Challenge to annulment of revision ruling rejected as inadmissible.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1009 din 13 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a anulat cererea de revizuire formulată de SC F.I.P. SRL prin administrator special S.D. şi administrator judiciar F.I. Sprl, împotriva Deciziei nr. 4851 din 30 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată de Dna S.D., în calitate de administrator special al SC F.I.P. SRL, iar administratorul judiciar al societăţii revizuente, F.I. Sprl nu şi-a însuşit calea extraordinară de atac, cu toate că a fost citat cu această menţiune.

A mai reţinut că desemnarea Dnei S.D., în calitate de administrator special al revizuentei, nu este de natură să facă dovada calităţii acesteia de reprezentant al unei societăţi aflate în procedura insolvenţei, de vreme ce, potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006, mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele societăţii şi ale acţionarilor/asociaţilor şi la a participa la procedură, în timp ce, în raporturile cu terţii, debitoarea este reprezentată de administratorul judiciar/lichidator.

Având în vedere argumentele expuse mai sus, instanţa supremă a constatat că cererea de revizuire a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, aşa încât a dat eficienţă dispoziţiilor art. 161 coroborat cu art. 87 alin. (1) pct. 5 C.procciv. şi a anulat cererea de revizuire.

La data de 01 aprilie 2014, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a fost înregistrată contestaţia în anulare prin care contestatoarea SC F.I.P. SRL, reprezentată prin administrator special S.D. şi administrator judiciar F.I. Sprl, a solicitat anularea Deciziei nr. 1009 din 13 martie 2014, pronunţată de instanţa supremă şi stabilirea unui nou termen pentru rejudecarea cererii de revizuire.

În motivare, contestatoarea a susţinut că semnatara cererii de revizuire are calitatea de administrator special, că societăţii nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, dar şi că nu era necesară însuşirea căii extraordinare de atac de către administratorul judiciar.

În drept, a invocat art. 317 şi 318 C. proc. civ.

La termenul din 30 mai 2014, Înalta Curte a pus în vedere contestatoarei să indice motivele întemeiate pe art. 317 C. proc. civ.

La data de 25 septembrie 2014, contestatoarea a precizat temeiul de drept al căii de atac promovate, indicând atât ipoteza prevăzută de art. 317 C. proc. civ., cât şi pe cea reglementată de art. 318 C. proc. civ.

A susţinut că atât timp cât decizia atacată nu este susceptibilă a fi apelată sau recurată, singurul mijloc procedural pe care legea i-l pune la dispoziţie pentru a obţine anularea hotărârii contestate îl constituie calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, în cadrul căreia înţelege să invoce greşeala materială şi omisiunea cercetării fondului cererii de revizuire, reluând şi dezvoltând motivele expuse şi anterior.

Intimata SC C.L. SRL, prin administrator special C.V.V., a solicitat admiterea contestaţiei în anulare

Analizând actele dosarului precum şi decizia contestată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare poate fi îndreptată împotriva hotărârilor irevocabile, în condiţii limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ.

Distinct de acestea, art. 318 C. proc. civ. reglementează două situaţii în care doar hotărârile instanţelor de recurs, iar nu orice hotărâre irevocabilă, mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

Examinarea argumentelor contestatoarei relevă că aceasta a invocat numai greşeala materială şi omisiunea cercetării cauzei în fond, aşadar motive prevăzute de art. 318 C. proc. civ., cu toate că decizia atacată nu a fost pronunţată de o instanţă de recurs, ci de o instanţă de revizuire.

Prin urmare, cum numai hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare pentru motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte impune părţilor concluzia că hotărârile instanţelor de revizuire, chiar dacă sunt irevocabile, nu pot fi atacate pe acest temei.

Totodată, mai reţine că societatea contestatoare a invocat ipoteza prevăzută de art. 317 C. proc. civ. doar formal, deoarece nu a adus în discuţie necitarea sa pentru termenul la care s-a judecat cererea de revizuire şi nici pronunţarea deciziei cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competenţa instanţei supreme.

Împrejurarea că decizia atacată nu era susceptibilă a fi atacată pe calea apelului sau recursului nu deschide dreptul părţii interesate de a promova o contestaţie în anulare, pentru motive care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 318 C. proc. civ., atunci când aceasta, deşi irevocabilă, nu a fost pronunţată de o instanţă de recurs, ci de una de revizuire.

În considerarea argumentelor care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC F.I.P. SRL prin administrator special S.D. şi administrator judiciar F.I. Sprl Bucureşti împotriva Deciziei nr. 1009 din 13 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 4982/1/2013.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.