Inadmissibility of appeal against interlocutory competence ruling in administrative challenge to normative acts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal’s interlocutory order in force and affirming the appellate court's jurisdiction. The case involved a challenge to the legality of normative administrative acts issued by central public authorities, where the appellants argued that a specific statutory provision on the transfer of pending cases to trial courts mandated the remand of the file. The Supreme Court held that the lower court’s decision to assert competence was a preliminary procedural ruling that is not independently subject to appeal or cassation; instead, any objection regarding jurisdiction must be raised alongside the final decision on the merits. This ruling is based on the interpretation of the provision in the Code of Civil Procedure stating that when a court declares itself competent, the dissatisfied party may only challenge this determination through appeal or recourse after the judgment on the substance of the case has been issued.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 158 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against interlocutory competence ruling in administrative challenge to normative acts: Având în vedere că în cauza de faţă obiectul excepţiei de nelegalitate îl reprezintă, în principal, un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, competentă să judece este Curtea de apel în virtutea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată prin încheierea din data de 14 decembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Constanţa, cu soluţionarea excepţiilor de nelegalitate a Ordinelor M.A.I. nr. I/652/2011, M.A.I. nr. 600/2005 şi a Dispoziţiilor I.G.P.F. nr. 265703 din 04 iulie 2011 şi nr. 265751 din 14 iulie 2011 invocate de reclamanţii C.N.G., C.P.A., D.A.A., D.C.I., P.P.I.D., P.G.V., S.G.M.A., S.N.P., prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, în contradictoriu cu pârâţii - Garda de Coastă Constanţa, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română.
În şedinţa publică de la 13 martie 2013, reclamanţii prin reprezentant convenţional au solicitat trimiterea dosarului la Tribunalul Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 2/2013.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin încheierea din 13 martie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de scoatere a cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la Tribunalul Constanţa, ca nefondată.
Pentru a decide în acest sens, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 a fost modificat în sensul că acţiunile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Având în vedere că în cauza de faţă obiectul excepţiei de nelegalitate îl reprezintă, în principal, un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, competentă să judece este Curtea de apel în virtutea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În motivare, au arătat că încheierea recurată este dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, deoarece erau incidente dispoziţiile art. 27 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 2/2013.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinările depus la dosar, intimaţii Garda de Coastă Constanţa şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Română au invocat insadmisibiliatea recursului, în raport de art. 158 alin. (2) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 158 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010:
„Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului”.
Prin încheierea din 13 martie 2013, atacată cu recurs, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, faţă de obiectul cauzei şi în raport de art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a declarat competentă să soluţioneze cauza.
Dat fiind caracterul premergător al încheierii atacate, aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, decât odată cu fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 raportat la art. 158 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de C.N.G., C.P.A., D.A.A., D.C.I., P.P.I.D., P.G.V., S.G.M.A. şi S.N.P. împotriva încheierii din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2013.