Judicial disciplinary dismissal order unconstitutional: Appeal allowed, lower court decision quashed and remanded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) allowed the appeal, quashed the appellate decision, and remanded the case for retrial, effectively prevelling for the appellant. The dispute involved a challenge to a resolution by the Judicial Inspection that dismissed a complaint against a judge as a "claspment" (closure), which the Court of Appeal had previously rejected as inadmissible because it deemed the closure resolution final and not subject to judicial review. The decisive legal basis for the reversal was Decision No. 397/2014 of the Constitutional Court, which declared the provision of Law No. 317/2004 stating that a "resolution of claspment is final" unconstitutional when applied to dismissals for lack of disciplinary evidence, as such a rule violated constitutional rights to free access to justice and fair trial; consequently, the appellate court's refusal to adjudicate the merits was deemed unlawful, requiring a new hearing on the admissibility and substance of the complaint.
Legislator headnote
AI generatedart. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004; Judicial disciplinary dismissal order unconstitutional: Appeal allowed, lower court decision quashed and remanded: De asemenea, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată,: „rezoluţia de clasare este definitivă".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată, reclamanta L.R. a solicitat anularea rezoluţiei nr. 2646/IJ/1804/DIJ/2013, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.
Prin sentinţa civilă nr. 4021 din 13 decembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta L.R., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară din cadrul C.S.M., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta L.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 480 şi următoarele C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa în mod greşit a soluţionat cauza fără a judeca litigiul pe fond.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată,: „rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată,: „rezoluţia de clasare este definitivă".
Din conţinutul acestor dispoziţii legale, rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecţia Judiciară, numai rezoluţia prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul-şef infirmă rezoluţia inspectorului judiciar şi dispune respingerea sesizării.
În cauza de faţă, s-a constatat că nu există niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, fiind o rezoluţie de clasare, care este definitivă şi împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac.
Astfel, Curtea de Apel, având în vedere prevederile legale care reglementează atribuţiile inspectorilor judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare şi procedura contestării la instanţă a rezoluţiilor întocmite de inspectorii judiciari, a respins cererea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în data de 13 decembrie 2013, însă Curtea Constituţională prin Decizia nr. 397/2014 din 3 iulie 2014 a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin (1) lit. b) din Legea nr 317/2004 privind C.S.M. este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.
Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin rezoluţie scrisă şi motivată, poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, şi rezoluţia de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, precum şi celor convenţionale privind dreptul la proces echitabil.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta L.R. împotriva sentinţei civile nr. 4021 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.