Nullity of cassation appeal for failure to state grounds of illegality under Article 3021(1)(c) of the Code of Civil Procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor a chemat în judecată pe pârâtul D.G., solicitând anularea Ordinului M.A.I. nr. II/4069 din 01 noiembrie 2010 şi a tuturor actelor administrative subsecvente ordinului anterior menţionat, ca nelegale, în condiţiile în care actele administrative atacate nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.

Prin sentinţa civilă nr. 2108 din 21 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor - prin Direcţia Generală Juridică, în contradictoriu cu pârâţii D.G., Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General I.G.” al judeţului Galaţi şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi a anulat Ordinul M.A.I. nr. II/4069 din 01 noiembrie 2010 şi actele administrative subsecvente acestuia, respectiv Ordinul inspectorului general al I.G.S.U. nr. S/1858/IG din 01 noiembrie 2010; Ordinul M.A.I. nr. S/231120/I din 01 noiembrie 2010; Dispoziţia directorului general al D.G.P.M.B. nr. 3922 din 08 decembrie 2010; Dispoziţia directorului general al D.G.P.M.B. nr. 5539 din 30 august 2011; Dispoziţia directorului general al D.G.P.M.B. nr. 6226 din 14 octombrie 2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.G., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cererea de recurs formulată de pârâtul D.G. la data de 5 iulie 2013 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată pârâtului la data de 22 iulie 2013, dar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 30 ianuarie 2015.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.”

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul D.G. împotriva sentinţei civile nr. 2108 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.