Inadmissibility of civil reopening for contradictory decisions without identity of parties, object, and cause; judicial fine for abusive litigation

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2012, pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul A.D. a solicitat anularea sentinţei nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut că sentinţa nr. 1951 din 19 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 6233/2/2011, este contrară deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 3833/1/2010 şi că prin aceasta se încalcă autoritatea de lucru judecat.

S-a menţionat că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârile sunt definitive, sunt contrare și există identitate de părţi, obiect şi cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând motivele cererii de revizuire, prevederile legale incidente şi situaţia de fapt existentă în cauză, constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:

Prin sentinţa nr. 1951 din 19 martie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și Camera Deputaților - Secretariatul General al Camerei Deputaţilor împotriva sentinţei nr. 4456/2011 a aceleiași instanțe, ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., întemeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților - Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, împotriva sentinţei nr. 1604 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, ca inadmisibilă.

În vederea examinării cererii de revizuire, care formează obiectul prezentei cauze, se vor expune în continuare condiţiile de admisibilitate a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti.

Codul de procedură civilă prevede în cuprinsul art. 322 pct. 7 ca motiv de revizuire, situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţa de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Din conţinutul normativ al art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse prin textul menţionat.

Astfel, trebuie să fie în analiză hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane.

Fundamentul acestui motiv de revizuire, îl reprezintă instituţia puterii lucrului judecat, iar admisibilitatea cererii este condiţionată de existenţa unor hotărâri potrivnice, date în aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.

În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru existenţa contrarietăţii de hotărâri, deoarece din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidenţă că nu există identitate de obiect, cauză şi părţi.

Având în vedere că cele două hotărâri nu au fost pronunţate în litigii având acelaşi obiect, cauză și părți, Înalta Curte concluzionează că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale căi extraordinare de atac, reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, observând întregul ciclu procesual pornit de la acţiunile cu care au fost învestite Curtea de Apel Bucureşti și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că această conduită procesuală a revizuentului, care a perpetuat litigiul prin exercitarea unei căi de atac extraordinare de atac în afara cadrului legal stabilit de art. 322 - 328 C. proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc. civ., care impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Formularea prezentei revizuiri, prin care partea a declanşat o nouă procedură judiciară, care depășește sfera interesului legitim, întruneşte elementele abaterii judiciare prevăzute de art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea credinţă, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată revizuentului o amendă judiciară în cuantum de 200 RON.

Cu privire la amendă, hotărârea instanţei are caracter executoriu, potrivit art. 1084 C. proc. civ. şi este susceptibilă de reexaminare în condiţiile prevăzute de art. 1085 C. proc. civ..

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 326 şi 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. cu aplicarea prevederilor art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinţei nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică revizuentului sancțiunea cu amendă judiciară în cuantum de 200 RON.

Irevocabilă.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru sancţiunea amenzii judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2013.