Admissibility of revision for contradictory judgments when decisions are rendered in successive procedural stages of the same case rather than in distinct proceedings

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiţii de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire

autoritate de lucru judecat

hotărâri potrivnice

C. proc. civ. din 1865, art. 322 pct. 7

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părți, având aceleași calități procesuale.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin cele două hotărâri invocate ca potrivnice nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze procesuale diferite, prima hotărâre fiind o decizie dată în apel, iar cea de-a doua hotărâre fiind pronunțată în calea de atac a recursului declarat împotriva primei.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1711 din 19 iunie 2015

Prin cererea înregistrată la 18.06.2014 pe rolul instanţei supreme, revizuentele SC D.G.A.E. SRL şi SC T. SRL au solicitat revizuirea deciziei nr. 1630/13.05.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă în dosarul nr. xx5/101/2011, indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi susţinând că este potrivnică deciziei nr. 46/18.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă în acelaşi dosar.

În motivele cererii de revizuire depuse la dosar la termenul din 21.11.2014, autoarele căii de atac de retractare au dezvoltat amplu situaţia de fapt în speţă, criticând decizia a cărei revizuire o solicită sub aspectul netemeiniciei şi a pretinsei nelegalităţi a acesteia.

Din această perspectivă, revizuentele au susţinut că instanţa de recurs a pronunţat decizia atacată cu încălcarea principiului egalităţii armelor şi dreptului la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la administrarea probelor în cauză – înscrisuri şi interogatoriu – sens în care au invocat jurisprudenţa C.E.D.O. şi C.J.U.E.

În considerarea celor menţionate, au solicitat admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea deciziei atacate, cu consecinţa rejudecării recursului declarat împotriva deciziei nr. 46/18.06.2013 a Curţii de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă.

La 12.06.2015 intimatul B.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii, nulităţii cererii de revizuire pentru nemotivarea acesteia în termenul legal şi inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat și a susținerilor părților, Înalta Curte a constatat că este nefondată pentru considerentele care succed:

Revizuentele nu au precizat în concret care sunt elementele de contradictorialitate dintre cele două hotărâri pretins potrivnice, limitându-se să indice dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 259 din 08.10.2012, Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâţii B.L. şi B.A. cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive şi cu privire la prematuritatea acţiunii; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele SC D.G.A.E. SRL şi SC T. SRL şi i-a obligat pe pârâţi la plata către reclamante a sumei de 5.690.836 lei reprezentând daune, respingând cererea privind plata daunelor morale.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantele, cât și pârâţii B.L. şi B.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 46 din 18.06. 2013, Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamante şi a respins ca nefondat apelul formulat de pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs recurenţii-pârâţi B.L. şi B.A., criticând-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1630 din 13.05.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi B.L. şi B.A. împotriva deciziei nr. 46 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a admis apelul declarat de apelanţii-pârâţi B.L. şi B.A. împotriva sentinţei civile nr. 259 din 8.10.2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot, şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive și, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea îndreptată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a constatat rămasă fără interes excepţia prematurităţii și a constatat rămas fără obiect recursul declarat de recurenţii-pârâţi împotriva încheierii din 24.10.2011 a Tribunalului Mehedinţi, Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal; a menţinut restul dispoziţiilor deciziei atacate cu privire la anularea apelului formulat de reclamantele SC D.G.A.E. SRL şi SC T. SRL.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părți, având aceleași calități procesuale.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Prin folosirea sintagmei hotărâri definitive potrivnice, Înalta Curte reține că legiuitorul a avut în vedere hotărâri care au fost pronunțate în dosare distincte, consecința fiind că prin hotărârea dată în cel de-al doilea dosar se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în primul dosar.

De asemenea, instanța supremă notează că, prin folosirea sintagmei în una și aceeași pricină, legiuitorul a vizat întrunirea condiției triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluția pronunțată în cea de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de-a doua hotărâri.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin cele două hotărâri invocate ca potrivnice nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze procesuale diferite, prima fiind decizia dată în apel, iar cea de-a doua fiind pronunțată în calea de atac a recursului declarat împotriva primei.

Verificând hotărârile pretins contradictorii indicate de revizuente, Înalta Curte constată că astea au fost pronunțate de instanțe diferite, respectiv Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă și Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, într-unul și același litigiu, în faze procesuale diferite, respectiv în apel și în recurs.

Astfel, prin prima decizie pronunțată au fost soluționate apelurile declarate de părțile litigante împotriva sentinței primei instanțe, iar prin decizia a cărei revizuire se cere a fost admis recursul formulat împotriva deciziei date în faza procesuală a apelului, pretins potrivnică, care a fost modificată, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.

În raport de cele anterior evocate, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunţate în acelaşi dosar, dar în faze procesuale diferite, cererea de revizuire apare ca nefondată atât din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât şi în raport de rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunțarea de hotărâri între aceleași părți, în aceeași cauză cu același obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele SC D.G.A.E. SRL şi SC T. SRL împotriva deciziei nr. 1630 din 13.05.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă în dosarul nr. xx5/101/2011.

De asemenea, reţinând culpa procesuală a revizuentelor, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte le-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.162 lei către intimatul B.L., conform înscrisurilor doveditoare aflate la filele 75 şi 76 din dosar.