Extraordinary appeal against a decision declaring a standard appeal inadmissible for lack of legal avenue barred by the principle of legality of remedies.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal (contestaţie în anulare) filed by the appellant against a prior decision that had itself dismissed his appeal as inadmissible, thereby leaving the lower court's dismissal in force and affirming the prevailing position of the opposing party. The dispute involved an obligation to act (labor/insurance social conflict) where the appellant attempted to challenge an appellate decision that had already rendered the underlying judgment final and unappealable. The decisive legal basis was the strict principle of legality of legal remedies (legalitatea căilor de atac) and Article 317 of the Civil Procedure Code, under which an extraordinary appeal is impermissible against a decision that merely declares a standard appeal inadmissible due to the absence of a legally open avenue for challenge, a requirement aligned with Article 6 of the European Convention on Human Rights regarding the guarantee of a fair trial.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 317 alin. (2) C. proc. civ, art. 299 pct. 1 C. proc. civ; Extraordinary appeal against a decision declaring a standard appeal inadmissible for lack of legal avenue barred by the principle of legality of remedies: Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părţile pot uza de aceasta, fiind strict şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 7963 pronunţată la data de 9 septembrie 2013, în Dosarul nr. 3515/63/2013, Curtea de Apel Craiova , secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul G.A. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 29 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. 3515/63/2013, în contradictoriu cu intimata SC A.B. SA, având ca obiect obligaţie de a face.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul G.A., la data de 16 octombrie 2013 care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 1908 din 28 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, Înalta Curte, examinând cu prioritate în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. admisibilitatea cererii de recurs a constatat că recursul este inadmisibil, conform prevederilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că este declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare contestatorul G.A. întemeiată pe art. 317 alin. (2) C. proc. civ., arătând că înţelege să conteste respingerea recursului împotriva Deciziei nr. 7963 din 9 aprilie 2014.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că, contestaţia în anulare este inadmisibilă pentru considerentele de succed.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părţile pot uza de aceasta, fiind strict şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Conform art. 317 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către contestator ca temei legal a acestei căi de atac, contestaţia în anulare poate fi primită pentru motivele prevăzute la art. 317 alin. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa Ie-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fie judecat în fond.
Prin decizia ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, în speţă Decizia nr. 1908 din 28 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, s-a soluţionat recursul declarat de către contestator în sensul respingerii acestuia ca inadmisibil, cu motivarea că partea nu avea deschisă această cale de atac, nefiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 299 pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte, reţine că, deşi decizia contestată este dată în soluţionarea unei cereri de recurs, această decizie nu este susceptibilă a fi atacată cu contestaţie în anulare având în vedere motivul respingerii recursului şi anume acela că partea nu avea deschisă calea exercitării acestuia.
În consecinţă, întrucât legea nu prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva unei decizii dată de o instanţă de recurs rezultă că nici exercitarea contestaţiei în anulare împotriva unei astfel de decizii nu este permisă având în vedere necesitatea respectării principiului legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căii de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.A. împotriva Deciziei nr. 1908 din 28 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.A. împotriva Deciziei nr. 1908 din 28 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.