Public official status dispute: Police officer annual bonus inflation adjustment under administrative jurisdictional competence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Ilfov County Court’s administrative and fiscal section, effectively granting the civil court competence over the civil court that had previously declined jurisdiction. The dispute involved a police officer challenging the calculation, allocation, and payment of an annual bonus, specifically arguing for adjustment with the inflation coefficient from the date the right arose until the effective payment date, against the Ministry of Internal Affairs and the Ilfov Police Inspectorate. Applying Article 109 of Law No. 188/1999 regarding the status of public officials, as amended by Law No. 2/2013, the Court determined that disputes concerning the service relationship of public officials fall under the material jurisdiction of the administrative and fiscal section of the county court, noting that no special legal provision exists to assign specific jurisdiction for police officer labor disputes to appellate courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 C. proc. civ, art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Public official status dispute: Police officer annual bonus inflation adjustment under administrative jurisdictional competence: Obiectul cauzei îl reprezintă raportul de serviciu al reclamantei, privind obligarea pârâţilor la calcularea, alocarea şi plata premiului anual în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 şi art. 26 din O.G. nr. 38/2003 actualizată cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data efectivă a plăţii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1992 din data de 2 iunie 2014, Tribunalului Ilfov, secţia civilă, a admis excepţia necompetentei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că reclamanta a învestit instanţa de judecată cu acţiunea în contencios administrativ având ca obiect pretenţii solicitate de la M.A.I., instituţie care, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 24/2013, este autoritate publică centrală.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2997 din 7 noiembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta F.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Ilfov, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă, complet specializat în contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul cauzei îl reprezintă raportul de serviciu al reclamantei, privind obligarea pârâţilor la calcularea, alocarea şi plata premiului anual în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 şi art. 26 din O.G. nr. 38/2003 actualizată cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data efectivă a plăţii.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: „Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului”.
Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
Având în vedere că nu există vreo dispoziţie legală care să reglementeze o competenţă specială în privinţa litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al poliţiştilor, Înalta Curte constată că tribunalul este competent a soluţiona cauza.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Ilfov în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2015.