EU farm-funds challenge revived: control-report suit remanded after prior ruling’s binding scope misapplied

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 7 octombrie 2011, Asociaţia Consiliilor Locale T.Ţ. a chemat în judecată Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - actualmente Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând anularea procesului-verbal de constatare încheiat la 11 iulie 2011.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că actul de control a fost întocmit cu încălcarea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii de plată, prevăzut de H.G. nr. 1306/2007 şi prin nesocotirea dreptului de apărare al asociaţiei, arătând totodată, că dispoziţia privind restituirea întregii finanţări acordate de 3.429.169 RON, este nejustificată.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentinţa nr. 63 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins atât excepţia prescripţiei cât şi acţiunea introductivă, reţinând în esenţă legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat.

Prin decizia nr. 6069 din 10 septembrie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia nulităţii recursului invocată de pârâtă şi admiţând recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a învederat că este necesară lămurirea obiectului acţiunii, în sensul de a se stabili dacă reclamanta a înţeles să conteste şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva actului de control, în raport de prevederile art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 cu referire la art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.

În fond, după casare, prin sentinţa nr. 32 din 30 ianuarie 2014 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă, instanţa de trimitere reţinând în esenţă că prin acţiunea introductivă nu a fost contestată şi decizia emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei, iar completarea obiectului cererii, depusă după casare, este tardivă.

Prin recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate în al doilea ciclu procesual, reclamanta a învederat că instanţa de fond nu a respectat dispoziţia deciziei de casare, în sensul lămuririi obiectului acţiunii, hotărând în mod eronat respingerea cererii pentru nerespectarea procedurii speciale prevăzute de O.G. nr. 79/2003.

Astfel, a arătat reclamanta, instanţa a reţinut în concret că asocierea nu a înţeles să conteste şi decizia emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului verbal de constatare, deşi în cuprinsul acţiunii introductive se menţionează expres că s-a cerut autorităţii revocarea actului de control, solicitare respinsă prin decizia nr. 21.449 din 15 septembrie 2011.

Prin întâmpinare, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a arătat că prima instanţă a constatat în mod justificat inadmisibilitatea acţiunii, motivat de nerespectarea prevederilor art. 3 şi 4 din O.G. nr. 79/2003 care impun parcurgerea procedurii prealabile administrative, finalizate prin emiterea unei decizii ce constituie actul administrativ care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.

Or, în speţă, a precizat pârâta, reclamanta a contestat exclusiv procesul-verbal de constatare ce constituie titlu de creanţă, solicitarea de completare a obiectului acţiunii, formulată la 17 ianuarie 2014, fiind în mod întemeiat apreciată ca tardivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe de fond pentru o nouă judecată.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile imperative cuprinse în art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Or, prin decizia de casare pronunţată în cauză s-a dispus lămurirea aspectului privind întinderea obiectului acţiunii, respectiv dacă reclamanta a înţeles să conteste nu numai actul de control ci şi decizia emisă în soluţionarea contestaţiei administrative, depusă de altfel la dosar.

În fond după casare, instanţa de trimitere a reţinut în mod corect că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (6) şi art. 21 alin. (2) C. proc. fisc., doar decizia emisă în soluţionarea contestaţiei poate fi atacată în contencios administrativ, constatând însă neîntemeiat că reclamanta a contestat doar procesul verbal de control.

Astfel, în cuprinsul acţiunii introductive - reclamanta face referire la netemeinicia celor reţinute prin decizia nr. 21449 din 15 septembrie 2011 care nu ar fi analizat criticile şi apărările formulate, iar în finalul cererii - asociaţia învederează că solicită „anularea procesului-verbal contestat, a notificării de constituire a debitului şi a oricăror acte subsecvente întocmite în baza procesului-verbal”.

În aceste împrejurări, Curtea constată că soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este nelegală, urmând a se dispune casarea cu trimitere a cauzei pentru soluţionarea fondului litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Asociaţia Consiliilor Locale T.Ţ. împotriva sentinţei nr. 32 din 30 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2015.