Abuse of service: Judicial and prosecutorial discretion in legal interpretation not actionable as criminal offense absent bad faith

Asupra plângerii de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia nr. 85/P/2009 din 7 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale M.M., judecător la Judecătoria Botoşani, P.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, T.L. şi I.R., judecători la Tribunalul Botoşani, P.F., procuror la Parchetul de pe lângă Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a constatat următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi înregistrată sub nr. 85/P/2009 din 20 martie 2009, C.I. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de M.M., judecător la Judecătoria Botoşani, P.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, T.L. şi I.R., judecători la Tribunalul Botoşani şi P.F., procuror la Parchetul de pe lângă Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

Fapta reclamată de petiţionar ar consta în aceea că M.M., I.R. şi T.L. în calitate de judecători au pronunţat hotărâri judecătoreşti (sentinţa penală nr. 2141 din 16 septembrie 2008 şi decizia penală nr. 155 din 22 ianuarie 2009) greşite, prin aceasta cauzându-i vătămări intereselor sale legale, iar P.C. şi P.F., în calitate de procurori, în aceleaşi cauze, au pus concluzii care nu sunt în concordanţă cu probele existente la dosar.

S-a mai reţinut că din actele premergătoare începerii urmăririi penale, efectuate în cauză, au rezultat următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani la data de 26 iulie 2007, petiţionarul C.I. a solicitat a se efectua cercetări penale faţă de H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi distrugere.

Prin rezoluţia nr. 3665/P/2007 din 8 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală în cauză.

Plângerea petiţionarului C.I., formulată împotriva rezoluţiei în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă de primul procuror al aceluiaşi parchet, prin ordonanţa nr. 587/II/2 din 23 aprilie 2008.

La data de 19 mai 2008, sub nr. 4922/192/2008, la Judecătoria Botoşani s-a înregistrat plângerea petiţionarului C.I., formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 3665/P/2007.

Prin sentinţa penală nr. 2141 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei Botoşani pronunţată de judecătoarea M.M., plângerea a fost respinsă, ca nefondată iar prin decizia nr. 155 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalul Botoşani, pronunţată de judecătorii I.R., T.L. şi G.M., recursul petiţionarului a fost respins, ca nefondat.

Împotriva rezoluţiei nr. 85/P/2009 din 7 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin rezoluţia nr. 231/II/2/2009 din 19 iunie 2009 acesta a respins, ca neîntemeiată plângerea, confirmând astfel rezoluţia atacată.

Nemulţumit fiind de ambele rezoluţii, petiţionarul, în temeiul disp. art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere la instanţă.

Examinând plângerea formulată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, Curtea constată că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În ce priveşte activitatea magistraţilor,atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.

În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care au soluţionat cauza.

Instanţele judecătoreşti ca şi parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauză, cât şi textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluţiile pronunţate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii magistraţilor şi prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu.

Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În speţă petiţionarul a formulat plângere penală împotriva judecătorilor M.M., I.R. şi T.L. care au pronunţat sentinţa penală nr. 2141 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei Botoşani şi, respectiv, decizia penală nr. 155 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoşani, fiind nemulţumit de hotărârile pronunţate de judecătorii mai sus menţionaţi.

De asemenea, petiţionarul a formulat plângere şi împotriva procurorilor P.C. şi P.F., fiind nemulţumit de concluziile puse de aceştia în calitate de procurori de şedinţă în cauzele respective.

Aşa cum rezultă şi din conţinutul actelor premergătoare efectuate, afirmaţiile petiţionarului nu au suport probator, ele fiind doar expresia nemulţumirii subiective a unei persoane care nu a primit satisfacţia dorită în faţa autorităţilor judiciare, constatându-se că nu se poate reţine în sarcina magistraţilor judecători şi procurori - reclamaţi de petiţionar, săvârşirea vreunei infracţiuni.

Potrivit art. 67 pct. 2 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, „procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză”.

Împrejurarea că petentul este nemulţumit de hotărârile pronunţate de judecători şi de concluziile puse procurorii de şedinţă în cauzele respective nu poate duce la concluzia că aceştia şi-au încălcat atribuţiile de serviciu.

Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut atât de procurorul care a instrumentat plângerea cât şi procurorul ierarhic superior acestuia că activitatea desfăşurată de magistraţii judecători şi procurori reclamaţi nu se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., astfel încât plângerea de faţă este nefondată şi urmează a fi respinsă, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr. 85/P/2009 din 7 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2010.