Complaint over prosecutor's refusal to probe magistrate bribery transferred to Bucharest Court of Appeal.

Asupra cauzei penale de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 15 decembrie 2009, petenta S.M.D., domiciliată în Bucureşti, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., a înţeles să atace rezoluţia nr. 350/P/2009 din 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, menţinută prin rezoluţia nr. 1240/II-2/2009 din 25 noiembrie 2009 a procurorului şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.F. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, P.B.C. - fost prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Z.N.S., G.C. şi R.L.A. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi S.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Petenta este nemulţumită de soluţiile ce s-au dat de procurorii de caz în plângerile sale prin care denunţa fapte de corupţie comise de magistraţi procurori.

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori reclamaţi, cât şi faţă de S.I., sub aspectul infracţiunilor de luare de mită şi, respectiv, dare de mită.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu rezultă indicii de comitere a faptelor reclamate, susţinerile petentei nefiind probate în nici un fel de aceasta.

Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost atacată de petentă, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia nr. 1240/II-2/2009 din 25 noiembrie 2009, procurorul şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a respins, ca nefondată, plângerea.

S-a apreciat că, în lipsa unei probaţiuni adecvate, împrejurarea că soluţiile adoptate de procurorii magistraţi o nemulţumesc pe petentă, nu poate conduce automat la instituirea unei răspunderi penale pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie.

Împotriva acestor rezoluţii petenta s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reiterând nemulţumirile anterioare, referitoare la o moştenire testamentară şi la soluţionarea plângerilor penale de către procurorii reclamaţi.

Examinând plângerea dedusă judecăţii, în raport de prevederile art. 2781 C. proc. pen., se constată că, Înalta Curte nu este instanţa competentă să o soluţioneze.

Astfel, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că plângerea împotriva rezoluţiilor sau, după caz, ordonanţelor de netrimitere în judecată se judecă de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă.

Prin urmare, competenţa de a judeca în primă instanţă plângerea împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori din cadrul unui parchet de pe lângă judecătorie nu întră în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - conform art. 29 C. proc. pen., ci în aceea a Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Aşa fiind, conform art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent, care în speţă este Curtea de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite cauza spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2010.