Jurisdictional conflict over restitution claims: exclusive first-instance competence of civil court for actions compelling authorities to issue restitution decisions under Law No. 165/2013.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2277 din 3 octombrie 2014, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii F.R., N.S., N.M., V.E., B.G., I.A., G.N., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - A.N.R.P., C.N.C.I., M.F.P. şi primarul Municipiului Constanta, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2015 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâţilor să emită decizia de validare cu privire la Dosarul de despăgubiri nr. 45233/CC, dosar în care a fost emisă Dispoziţia nr. 2204 din 31 martie 2009 modificată prin Dispoziţia nr. 259 din 28 ianuarie 2011, iar acţiunea a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

„(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

Din interpretarea logico-juridică a textului de lege suscitat rezultă că, în cazul refuzului autorităţii de a emite decizia de despăgubire, persoana îndreptăţită se poate adresa secţiei civile a Tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul entităţii.

Or, în cauză, sediul entităţii se află în circumscripţia Tribunalului Constanţa.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii F.R., N.Ş., N.M., V.E., B.G., I.A., G.N. şi pârâţii Guvernul României - A.N.R.P., C.N.C.I., M.F.P. şi primarul Municipiului Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.