Obstruction of insolvency proceedings: decriminalization of refusal to hand over records to judicial liquidators under new Penal Code

Obstrucţionarea justiţiei. Elemente constitutive. Abuz în serviciu

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei

Indice alfabetic: Drept penal

- obstrucţionarea justiţiei

- abuz în serviciu

C. pen., art. 271, art. 297

Legea nr. 187/2012, art. 3 alin. (1)

Spre deosebire de infracţiunea prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006, infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei prevăzută în art. 271 alin. (1) lit. b) C. pen., săvârşită în procedura insolvenţei, presupune refuzul persoanei de a pune la dispoziţia judecătorului-sindic datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit de către judecătorul-sindic, iar nu şi refuzul persoanei de a pune la dispoziţia administratorului judiciar ori a lichidatorului datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit de către administratorul judiciar sau lichidator. Prin urmare, în cazul în care fapta prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006 constă în refuzul persoanei de a pune la dispoziţia administratorului judiciar ori a lichidatorului datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit de către administratorul judiciar sau lichidator, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, în temeiul cărora prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii.

Infracţiunea prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006 avea ca obiect juridic special relaţiile sociale privind normala desfăşurare a procedurii insolvenţei şi, ca atare, reprezenta o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei în procedura insolvenţei, iar nu o infracţiune de serviciu. Norma de incriminare prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006 privea exclusiv comportamentul debitorului persoană fizică, al administratorului, al directorului, al directorului executiv sau al reprezentantului debitorului persoană juridică în cadrul unei proceduri judiciare - procedura insolvenţei - şi nu în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Prin urmare, infracţiunea de abuz în serviciu nu avea caracter subsidiar în raport cu infracţiunea prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi, în consecinţă, faptele care sunt excluse din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 271 alin. (1) lit. b) C. pen. - cum este refuzul persoanei de a pune la dispoziţia administratorului judiciar ori a lichidatorului datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit de către administratorul judiciar sau lichidator - nu se circumscriu infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1160 din 1 aprilie 2014

Prin sentinţa penală nr. 61 din 18 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara a fost condamnat inculpatul N.D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006 (parte vătămată P. SPRL) şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006 (parte vătămată Cabinet Individual de Insolvenţă V.).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pe durata şi în condiţiile prevăzute în art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea dispozitivului sentinţei la rămânerea definitivă a acesteia Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că inculpatul N.D. a fost ultimul administrator al societăţii B. şi al societăţii D.

Prin sentinţa nr. 500/S din 31 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de societatea B. şi a fost numit administrator judiciar P. SPRL.

Prin sentinţa nr. 1307/S din 13 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a fost deschisă procedura insolvenţei faţă de societatea D. şi a fost numit administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă V.

Instanţa a constatat că, după deschiderea procedurii insolvenţei faţă de cele două societăţi comerciale, ambii lichidatori judiciari au solicitat inculpatului N.D. predarea evidenţelor contabile ale societăţilor respective, în vederea continuării procedurii falimentului. La dosarul de urmărire penală se află copiile documentelor care atestă expedierea cererilor prin poştă.

Inculpatul N.D. nu s-a conformat obligaţiei de a preda documentele contabile, în acest mod blocând continuarea procedurii în vederea recuperării creanţelor de către creditorii celor două societăţi comerciale, cu rea-credinţă.

Nici în cursul urmăririi penale inculpatul nu s-a conformat obligaţiei de a preda documentele contabile.

În cursul judecăţii, deşi instanţa a acordat mai multe termene de judecată şi a pus în vedere apărătorului ales al inculpatului posibilitatea predării documentelor şi în această fază (întrucât inculpatul nu a fost prezent niciodată în faţa instanţei), inculpatul nu a predat niciun document contabil către lichidatorii judiciari, deşi prin apărătorul ales şi-a exprimat intenţia de a se conforma obligaţiei de predare a actelor.

Instanţa a apreciat ca fiind probat mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatul N.D. a săvârşit infracţiunea de refuz al administratorului de a pune la dispoziţia lichidatorului judiciar, în condiţiile prevăzute în art. 35 din Legea nr. 85/2006, documentele şi informaţiile prevăzute în art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din acelaşi act normativ, faptă prevăzută în art. 147 din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că, la cererile repetate ale lichidatorului judiciar desemnat de instanţă la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea B., a refuzat predarea documentelor contabile către lichidator.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit o a doua infracţiune de refuz al administratorului de a pune la dispoziţia lichidatorului judiciar, în condiţiile prevăzute în art. 35 din Legea nr. 85/2006, documentele şi informaţiile prevăzute în art. 28 alin. (1) lit. a) - f) din acelaşi act normativ, faptă prevăzută în art. 147 din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că, la cererile repetate ale lichidatorului judiciar desemnat de instanţă la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea D., a refuzat predarea documentelor contabile către lichidator.

Prin decizia nr. 135/A din 9 septembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 61 din 18 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a desfiinţat sentinţa penală numai sub aspectul omisiunii primei instanţe de a dispune comunicarea hotărârii de condamnare a inculpatului N.D. Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Hunedoara în vederea înscrierii acesteia în cazierul fiscal şi, rejudecând, în baza art. 2, art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. a) din O. G. nr. 75/2001, a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii penale de condamnare a inculpatului N.D., la rămânerea ei definitivă, Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Hunedoara pentru înscrierea ei în cazierul fiscal.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.D., invocând, în principal, împrejurarea că faptele reţinute în sarcina sa au fost dezincriminate prin dispoziţiile art. 175 pct. 5 din Legea nr. 187/2012, noul Cod penal sancţionând în art. 271 alin. (1) numai fapta administratorului de a nu preda judecătorului-sindic, nu şi lichidatorului judiciar, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute şi care i-au fost solicitate.

Deşi Ia data judecării cauzei este în vigoare noul Cod de procedură penală, iar recursul nu mai este o cale ordinară de atac, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată Ia intrarea în vigoarea a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, reţinându-se în sarcina acestuia că, în calitate de administrator al societăţii B. şi al societăţii D., după declanşarea procedurii insolvenţei cu privire Ia ambele societăţi şi numirea lichidatorilor judiciari, a refuzat să predea lichidatorilor judiciari evidenţele contabile ale celor două societăţi, deşi avea obligaţia legală de a preda respectivele documente, iar acestea i-au fost solicitate în mod repetat de către lichidatori.

În cauză, de la data pronunţării deciziei din apel - 9 septembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului, a intrat în vigoare noul Cod penal, dar şi Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care în art. 175 pct. 5 prevede în mod expres că art. 143 - 148 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei se abrogă.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să analizeze influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, iar în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta, astfel cum a fost reţinută, mai este incriminată de legea nouă.

Conform art. 147 din Legea nr. 85/2006, constituia infracţiune şi se pedepsea cu închisoarea de Ia un an Ia 3 ani sau cu amendă refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condiţiile prevăzute în art. 35 (în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. 4 sau 6, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute în art. 28 alin. 1), documentele şi informaţiile prevăzute în art. 28 alin. (1) lit. a) - f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă.

Textul a fost preluat în art. 271 C. pen., potrivit căruia constituie infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei fapta persoanei care, fiind atenţionată asupra consecinţelor faptei sale:

a) împiedică, fără drept, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată să efectueze, în condiţiile legii, un act procedural;

b) refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei de judecată sau judecătorului-sindic, în tot sau în parte, datele, informaţiile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze.

Infracţiunea face parte din Titlul IV al Codului penal, „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, având ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.

Astfel cum se observă, spre deosebire de reglementarea din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile din Codul penal vizează exclusiv situaţia în care refuzul de a pune Ia dispoziţie documentaţia este urmarea unei cereri din partea judecătorului-sindic, nu şi a administratorului judiciar sau a lichidatorului.

Pentru a verifica dacă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare, urmează a se analiza dacă fapta inculpatului se poate circumscrie unei alte incriminări, respectiv infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen., aşa cum s-a susţinut de către procuror.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constituie abuz în serviciu fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, textul aplicându-se, potrivit art. 308 alin. (1) C. pen., şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că refuzul de a pune la dispoziţia judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului documentele legale solicitate, prevăzut în Legea nr. 85/2006, avea ca obiect juridic special relaţiile sociale privind normala desfăşurare a procedurii insolvenţei, în mod adiacent ocrotind interesele creditorilor.

Ca atare, infracţiunea era tot o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei în procedura insolvenţei, şi nu o infracţiune de serviciu.

Incriminarea viza, ca de altfel şi cea din art. 271 C. pen., strict comportamentul debitorului persoană fizică, al administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al debitorului în cadrul unei proceduri judiciare, şi nu în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. Ca atare, prin faptă nu se aducea atingere şi relaţiilor sociale de serviciu ce impun ca orice funcţionar să-şi îndeplinească atribuţiile conform statutului şi normelor legale ce-i reglementează activitatea.

Aşadar, infracţiunea de abuz în serviciu nu avea caracter subsidiar în raport cu cea din art. 147 din Legea nr. 85/2006, iar în prezent faptele rămase în afara dispoziţiilor art. 271 C. pen., respectiv refuzul debitorului de a pune la dispoziţie administratorului judiciar sau lichidatorului actele solicitate, nu se pot circumscrie infracţiunii prevăzute în art. 297 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen.

Totodată, se constată că textul abrogat expres prin Legea nr. 187/2012 nu poate fi acoperit, pentru celelalte variante ale sale nepreluate de infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei, de o altă incriminare, în afara celei analizate anterior.

Ca atare, instanţa de recurs reţine incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cu care „dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.”

Faţă de cele anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei nr. 135/A din 9 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A casat în totalitate decizia şi sentinţa penală nr. 61 din 18 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoare şi, rejudecând:

Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în aplicarea art. 3 din Legea nr. 187/2012, a achitat inculpatul N.D. pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006.