Jurisdictional conflict over administrative claim regarding eligibility for pre-university teaching grade examinations, resolved by establishing competence based on the rank of the local issuing authority rather than the central co-defendant

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 martie 2013, reclamanta D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de a participa la examenele de grade didactice în învăţământul preuniversitar: definitivat, gradul II, gradul I cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova

Prin sentinţa nr. 3467 din 28 octombrie 2014 a Tribunalului Prahova a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că litigiul este în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în primă instanţă, conform art. 96 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curţii de Apel.

2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti.

Prin sentinţa nr. 15 din 28 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă .excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

S-a constatat, ivit un conflict negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Curtea de Apel, a reţinut că în cauză competenţa trebuie stabilită în funcţie de obiectul acţiunii şi de autoriţatea/instituţia publică cu competenţe directe în ceea ce priveşte acesta, iar în litigiul dedus judecăţii sunt prevăzute atribuţii privind înscrierea la examenele de grade didactice doar în sarcina inspectoratelor şcolare. Curtea a reţinut că împrejurarea chemării în judecată a unui pârât pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă nu poate atrage schimbarea competenţei de judecată a acţiunii, prin raportare la acesta din urmă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii introductive îl reprezintă obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului său de a participa la examenele de grade didactice în învăţământul preuniversitar: definitivat, gradul II, gradul I, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Văzând dispoziţiile legale care reglementează procedura de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de definitivare în învăţământ, aprobată prin Ordinul M.E.N. nr. 5294 din 16 octombrie 2013, conform cărora atribuţiile privind înscrierea la examenele de grade didactice sunt prevăzute doar în sarcina inspectoratelor şcolare, Înalta Curte a constatat că aceste autorităţi publice de nivel local au în competenţă soluţionarea cererilor cu privire la examenele de definitivat.

Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ ce trebuie emis de o autoritate publică locală competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţă de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta D.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2015.