Competence in administrative litigation: jurisdiction over EU funding refusals by regional public authorities rests with first-instance administrative courts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în Dosar nr. 4208/107/2014 reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit-Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba, obligarea pârâtului sâ îi comunice motivul şi temeiul legal al deciziei de neîncheiere a contractului de finanţare nr. xx, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1608/CAF/2014 Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba şi, în consecinţă a declinat în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Alba (în calitate de succesoare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba).

Prin sentinţa nr. 28 din 9 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă a declinat în favoarea Tribunalului Alba.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei, ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Alba (în calitate de succesoare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba) obligarea pârâtului să îi comunice motivul şi temeiul legal al deciziei de neîncheiere a contractului de finanţare nr. xx.

Prin urmare se constată că în cauză, reclamantul contestă un refuz nejustificat de soluţionare în termen legal a unei cereri adresate pârâtului având ca obiect un drept sau un interes legitim - act administrativ asimilat, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi care vizează sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.

Drept urmare, în cauză fiind vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri provenind de la o autoritate publică locală - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centru Alba, care este şi pârât în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Alba (succesoare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba) în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.