Inadmissible complaint over prosecutor's rejection of magistrate abuse claim; complaint dismissed, costs imposed.

Asupra plângerii de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin rezoluţia nr. 6942/1549/VIII/1/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de numitul A.I. împotriva magistratului C.M. procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală si criminalistică.

S-a reţinut că la data de 09 martie 2009, în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie petentul a solicitat cercetarea penală a celor mai sus menţionaţi, deoarece consideră că se face „vinovat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, şi fals intelectual”. Astfel petentul susţine că prin rezoluţia adoptată în Dosarul nr. 123/P/2009 a încălcat prevederile art. 49 alin. (2) din C. proc. pen.

Procurorul a reţinut că în urma examinării plângerii depuse se constată că petentul în loc să urmărească o logică a expunerii, să realizează o prezentare clară şi coerentă a situaţiei de fapt prin descrierea şi explicarea infracţiunilor pentru care solicită efectuarea de cercetări şi să indice ce solicită în cauză faţă de persoana a cărei cercetare o vrea, să ataşeze mijloacele materiale de probă necesare pentru susţinerea afirmaţiilor sale se rezumă, ca de altfel de cele mai multe ori, la folosirea unui limbaj inadecvat cu privire la magistraţi.

Aspectele invocate de petent în susţinerea plângerii sale sunt puerile şi nu reprezintă indicii pentru a determina cercetarea penală a unui magistrat şi de asemenea dovedesc reaua credinţă a acestuia în aprecierea activităţii desfăşurate de procuror.

Simplele afirmaţii, nu sunt de natură să conducă la concluzia că a fost săvârşită o faptă de natură penală, atâta timp cât la soluţionarea acestora au fost avute în vedere actele aflate la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale aplicabile în materie.

Întrucât se constată că în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile legale aplicabile în materia plângerii sau a denunţului respectiv dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. şi art. 223 C. proc. pen. urmează ca plângerea formulată de petent să fie respinsă ca neîntemeiată.

II. Împotriva acestei rezoluţii a procurorului, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea formulată de petiţionarul A.I. la data de 8 septembrie 2009.

Cu titlu de premisă se reţine că «in terminis» prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. se statuează că „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, luate de procuror, persoana vătămată… pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278 la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competentă să judece cauza în primă-instanţă”.

Concomitent se au în vedere că prin rezoluţia atacată s-a dispus respingerea plângerii penale a petiţionarului formulată împotriva intimatului procuror pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. aplicate în materia plângerii sau a celor impuse prin dispoziţiile art. 223 C. proc. pen. aplicabile în materia denunţului.

Aşa fiind, rezultă fără echivoc pe calea unui silogism logico-formal şi juridic că plângerea de faţă nefiind îndreptată împotriva unui act al procurorului din cele desemnate limitativ şi expres prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. sus citate se priveşte ca inadmisibilă, nefiind îngrădită în mod obiectiv de norma procesual penală şi urmează a fi respinsă ca atare.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul A.I., împotriva rezoluţiei nr. 6942/1549/VI11/1/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2009.