Mandatory application of concurrence surcharge under new Penal Code and limits of non-aggravation principle in own appellate instance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecutor's appeal in cassation, partially quashed the appellate decision, and ordered the application of the mandatory aggravation coefficient (one-third surcharge) to the most severe penalty for three defendants, resulting in final custodial sentences of 8 years and 3 months, 6 years and 10 months, and 1 year, 4 months, and 10 days of imprisonment, respectively. The dispute concerned a case of concurrence of crimes where the appellate court, while applying the more favorable new Penal Code under Article 5, erroneously applied only the heaviest individual sentence without the statutory surcharge required by Article 39(1)(b), mistakenly arguing that adding the surcharge would violate the prohibition against aggravating a situation in one's own appeal under Article 418 of the Code of Criminal Procedure. The High Court held that the legal basis for the decision was Article 438(1)(12) of the Code of Criminal Procedure, finding that the failure to apply the mandatory aggravation effect constituted a violation of sentencing limits; the Court clarified that the prohibition on aggravation does not excuse the omission of the statutory surcharge when the calculated resultant penalty remains lower than the sentence imposed by the first instance court.
Legislator headnote
AI generatedart. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen, art. 418 C. proc. pen, art. 291 C. pen, art. 289 alin. (1) C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen; Mandatory application of concurrence surcharge under new Penal Code and limits of non-aggravation principle in own appellate instance: The dispute concerned a case of concurrence of crimes where the appellate court, while applying the more favorable new Penal Code under Article 5, erroneously applied only the heaviest individual sentence without the statutory surcharge required by Article 39(1)(b), mistakenly arguing that adding the surcharge would violate the prohibition against aggravating a situation in one's own appeal under Article 418 of the Code of Criminal Procedure. The High Court held that the legal basis for the decision was Article 438(1)(12) of the Code of Criminal Procedure, finding that the failure to apply the mandatory aggravation effect constituted a violation of sentencing limits; the Court clarified that the prohibition on aggravation does not excuse the omission of the statutory surcharge when the calculated resultant penalty remains lower than the sentence imposed by the first instance court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe substantive basis cited in the dispositive orders to mandate the addition of the statutory one-third surcharge to the heaviest individual sentences for each defendant.
Full text
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de infracţiuni. Spor
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs în casaţie
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12
În cazul unui concurs de infracţiuni, dacă instanţa de apel a stabilit că noul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă - după decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 - şi a reţinut dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dar a aplicat pedeapsa cea mai grea, fără a adăuga sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu motivarea că prin adăugarea sporului s-ar încălca prevederile art. 418 C. proc. pen., deşi pedeapsa rezultantă calculată conform noului Cod penal este inferioară pedepsei rezultante aplicate de prima instanţă pe baza Codului penal anterior, este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 115/RC din 1 aprilie 2015
Prin sentinţa nr. 832/F din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, au fost condamnate inculpatele:
1. S.C. la:
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. anterior;
- 2 ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. anterior;
- 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. anterior;
- 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută în art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei S.C., aceasta având de executat, în final, pedeapsa principală cea mai grea, de 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.
2. I.Ş. la:
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. anterior;
- 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior;
- 2 ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută în art. 292 C. pen. anterior;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. anterior;
- 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior;
- 2 ani închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută în art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei I.Ş., aceasta având de executat, în final, pedeapsa principală cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.
În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.
3. D.A. la:
- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior;
- 5 luni închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior;
- 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate anterior inculpatei D.A., aceasta având de executat, în final, pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.
Prin decizia nr. 840/A din 27 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de apelantele inculpate S.C., I.Ş. şi D.A. împotriva sentinţei nr. 832/F din 23 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, sentinţă pe care a desfiinţat-o în parte numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile şi, rejudecând în fond:
1. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei S.C. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.
S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei S.C. în infracţiunile prevăzute în art. 323 C. pen. (3 infracţiuni); art. 323, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; art. 52 raportat la art. 321 C. pen.; art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata S.C. fiind condamnată după cum urmează:
- trei pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de uz de fals prevăzute în art. 323 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută în art. 52 raportat la art. 321 C. pen.;
- 3 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută în art. 323, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută în art. 244 alin. (1) şi (2) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 418 alin. (1) C. proc. pen., s-a aplicat inculpatei S.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 C. pen., a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
2. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei I.Ş. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.
S-a făcut aplicarea art. 5 Cod penal şi, în consecinţă, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei în infracţiunile prevăzute în art. 323 C. pen. (2 infracţiuni); art. 323, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; art. 52 raportat la art. 321 C. pen. (2 infracţiuni); art. 244 alin. (1) şi (2) (2 infracţiuni); art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 326 C. pen., inculpata I.Ş. fiind condamnată după cum urmează:
- două pedepse a câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de uz de fals prevăzute în art. 323 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută în art. 323, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;
- câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două participaţii improprii la infracţiunea de fals intelectual prevăzute în art. 52 raportat la art. 321 C. pen.;
- două pedepse a câte 2 ani închisoare şi două pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută în art. 244 alin. (1) şi (2) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută în art. 326 C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 418 alin. (1) C. proc. pen., s-a aplicat inculpatei I.Ş. pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
3. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D.A. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.
S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei D.A. în infracţiunile prevăzute în art. 323 C. pen.; art. 52 raportat la art. 321 C. pen. şi art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpata D.A. fiind condamnată după cum urmează:
- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 323, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) C. pen.;
- 5 luni închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art. 52 raportat la art. 321, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 418 alin. (1) C. proc. pen.;
- 1 an şi 2 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 418 alin. (1) C. proc. pen., s-a aplicat inculpatei D.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o durata de 2 ani, termen de supraveghere.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata D.A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata D.A. să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Administraţiei Domeniului Public - Sector 1 sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului - Sector 6.
S-a pus în vedere inculpatei că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de instanţă, se va dispune revocarea suspendării.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, procurorul a declarat recurs în casaţie.
Procurorul a invocat ca temei de drept cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, întrucât instanţa de apel nu a aplicat sporul prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a considerat că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală prin aplicarea unor pedepse rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi nu a aplicat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite. Instanţa a stabilit că legea penală mai favorabilă este legea nouă, avându-se în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, însă nu a aplicat sporul prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că se agravează situaţia inculpatului în propria cale de atac în condiţiile în care procurorul nu declarase apel.
În motivarea scrisă a cererii sale, procurorul a arătat că:
- pentru inculpata S.C., sporul ce ar fi trebuit aplicat era de 4 ani şi 9 luni, care, adunat cu pedeapsa cea mai grea, ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 3 luni, mai mică decât pedeapsa aplicată de instanţa de fond, de 13 ani închisoare;
- pentru inculpata I.Ş., sporul ce ar fi trebuit aplicat era de 4 ani şi 4 luni, care, adunat cu pedeapsa cea mai grea, ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 10 luni, mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond, de 11 ani închisoare;
- pentru inculpata D.A., sporul ce ar fi trebuit aplicat era de 2 luni şi 10 zile, care, adunat cu pedeapsa cea mai grea, ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 1 an, 4 luni şi 10 zile, mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond, de 6 ani închisoare.
Examinându-se în raport cu prevederile art. 440 C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de procuror împotriva deciziei nr. 840/A din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, privind pe inculpatele D.A., I.Ş. şi S.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta este admisibilă în principiu.
Prin încheierea nr. 350/RC din 3 decembrie 2014, a fost admis în principiu recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 840/A din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, privind pe inculpatele D.A., I.Ş. şi S.C.
Analizând recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 840/A din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, privind pe inculpatele D.A., I.Ş. şi S.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casaţie, şi anume:
Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
2-6. abrogat;
7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;
9-10. abrogat;
11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
13-14. abrogat.
Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casaţie invocat de procuror, cel prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege nu numai atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite pentru infracţiunile săvârşite, dar şi atunci când nu s-a dat eficienţă efectelor obligatorii ale cauzelor de agravare (recidivă, concurs de infracţiuni, circumstanţe agravante) sau de atenuare.
Astfel, instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi nu a aplicat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse; stabilind că legea penală mai favorabilă este legea nouă, avându-se în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, nu a aplicat sporul prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că se agravează situaţia inculpatului în propria cale de atac şi procurorul nu a declarat apel.
În aplicarea art. 5 C. pen., adăugarea sporului prevăzut în art. 39 din acelaşi cod este obligatorie, iar pentru a nu aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac prevăzut în art. 418 C. proc. pen., instanţa trebuia să individualizeze pedepsele astfel încât să nu se ajungă la o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de instanţa de fond. În speţă, prin aplicarea sporurilor pentru fiecare dintre inculpate nu s-ar ajunge la pedepse mai mari.
Astfel, pentru inculpata S.C., sporul ce ar fi trebuit aplicat era de 4 ani şi 9 luni care, adunat cu pedeapsa cea mai grea, ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 3 luni, mai mică decât pedeapsa aplicată de instanţa de fond, de 13 ani închisoare.
Pentru inculpata I.Ş., sporul ce ar fi trebuit aplicat era de 4 ani şi 4 luni care, adunat cu pedeapsa cea mai grea, ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 10 luni, mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond, de 11 ani închisoare.
Pentru inculpata D.A., sporul ce ar fi trebuit aplicat era de 2 luni şi 10 zile care, adunat cu pedeapsa cea mai grea, ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 1 an, 4 luni şi 10 zile, mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond, de 6 ani închisoare.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 840/A din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, privind pe inculpatele D.A., I.Ş. şi S.C.
A casat, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei S.C. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 ani şi 9 luni închisoare, urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei I.Ş. pedeapsa principală cea mai grea 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei D.A. pedeapsa principală cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 1 an, 4 luni şi 10 zile închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.