Criminal complaint against prosecutor: Admissibility requirements and scope of judicial review under Art. 222 and 278^1 Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the complaint as inadmissible and ordered the petitioner to pay 200 RON in judicial expenses to the state. The dispute arose from a criminal complaint filed by the petitioner against a prosecutor, alleging abuse of office, favoring offenders, intellectual falsification, obstruction of justice, and failure to notify the judicial organ, along with a claim that the prosecution violated procedural rules by failing to communicate its resolution. The court held the complaint inadmissible because it failed to meet the statutory requirements of Article 222(1) and (2) of the Code of Criminal Procedure, specifically lacking a concrete description of the alleged facts including the date, location, and circumstances. Additionally, the court found that the provisions of Article 278^1 of the Code of Criminal Procedure were not applicable because no prosecutor’s resolution or order of non-referral was identified for the petitioner to challenge, rendering the filing legally insufficient to initiate an investigation or demonstrate the infringement of legitimate interests.
Legislator headnote
AI generatedart. 277 C. proc. pen, art. 222 alin. (1) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Criminal complaint against prosecutor: Admissibility requirements and scope of judicial review under Art. 222 and 278^1 Code of Criminal Procedure: Totodată, este de menţionat că, deşi petiţionarul A.I. arată că formulează plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen., în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale menţionate, nefiind indicată rezoluţia sau ordonanţa emisă de procuror, prin care să se fi dispus o soluţie de netrimitere în judecată, împotriva căreia petiţionarul să se adreseze instanţei cu plângerea prevăzută de textul invocat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28 septembrie 2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului J.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual, împiedicarea participării în proces şi omisiunea de înştiinţare a organului judiciar".
Petiţionarul a mai susţinut că, deşi a formulat o plângere împotriva aceluiaşi procuror, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie încalcă prevederile art. 277 C. proc. pen., întrucât nu i-a comunicat rezoluţia adoptată.
înalta Curte, examinând actele dosarului, constată că plângerea formulată de petiţionarul A.I. este inadmisibilă, întrucât nu întruneşte cerinţele prevăzute în art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Examinând plângerea formulată de petiţionarul A.I., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde elementele cerute de textul de lege anterior invocat, întrucât în conţinutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, nefiind indicate data, locul şi împrejurările în care se presupune că acestea ar fi fost săvârşite.
În consecinţă, astfel cum a fost formulată, plângerea nu poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător, pentru o eventuală începere a cercetărilor sau măcar pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petiţionarului.
Totodată, este de menţionat că, deşi petiţionarul A.I. arată că formulează plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen., în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale menţionate, nefiind indicată rezoluţia sau ordonanţa emisă de procuror, prin care să se fi dispus o soluţie de netrimitere în judecată, împotriva căreia petiţionarul să se adreseze instanţei cu plângerea prevăzută de textul invocat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2009.