Extraordinary appeal inadmissible where procedural irregularity available on ordinary appeal and lower court’s consolidated reasoning addressed all grounds

Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiţii de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : contestaţie în anulare

C. proc. civ. din 1865, art. 317, art. 318

Din economia dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, contestaţia putând fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În aplicarea corectă a acestor dispoziţii legale, partea interesată nu are drept de opţiune între apel sau recurs, pe de o parte, şi contestaţie în anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute la pct. 1 şi 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecinţa fiind aceea că ori de câte ori partea are la dispoziţie căile de atac ale apelului sau recursului şi nu le foloseşte, contestaţia în anulare nu este admisibilă.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1767 din 25 iunie 2015

Prin decizia civilă nr. 3216 din 23 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă a respins excepţia nulităţii recursului declarat de J.D.F., a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii J.D.F., J.M.P., V.F. şi V.G.; a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta J.F. şi a respins ca tardiv declarat recursul formulat de pârâţii D.I.F. şi D.O.C.

Împotriva acestei decizii J.D.F. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

În susţinerea motivului invocat, contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra unor chestiuni esenţiale cu privire la soluţionarea cauzei.

Astfel, susţine contestatorul, deşi a invocat motive de nelegalitate ce vizau, pe de o parte, acordarea a mai mult decât s-a cerut (anularea totală a actului de partaj voluntar) sau a ceea ce nu s-a cerut (restituirea construcţiei), iar, pe de altă parte, aplicarea sau interpretarea greşită a legii, precum şi chestiuni de natură a atrage nulitatea absolută a deciziei recurate, legate de neconceptarea în cauză a intervenientei în interes propriu din această fază J.F., iar problemele au fost expuse pe larg în cadrul pledoariei orale, cât şi prin concluziile scrise detaliate, hotărârea instanţei de recurs nu tratează aceste aspecte.

Contestatorul, referindu-se la motivarea deciziei contestată, susţine că se poate vorbi despre o nemotivare a soluţiei în ceea ce îl priveşte, în opinia sa prioritate în dezbaterea recursului avea chestiunea nulităţii hotărârii instanţei de apel având în vedere soluţia acesteia de desfiinţare în tot a actului de partaj, soluţie ce fusese adoptată fără ca, în cauză, să se fi dispus conceptarea lui J.F.

În continuarea motivării, contestatorul a reluat prezentarea motivelor de recurs astfel cum au fost argumentate în faţa instanţei de recurs, făcând trimiteri la situaţia de fapt a cauzei.

Contestaţia în anulare este nefondată şi a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Precizare prealabilă. Având în vedere precizarea contestaţiei în anulare făcută de către contestator în cadrul susţinerilor orale în şedinţă publică în sensul că îşi întemeiază contestaţia în anulare şi pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., analiza contestaţiei în anulare va avea în vedere şi menţionatele dispoziţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Iar potrivit alin. (2) contestaţia poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În aplicarea corectă a dispoziţiilor legale sus-enunţate, urmează a se reţine că partea interesată nu are drept de opţiune între apel sau recurs, pe de o parte, şi contestaţie în anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute la pct. 1 şi 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecinţa fiind aceea că ori de câte ori partea are la dispoziţie căile de atac ale apelului sau recursului şi nu le foloseşte, contestaţia în anulare nu este admisibilă.

Or, tocmai aceasta este situaţia în speţă, contestatorul J.D.F. nu a invocat pe calea recursului exercitat împotriva deciziei nr. 208/2011 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova nelegala citare în apel a intervenientei J.F., invocând acest motiv direct în calea de retractare a contestaţiei în anulare, ceea ce nu poate fi admisibil faţă de dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, neregularitatea procedurii de citare în apel putea şi trebuia să fie invocată pe calea recursului de către contestator, calea contestaţiei în anulare nefiind deschisă pentru valorificarea acestui motiv, cât timp el putea fi invocat pe calea recursului, după cum rezultă neechivoc din dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte temeiul invocat de contestator, art. 318 C. proc. civ., acesta prevede, într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, iar în cea de a două teză se prevede omisiunea din greşeală a instanţei de recurs să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Susţinerea contestatorului în sensul că instanţa de recurs a omis a analiza motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu poate fi primită, întrucât Înalta Curte a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul logico juridic al instanţei în adoptarea soluţiei din recurs.

Ipoteza reglementată de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în vedere omisiunea efectivă de examinare a motivelor de casare sau modificare invocate, or din considerentele deciziei rezultă incontestabil că instanţa de recurs a luat în examinare criticile formulate de recurent, aceasta fiind îndreptăţită să răspundă motivelor de recurs şi printr-un considerent comun, în acest sens reţinându-se că omisiunea cercetării unui motiv de casare nu există în situaţia în care instanţa de recurs a analizat grupat toate criticile şi susţinerile formulate de recurent.

În condiţiile în care contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunţată de instanţa de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curţi drept motive ale contestaţiei în anulare nu vor fi reţinute.

Aşadar, constatând că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din situaţiile de admitere a contestaţiei în anulare reglementate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare ca nefondată.