incident al cererii reconvenţionale.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, care prevăd că noua lege de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, în cauză, sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă de la 1865.

Din perspectiva considerentelor mai sus expuse, sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă B.A., cu privire la incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 95 pct.1 coroborate cu cele ale art. 94 pct.1 lit. j) din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr.134/2010, prin raportare la data înregistrării pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe a dosarului nr. xx12/305/2010, (22 decembrie 2010), în care a fost formulată iniţial cererea reconvenţională formulată de intimata-reclamantă S.C. T.G.P. S.R.L.

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art.312 alin. (1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă B.A.