Action to enforce administrative tax title for misused EU funds time-barred; appeal dismissed
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision to reject the plaintiff’s administrative lawsuit as time-barred, thereby leaving the defendant’s refusal to issue a resolution on the prior administrative contest valid. The dispute concerned the enforcement of an administrative tax title establishing a debt for misused non-reimbursable funding, where the plaintiff had filed an unsolved administrative contest and subsequently challenged the act in court, arguing that special procedural norms for state aid recovery applied and extended the filing deadline. The court held that because the special norms did not provide a specific statute of limitations for judicial action and the administrative contest remained unsolved, the general time-bar provisions of the Law on Administrative and Fiscal Disputes applied, rendering the lawsuit inadmissible due to the expiration of the statutory deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2001, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 493 alin. (4) C. proc. civ; Action to enforce administrative tax title for misused EU funds time-barred; appeal dismissed: The dispute concerned the enforcement of an administrative tax title establishing a debt for misused non-reimbursable funding, where the plaintiff had filed an unsolved administrative contest and subsequently challenged the act in court, arguing that special procedural norms for state aid recovery applied and extended the filing deadline. The court held that because the special norms did not provide a specific statute of limitations for judicial action and the administrative contest remained unsolved, the general time-bar provisions of the Law on Administrative and Fiscal Disputes applied, rendering the lawsuit inadmissible due to the expiration of the statutory deadline.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural rule cited in the final decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa nr. 471 din 11 decembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă acţiunea formulată de C.C.M.P.E. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.-în prezent M.F.E. - A.M.P.O.S.D.R.U.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs în condiţiile art. 483 C. proc. civ. reclamantul C.C.M.P.E.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului, reclamantul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, precum şi greşita aplicare a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Cu privire la motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că sentinţa este lovită de nulitate absolută, în lipsa indicării soluţiei în dispozitiv, neputându-se determina concordanţa cu considerentele hotărârii, în sensul dacă respingerea acţiunii s-a întemeiat pe admiterea unei excepţii sau pe analiza fondului litigiului.
Cu privire la motivul referitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că instanţa de fond a admis în mod eronat excepţia tardivităţii acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2001, în contextul în care erau aplicabile prevederile derogatorii ale legii speciale, respectiv O.G. nr. 79/2003 şi O.G. nr. 92/2003.
Astfel, a învederat reclamantul, în raport de obiectul acţiunii - obligarea pârâtului să emită decizie în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui titlu de creanţă - erau incidente prevederile art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 şi ale art. 3 alin. (2) şi art. 6 alin. (7) din normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, ca norme de drept material, respectiv dispoziţiile art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003 ca norme de drept procedural.
Reclamantul a precizat că adresându-se pârâtului prin formularea contestaţiei împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de procesul-verbal de constatare a creanţelor bugetare, a respectat procedura legală în materie, autoritatea pârâtă fiind cea care a refuzat să-şi exercite prerogativele conferite de lege.
3. Apărarea pârâtului
Prin întâmpinarea formulată, M.F.E. - A.M.P.O.S.D.R.U. - a solicitat respingerea recursului, arătând în esenţă că instanţa de fond a procedat corect reţinând tardivitatea acţiunii, prin depăşirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
4. Procedura de soluţionare a recursului.
4.1.Cu privire la examinarea recursului în completul filtru.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casate invocate
Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică soluţia de respingere a acţiunii pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează raţionamentul pe baza căruia prima instanţă a reţinut tardivitatea cererii introductive.
Cât priveşte împrejurarea că în dispozitiv nu se menţionează motivul respingerii acţiunii, acest aspect nu este sancţionat cu nulitatea actului, prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. impunând doar ca dispozitivul să cuprindă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii.
În acest context nu se poate susţine aplicabilitatea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nefiind incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de textul de lege.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că nu se impune casarea sentinţei nici prin prisma motivului de nelegalitate referitor la greşita aplicare a normelor de drept material, instanţa de fond reţinând în mod justificat excepţia tardivităţii acţiunii deduse judecăţii.
Astfel, la data de 17 septembrie 2013 reclamantul s-a adresat instanţei, solicitând anularea procesului-verbal de constatare din 9 iunie 2011 prin care,în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, s-a reţinut în sarcina centrului de consultanţă în calitate de beneficiar de finanţare nerambursabilă, un debit de 387.563,43 lei.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat contestaţie administrativă adresată A.M.P.O.S.D.R.U. din cadrul M.M.F.P.S., înregistrată sub nr. 12866 din 14 iulie 2011, nesoluţionată până la data formulării acţiunii în justiţie.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că, potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare utilizate necorespunzător, se poate formula contestaţie în condiţiile şi termenele stabilite de C. proc. fisc. aprobat de O.G. nr. 92/2003.
Potrivit normelor cuprinse în Titlul IX C. proc. fisc. contestaţia administrativă nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, dispoziţiile respective coroborându-se cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Aşadar, în condiţiile în care O.G. nr. 79/2003 nu prevede un termen de formulare a acţiunii în justiţie, iar contestaţia administrativă nu a fost soluţionată potrivit O.G. nr. 92/2003, reclamantul avea obligaţia să respecte termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
Toate considerentele expuse converg spre concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de - C.C.M.P.E. împotriva sentinţei nr. 471 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2015.