Petitioner's challenge to prosecutor's refusal to investigate judges ruled time-barred; complaint filed 46 days late and costs imposed.

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia din 19 martie 2009 dată în Dosarul nr. 42/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.I., M.D.M. şi I.P. - judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 289, 291 şi 246 C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul de caz a reţinut următoarele:

Numitul P.V.F. a formulat plângere penală împotriva completului de judecată de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru comiterea unor infracţiuni în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu prilejul judecării Dosarului nr. 706/45/2008.

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că, în Dosarul cu nr. 706/45/2008 s-a pronunţat decizia cu nr. 4060 din data de 8 decembrie 2008 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de către petiţionarul P.V.F. împotriva sentinţei penale cu nr. 108 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.

Prin sentinţa penală cu numărul de mai sus, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondată plângerea formulată de către petiţionar împotriva rezoluţiei din 1 iulie 2008 dispusă în Dosarul nr. 436/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Obiectul acestui dosar îl constituie plângerea formulată de către persoana vătămată P.V.F. împotriva comisarului şef de poliţie B.I. şi a subcomisarului de poliţie B.M.I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 266 alin. (1) şi art. 246 C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora că, l-au reţinut ilegal şi l-au ameninţat pentru a-l determina să semneze declaraţii.

Prin rezoluţia cu nr. 436/P/2007 din data de 1 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) şi g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef de poliţie B.I. şi a subcomisarului de poliţie B.M.I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 266 alin. (1) şi art. 246 C. pen., întrucât a intervenit decesul lui B.I. la data de 8 iunie 2008.

Plângerea formulată împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia cu nr. 701/II/2/2008 din 29 iulie 2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În temeiul art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul a formulat plângere la instanţa de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, plângere ce a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală cu nr. 108 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, cu motivarea că, faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturilor obiective şi subiective.

Numitul P.V.F. a declarat recurs împotriva acestei sentinţe solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor.

Curtea a reţinut că, recursul este nefondat deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că făptuitorii B.I. şi B.M.I.C. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor de arestare nelegală, cercetare abuzivă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, precum şi faptul că, activitatea desfăşurată de către făptuitori nu a reprezentat o încălcare ori o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, în sensul art. 246 C. pen., ori o cercetare abuzivă în sensul art. 266 C. pen., petiţionarului nefiindu-i lezate interesele legale, deoarece nu a avut calitatea cerută de textul legal de persoană în curs de cercetare.

Completul de judecată a constatat că, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi că soluţia primei instanţe de respingere a plângerii este legală şi temeinică.

În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul de caz a constatat că, decizia nu a fost pronunţată cu încălcarea atribuţiilor de serviciu sau prin comiterea de falsuri, acuzaţiile persoanei vătămate negăsindu-şi suport probator în dosar, iar simpla împrejurare că, soluţia dispusă nu îi este favorabilă nu este un argument solid pentru cercetarea penală a magistraţilor.

Împotriva rezoluţiei dispusă în Dosarul nr. 42/P/2009 petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluţia nr. 4289/2075/II/2/2009 din 29 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, procurorul şef secţie a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarului confirmându-se astfel rezoluţia procurorului de caz.

Împotriva celor două rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că plângerea formulată de petiţionarul P.V.F. este tardivă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. prin care se reglementează plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, prevede că o asemenea plângere se face „în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278” ... pentru ca în alineatul 2 al aceluiaşi articol să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile”.

Cum termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., pentru exercitarea căii de atac a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu pot fi decât termene procedurale peremptorii se impune concluzia că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale de atac şi respingerea ei ca tardivă.

Aşa fiind, neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depăşirea termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiţii devine tardivă, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cauză rezoluţia din 19 martie 2009 i-a fost comunicată petiţionarului la data de 30 martie 2009, iar plângerea acestuia la instanţa competentă s-a făcut la 15 mai 2009 (fiind înregistrată la Registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 19820).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca tardiv formulată plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 42/P/2009.

Va obliga petiţionarul să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca tardiv formulată, plângerea petiţionarului P.V.F. împotriva rezoluţiei din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 42/P/2009.

Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.