Theft sentencing: exclusion of mitigation circumstances for aggravated circumstances and individualization of the minimum legal penalty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's order of 5 years' imprisonment and confirming the defendant's conviction for theft with aggravating circumstances. The case involved a dispute over the individualization of the sentence, where the first-instance tribunal had reduced the penalty to 3 years by erroneously applying mitigation circumstances for a theft committed in a public place against an elderly victim, which the appellate court corrected by removing the mitigation and imposing the statutory minimum. Relying on Articles 72 and 52 of the Penal Code regarding sentencing principles and Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, the Supreme Court held that the appellate court correctly assessed the social danger of the act and the defendant's conduct, finding no ground for cassation and ordering the defendant to bear judicial costs, while crediting the period of preventive detention from September 5, 2002, to the date of the final decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 lit. b) C. pen, art. 64 C. pen, art. 76 C. pen, art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen, art. 52 C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen; Theft sentencing: exclusion of mitigation circumstances for aggravated circumstances and individualization of the minimum legal penalty: Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 122 din 11 aprilie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat sentința primei instanțe și înlăturând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de 5 ani închisoare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 68 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul S.G.Șt. în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) și a art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2002 la zi.
S-a constatat că partea vătămată D.D. nu s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind acoperit integral.
În fapt, s-a reținut că, în ziua de 5 septembrie 2002, în jurul orelor 14,00, aflându-se în stația de troleibuz de la Poarta 2 – Constanța, a încercat să smulgă sacoșa părții vătămate D.D., în vârstă de 76 ani, moment în care i-a căzut portmoneul cu acte de identitate, alte înscrisuri și suma de 100.000 lei pe care inculpatul și l-a însușit. La scurt timp inculpatul a fost prins și condus la poliție, iar la percheziția corporală, asupra lui s-a găsit portmoneul sustras care a fost restituit păgubașei.
Situația de fapt și vinovăția au fost reținute în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, a plângerii și declarațiilor persoanei vătămate, a declarațiilor martorilor T.N. și Z.F.D., probe coroborate cu nerecunoașterile inculpatului.
Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 122 din 11 aprilie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat sentința primei instanțe și înlăturând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de 5 ani închisoare.
Totodată, s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat întemeiată critica din apelul parchetului, în sensul greșitei individualizări a pedepsei prin necunoașterea nejustificată, în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.Șt.G. care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată în apel este prea severă și a solicitat menținerea hotărârii tribunalului.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța de control judiciar, evaluând corect pericolul social al faptei și împrejurările săvârșirii ei, în loc public, în plină zi, asupra unei persoane în vârstă, ținând seama de persoana inculpatului a apreciat că nu se justifică recunoașterea circumstanțelor atenuante și că pedeapsa de 5 ani închisoare, situată la minimul legal este de natură a asigura prevenirea generală și a contribui la reeducarea și integrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., de către instanța de apel, critica inculpatului recurent, în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
Întrucât motivul de casare invocat este întemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului, conform art. 192 alin. (2), la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 5 septembrie 2002 la 10 septembrie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.Șt.G. împotriva deciziei penale nr. 122/ P din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 5 septembrie 2002 la 10 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.