Habitual Offender's Robbery and Attempted Rape Convictions Upheld; 6-Year Concurrent Sentence and Civil Damages Affirmed on Appeal.

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.M. la pedepsele de 5 ani și respectiv 6 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și la 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., fapte concurente, urmând ca, după contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2002 la zi.

În latura civilă, inculpatul a fost obligat la despăgubiri în sumă de 5.000.000 lei către partea vătămată N.M.S., constituită parte civilă în cauză, luându-se act că părțile vătămate T.F.F. și N.D.P. nu se constituie părți civile în cauză.

Inculpatul a mai fost obligat la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în baza probatoriului administrat, următoarele:

Inculpatul are un mod de viață parazitar, nu are loc de muncă din care să realizeze venituri și, pentru a-și asigura existența, a luat hotărârea să sustragă bunuri cu volum mic și valoare mare, respectiv lănțișoare din aur, de la gâtul unor persoane feminine.

Așa încât, la 28 mai 2002, în jurul orelor 18,30, aflându-se pe strada Bobâlna din municipiul Ploiești, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată N.M.S. și i-a sustras, prin smulgere de la gât, un lănțișor din aur în valoare de 5.000.000 lei, pe care l-a amanetat ulterior cu suma de 2.000.000 lei.

În baza unei hotărâri infracționale distincte, la 23 iulie 2002, în jurul orelor 8,30, în același mod, i-a sustras lănțișorul din aur părții vătămate T.F. în vârstă de 73 de ani, care se afla în dreptul Liceului Nichita Stănescu din Ploiești, amanetându-l, în aceleași condiții, ca și pe primul, pentru suma de 600.000 lei.

În timpul cercetărilor efectuate în privința inculpatului, s-a mai stabilit că la 1 iunie 2001, în jurul orelor 24,00, inculpatul, aflându-se pe str. Polux din Ploiești, a întâlnit-o pe partea vătămată N.D.P. și, profitând de faptul că nici o altă persoană nu se mai afla, în zonă și era întuneric, a târât-o cu forța pe aceasta în boscheții din apropiere, intenționând să întrețină relații sexuale.

Întrucât victima a început să strige, s-au apropiat câțiva trecători, fapt ce l-a determinat pe inculpat să renunțe la comiterea infracțiunii.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că nu este vinovat pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa ca fiind comisă la data de 28 mai 2002 și nici pentru tentativă la infracțiunea de viol, solicitând achitarea pentru aceste fapte și reducerea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în luna iulie 2002.

Prin decizia penală nr. 40 din 20 ianuarie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul N.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social ridicat al faptelor comise, persistența infracțională a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, precum și conduita inculpatului, care a negat comiterea unora din fapte, încercând să se sustragă răspunderii penale.

Așa încât, în raport de toate aceste aspecte, se apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, în raport cu gravitatea faptelor comise, nefiind justificată solicitarea inculpatului în sensul reducerii cuantumului pedepsei de executat.

Față de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 40 din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 2 august 2002 până la 9 septembrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.