Competence between civil and administrative courts for compensation claims under Law 165/2013

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Vâlcea, secţia I-a civilă, la data de 4 martie 2014, reclamantul Z.C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea pârâţilor la soluţionarea cu celeritate a dosarului de despăgubiri, numirea unui evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în Rm. Vâlcea, fostă stradă L. şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia I-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1366 din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secţia I-a civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că reclamantul se prevalează în justificarea cererii de despăgubire, de menţiunile dispoziţiei nr. 3174 din 29 aprilie 2014 emisă de Primăria Municipiului Rm. Vâlcea, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 13/F-Cont din 29 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I-a civilă.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.:

Curtea a reţinut, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, faptul că sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, prevederi care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzelor ce au ca obiect soluţionarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulatorul de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul-cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I-a civilă, pentru, considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii introductive îl reprezintă obligarea pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la soluţionarea cu celeritate a dosarului de despăgubiri, numirea unui evaluator autorizat, care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în Rm. Vâlcea, fostă stradă L. şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.

Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecăţii sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care prin prevederile art. 35 alin. (1) şi (2) stabilesc faptul că persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Dispoziţiile Legii nr. 165/2013 au prevăzut procedura de urmat şi competenţa de soluţionare a cererilor de restituire, fiind abrogate prin prevederile art. 50 lit. c), din actul normativ indicat, dispoziţiile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât competenţa de soluţionare, atât a cererilor de anulare a deciziilor emise cu respectarea art. 33 şi 34 din lege, precum şi în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34 din lege, revine numai secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Conform dispoziţiilor legale, entitatea mai întâi învestită cu soluţionarea cererii reclamantului este instituţia primarului Râmnicu Vâlcea, care a emis decizia din data de 29 aprilie 2010, prin care se propune acordarea de despăgubiri persoanei îndreptăţite Z.C.G. pentru imobilul teren în suprafaţă de 296 m.p. şi construcţii, aflat în intravilanul municipiului, str. V.I.L., (actual Calea lui Traian), motiv pentru care competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în.temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Z.C.G. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională peritru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Tribunalului Vâlcea- secţia I-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2015.