Competence for Public Procurement Contract Disputes: Precedence of Special Rules Over General Administrative Litigation Norms

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări:

(i) anularea documentului constatator din 27 februarie 2013;

(ii) obligarea pârâtului la elaborarea unui nou document constatator atunci când hotărârea privind litigiul apărut în derularea contractului dintre părţi rămâne definitivă şi irevocabilă;

(iii) obligarea pârâtului la comunicarea către A.N.R.M.A.P. a deciziei de anulare a documentului constatator din 27 februarie 2013;

(iv) obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 RON pentru prejudiciul de imagine cauzat reclamantei;

(v) suspendarea executării documentului constatator din 27 februarie 2013 până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii reclamanta a susţinut, în esenţă, că în data de 26 septembrie 2012, în urma unei proceduri de achiziţie publică, a încheiat cu pârâta contractul nr. BB pentru livrarea, instalarea şi punerea în funcţiune a unor sisteme de supraveghere video şi perimetrale, în Centrele Regionale Maramureş, Rădăuţi, Timişoara, Săvineşti şi Bucureşti.

A mai arătat că în data de 4 martie 2013 a primit din partea pârâtei documentul constatator din 27 februarie 2013, emis în baza art. 971 din H.G. nr. 925/2006, pe care l-a criticat ca fiind neîntemeiat şi emis cu exces de putere.

Prin sentinţa civilă nr. 323 din 26 februarie 2014, Tribunalul Brăila a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, prin întâmpinare, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.

Instanţa a reţinut că pretenţiile reclamate prin cererea introductivă derivă dintr-un contract de achiziţie publică, reglementat de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, iar conform art. 286 din acest act normativ procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, în speţă Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 7251 din 6 noiembrie 2014, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de această instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Această instanţă a reţinut că finanţarea pentru contractul de furnizare nr. BB este nerambursabilă, prin fonduri provenite de la Uniunea Europeană, iar pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, condiţii în care sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile şi în cazul în care finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene este folosită pentru plata aferentă unui contract de furnizare încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, deoarece art. 286 din acest act normativ nu derogă de la dreptul comun în materie reprezentat de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, care stabileşte expres competenţa de soluţionare a curţii de apel pentru situaţiile când actele administrative emise de autorităţile publice centrale au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 35 din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Curtea a apreciat că litigiul este în legătură cu executarea unui contract de achiziţie publică, fiind aplicabile dispoziţiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, dat fiind caracterul special al acestora, iar nu Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (11), dat fiind caracterul de normă generală a acestei din urmă reglementări.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a decis, în temeiul art. 133 şi urm. C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect, în esenţă, un act emis de către pârâtul Inspectoratul General pentru. Imigrări, în calitate de autoritate contractantă, în baza art. 971 din H.G. nr. 925/2006, în legătură cu executarea unui contract de achiziţie publică încheiat cu reclamanta SC C. SRL.

Potrivit dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 „procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate, în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante".

Întrucât cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză se referă la executarea unui contract de achiziţie publică, competenţa de soluţionare a acesteia urmează a se determina în raport de dispoziţiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, norme cu caracter special, aplicabile cu prioritate faţă de normele cu caracter general cuprinse în art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.