Scope of challenge to execution: Exclusion of sentence reduction based on mitigating circumstances under Art. 461 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal as unfounded, upholding the appellate court's rejection of the challenge to execution and the first-instance dismissal of the request for sentence reduction. The prisoner, originally sentenced to 18 years' imprisonment by a final judgment, filed a challenge to execution (*contestația la executare*) requesting the recognition of mitigating circumstances and a corresponding reduction of his penalty. The court held that such a request was inadmissible because the legal framework for challenges to execution is limited to specific statutory grounds that do not include the re-evaluation of sentencing factors for the purpose of reducing a final sentence. Relying on Article 461(1) and (4) of the Code of Criminal Procedure, which exclusively lists valid grounds for such challenges, the court confirmed that the lower instances correctly determined the request fell outside these limits, and under Article 385(15)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, ordered the appellant to pay 700,000 lei in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 C. proc. pen, art. 460 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Scope of challenge to execution: Exclusion of sentence reduction based on mitigating circumstances under Art. 461 of the Code of Criminal Procedure: A reținut instanța de apel că cererea formulată de condamnat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 188 din 25 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul A.G.
A reținut instanța că prin sentința penală nr. 133/1999 a Tribunalului București, secția a II–a penală, rămasă definitivă, inculpatul A.G. a fost condamnat la 18 ani închisoare.
Prin prezenta contestație a solicitat să se rețină în sarcina sa circumstanțe atenuante și să i se reducă pedeapsa.
Instanța de fond a stabilit că față de cazurile contestației la executare prevăzute de art. 461 lit. a) și d) C. proc. pen., cererea formulată de condamnat este inadmisibilă.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe penale a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 234 din 22 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală.
A reținut instanța de apel că cererea formulată de condamnat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii penale condamnatul a declarat recurs fără să-l motiveze.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Contestația la executare își are temeiul juridic în dispozițiile art. 460 C. proc. pen. și se exercită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 lit. a) și d) C. proc. pen.
Reducerea unei pedepse aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă, nu se regăsește printre cazurile contestației la executare, astfel că soluțiile pronunțate în prezenta cauză sunt legale.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 234 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2003.