Revision request over ECHR-conviction claim sent to appellate court as competent forum

Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Instanţa competentă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen., art. 465

„Instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere”, prevăzută în dispoziţiile art. 465 alin. (3) C. proc. pen. ca instanţă căreia îi aparţine competenţa de judecată a cererii de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, este instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea ori pretinsa încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, chiar dacă hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire pronunţată de această instanţă a fost supusă controlului judiciar exercitat de instanţa ierarhic superioară. În consecinţă, dacă sub imperiul Codului de procedură penală anterior instanţa de apel reprezintă instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea ori pretinsa încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, competenţa de judecată a cererii de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului îi aparţine acestei instanţe, indiferent dacă în cauză instanţa de recurs s-a pronunţat în ultimă instanţă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3077 din 2 decembrie 2014

Prin sentinţa nr. 438 din 25 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

2. În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în dauna părţii vătămate Ş.M.

În baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 8 februarie 2005, pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2005 prin decizia penală nr. 220 din 16 martie 2005 a Tribunalului Prahova şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat executată pedeapsa.

Prin decizia nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, de inculpaţii A.I., R.R., N.R., B.M., A.G., D.N., A.T., G.N., P.S., precum şi de partea civilă Z.G. împotriva sentinţei nr. 438 din 25 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, rejudecând în fond, printre altele:

În baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 8 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2005 şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, în dauna părţii vătămate Ş.M., de la 9 luni la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 8 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2005 şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, art. 33 C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. anterior raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

A fost înlăturată menţiunea privind constatarea ca executată a pedepsei.

Prin decizia nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, inculpaţii A.G., A.T., A.C., B.M., B.A., C.M., D.A., D.F., D.N., G.I., I.E., M.G., N.R., P.S., R.R., C.S., D.B., I.L., S.C., T.C., T.Z., V.M., S.D. şi A.I. împotriva deciziei nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, a fost casată în parte decizia menţionată şi, rejudecând, printre altele:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.M. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior şi art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părţii vătămate Ş.M.

În baza art. 61 C. pen. anterior şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu restul de 157 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 8 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 6 aprilie 2005 şi s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

Împotriva deciziei nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, condamnatul V.M. a formulat o cerere de revizuire, susţinând că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internaţional, respectiv art. 6 paragraful 1 şi 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În alin. (3) al art. 465 C. proc. pen. se prevede că cererea de revizuire se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Se observă că prin sentinţa nr. 438 din 25 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-a dispus achitarea revizuentului V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Ulterior, prin decizia nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

Prin decizia nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părţii vătămate Ş.M.

Critica formulată de revizuentul condamnat priveşte faptul că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internaţional, respectiv art. 6 paragraful 1 şi 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că instanţa nu a dispus audierea martorilor invocaţi în susţinerea acuzării, reapreciind materialul probator fără o analiză directă, nemijlocită a acestuia.

Astfel, se constată că încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., raportat Ia dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, decurge din hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, care a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, infracţiune pentru care prima instanţă dispusese achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior.

Totodată, se observă că instanţa supremă a constatat doar intervenţia prescripţiei speciale a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. anterior.

Având în vedere considerentele expuse, raportat la faptul că în faţa instanţei de prim control judiciar s-a produs încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., faţă de prevederile art. 465 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cererea de revizuire formulată de condamnatul V.M. Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, spre competentă soluţionare.