Withdrawal of complaint against non-prosecution order for abuse of office alleging failure to apply mandatory legal provisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Penal Division) took judicial note of the complainant's voluntary withdrawal of the complaint against the prosecutor's order of non-prosecution, effectively dismissing the case by procedural withdrawal, while ordering the complainant to pay 100 lei in judicial costs to the state. The dispute arose under Article 278(1) of the Code of Criminal Procedure, where the complainant challenged a decision refusing to initiate criminal proceedings against public officials for abuse of office, alleging that the prosecutor incorrectly required the victim to prove the intent and patrimonial advantage resulting from the officials' failure to apply mandatory legal provisions. The court resolved the matter without a substantive ruling on the merits by applying the principle of disposability (*disponibilitatea*) inherent in this procedural area, accepting the withdrawal filed on April 1, 2009, which rendered the earlier argument regarding the legality and sufficiency of the initial investigation moot.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 132 din Legea nr. 78/2000; Withdrawal of complaint against non-prosecution order for abuse of office alleging failure to apply mandatory legal provisions: În şedinţa publică din 13 martie 2009, petentul a precizat că, în fapt, plângerea sa vizează ordonanţa nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, privind neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor G.D.I., Y.D.M. şi A.M.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Numitul H.C., prin avocat ales, în termen legal şi în baza art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 2802/C/2008 din data de 14 ianuarie 2009, dată de către procurorul şef M.M.D. şi comunicată prin poştă, la 15 ianuarie 2009, rezoluţie prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulate de către H.C., împotriva ordonanţei nr. 716/II-2/2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti, plângere prin care solicită desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii, se arată că rezoluţia este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:
Procurorul nu a reţinut tocmai împrejurarea care constituie o parte a elementului material al infracţiunii, anume aceea că, prin săvârşirea acestei infracţiuni s-a creat, s-a realizat un avantaj patrimonial pentru altul.
Susţinerea procurorului că ar fi trebuit ca partea vătămată să dovedească intenţia făptuitoarelor este greşită, întrucât - în speţa de faţă - intenţia făptuitoarelor este dovedită prin însăşi activitatea de abuz, respectiv, neaplicarea unor dispoziţii legale obligatorii şi în vigoare, în momentul judecării cauzei.
De asemenea, nici susţinerea procurorului, conform căreia simplul fapt că doar una din părţi poate obţine recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului nu este de natură a constitui în sine un element care să realizeze cerinţa din norma de incriminare, respectiv intenţia şi urmarea ca funcţionarul să obţină pentru altul un avantaj patrimonial, nu are corespondent real, întrucât avantajul patrimonial obţinut de către părţi, a fost rezultatul neaplicării dispoziţiilor legale de către făptuitoare, respectiv a săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, a solicitat să se reţină că nici motivarea procurorului în legătură cu verificarea aspectelor nu este veridică, întrucât cercetarea - de către organele de anchetă - a aspectelor învederate de către partea vătămată făcea parte tocmai din ancheta judiciară de trebuia făcută.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
În şedinţa publică din 13 martie 2009, petentul a precizat că, în fapt, plângerea sa vizează ordonanţa nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, privind neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor G.D.I., Y.D.M. şi A.M.
Ulterior, prin cererea depusă la dosar, la data de 1 aprilie 2009, pentru termenul din 24 aprilie 2009, petentul a solicitat să se ia act de retragerea plângerii formulată de petiţionarul H.C. împotriva ordonanţei nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti.
Având în vedere această cerere formulată de petent, ca şi principiul disponibilităţii ce funcţionează în această materie, Curtea va trebui să ia act de retragerea plângerii formulată de petent.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Ia act de retragerea plângerii formulată de petiţionarul H.C. împotriva ordonanţei nr. 25/P din 4 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureşti.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2009.