Decizia nr. 4200/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursului de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 42/PI din 22 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.M. din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 5 infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I. În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul S.M., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - lucrările de construcţii de la casa din localitatea Vârfurile, jud. Arad.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - lucrările de instalaţii de la casa din localitatea Vârfurile, jud. Arad.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - lucrările de tâmplărie şi confecţii metalice efectuate la imobilul din Timişoara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - telefoanele mobile Z.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul S.M. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi cea mai grea dintre pedepsele complementare, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - aparatul de aer condiţionat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Ţ.I. din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 5 infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul Ţ.I., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - lucrările de amenajare a apartamentului din Timişoara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - achiziţia de mobilier pentru apartamentul din Timişoara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - lucrările de instalaţii de la apartamentul numitei T.L.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - telefoanele mobile Z.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul Ţ.I. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi cea mai grea dintre pedepsele complementare, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Ţ.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - aparatul de aer condiţionat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.S.L. din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 4 infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata A.S.L., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - achiziţionarea mobilierului.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - lucrările de instalaţii de la apartamentul din Timişoara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită - lucrările de la acoperiş.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 27 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 27 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpata A.S.L. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi cea mai grea dintre pedepsele complementare, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A.S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - aparatul foto.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul H.M.S., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pentru o perioadă de 3 ani şi 3 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

V. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.C.D. din infracţiunile prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.D., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată.

În baza art. 2151 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.C.D. pentru săvârşirea unui act material de dare de mită, faptă prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - aparatul foto.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.

VI. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.E.I. din infracţiunile prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., art. 292 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, art. 292 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C.E.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 2151 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

În baza art. 292 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 27 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.E.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.

VII. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.H.N. din infracţiunile prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în infracţiunile prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, două infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul V.H.N., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată.

În baza art. 2151 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse a câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la fals intelectual.

În baza art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.H.N. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins excepţia schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.D..

VIII. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.D., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la Legea contabilităţii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 998, 999, 1003 şi 1000 alin. (3) C. civ. a fost obligat inculpatul B.C.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Timişoara şi cu inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., la plata sumei de 10.766 RON daune materiale către partea civilă S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 998, 999, 1003 şi 1000 alin. (3) C. civ. a fost obligat inculpatul C.E.I., în solidar cu inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., la plata sumei de 195.968 RON daune materiale către partea civilă S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 998, 999, 1003 şi 1000 alin. (3) C. civ. a fost obligat inculpatul V.H.N., în solidar cu inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., la plata sumei de 157.858 RON daune materiale către partea civilă S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-au respins celelalte pretenţii ale părţii civile.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că părţile vătămate SC S.I. SRL Timişoara, SC S.C. SRL Timişoara, SC C.I. SRL Simeria şi SC R. SRL Timişoara nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-au confiscat de la inculpatul S.M. sumele de 13.724 RON şi 520,64 dolari SUA, reprezentând foloase dobândite prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-au confiscat de la inculpatul Ţ.I. sumele de 40.682 RON şi 368,83 dolari SUA reprezentând foloase dobândite prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-au confiscat de la inculpata A.S.L. suma de 1.200 RON, o garnitură mobilă de bucătărie, o garnitură mobilier şi o garnitură mobilier de dormitor reprezentând foloase dobândite prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. şi cu aplicarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul V.H.N. suma de 45.211 RON reprezentând bani încasaţi de la inculpaţii S.M. şi Ţ.I. pentru servicii oferite ca mită.

În baza art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. şi cu aplicarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul B.D.C. suma de 55.741 RON reprezentând bani încasaţi de la inculpaţii S.M. şi A.S. pentru servicii oferite ca mită.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale asupra următoarelor bunuri imobile: apartament 3 camere situat în Timişoara, în suprafaţă de 66,62 mp aparţinând inculpatului Ţ.I. şi înscris în CF nr. X1 Timişoara, teren intravilan în suprafaţă de 500 mp situat în Timişoara, jud. Timiş, înscris în CF nr. X2 Timişoara, aparţinând inculpatului B.D.C., teren intravilan în suprafaţă de 501 mp situat în Timişoara, înscris în CF nr. X3, aparţinând inculpatei A.S.L. şi apartament situat în Timişoara, înscris în CF nr. X4, aparţinând inculpatei A.S.L., până la concurenţa sumelor acordate în prezenta cauză cu titlu de despăgubiri şi până la concurenţa sumelor de bani supuse confiscării speciale.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a popririi sumei de 129.000 RON existentă în contul nr. X5 deschis la B.G.S.G. - Sucursala Timişoara şi aparţinând inculpatului S.M., până la concurenţa sumelor acordate în prezenta cauză cu titlu de despăgubiri şi până la concurenţa sumelor de bani supuse confiscării speciale.

În baza art. 353 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă de organele de urmărire penală asupra bunurilor indicate în procesele-verbale de percheziţie întocmite la datele de 10 martie 2006, 2 martie 2006, 2 martie 2006, 23 februarie 2006 şi 7 martie 2006.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: asigurarea tehnică a SC S. SRL privind dotarea cu utilaje, 3 situaţii de plată din luna august 2004 întocmite de SC S.I. SRL, procesul-verbal de custodie din data de 1 septembrie 2004, contractul de vânzare cumpărare din data de 17 iunie 2004 încheiat de SC S.I. SRL, informaţia generală întocmită de SC S.C. SRL privind cifra de afaceri în medie anuală, factura fiscală din 5 august 2002 întocmită de S.T. pe numele de Ţ.C. şi chitanţa din 5 august 2002, certificatul de atestare fiscală din 12 aprilie 2002 emis de AFP Simeria pentru SC C.I. SRL, factura fiscală din 1 septembrie 2004 emisă de SC S.I. SRL, ofertele SC C.C. SA, SC A. SA, SC N.C. SRL pentru obiectul contractelor nr. X6/2002, X7/2002, X7/2002, X8/2002, X9/2003, X10/2002, X11/2003, X12/2003, X13/2002, X14/2002, X15/2003, X16/2002, X17/2002, X18/2002, X19/2002, X20/2003, X21/2003, X22/2003, X23/2002, X24/2002, X25/2002, X26/2002, oferta SC C.C. SRL pentru lucrarea RC interioare grup social vestiar personal, locomotive depoul Simeria, ofertele SC N.C. SRL şi SC C.C. SRL pentru lucrarea Clădire administrativă depoul Simeria, împuternicirea întocmită de SC S.C. SRL pe numele de I.P., dispoziţiile de necesar emise de SC B.C. la data de 2 decembrie 2002 pe numele de H.M. şi V.H., contractul de vânzare-cumpărare din 17 iunie 2004 încheiat între SC G.R.I. SRL şi SC S.C. SRL, nota de recepţie şi constatare diferenţe din 25 august 2004.

În baza art. 191 alin. (1) - (3) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S., B.C., C.E., V.H. şi H.M., inculpatul B.C.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL, la plata sumei de 20.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 63/P/2004 emis la data de 30 iunie 2004 şi înregistrat la Tribunalul Timiş la data de 4 iulie 2006, au fost trimişi în judecată inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L., B.C.D., V.H.N., C.E.I., R.D. şi H.M.S.

În sarcina inculpatului S.M. a fost reţinută comiterea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie, fals intelectual şi uz de fals, ambele în formă continuată, săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie, fapte prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 289, 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceleaşi infracţiuni au fost reţinute şi în sarcina inculpatului Ţ.I.

În sarcina inculpatei A.S.L. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie, fals intelectual şi uz de fals, ambele în formă continuată, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie, fapte prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2481 C. pen. raportat art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 289, 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului B.C.D. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată, delapidare în formă continuată, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals intelectual la Legea contabilităţii în formă continuată, fapte prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului V.H.N. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată, delapidare în formă continuată, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fals intelectual la Legea contabilităţii în formă continuată şi folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţilor comerciale pe care le administrează, fapte prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 291 raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În sarcina inculpatului C.E.I. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată, delapidare, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie, complicitate şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declaraţii şi fals intelectual la Legea contabilităţii în formă continuată, fapte prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. d), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., art. 292 C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului R.D. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată, delapidare în formă continuată şi fals intelectual la Legea contabilităţii în formă continuată, fapte prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sfârşit, în sarcina inculpatului H.M.S. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de instigare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Examinând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Activitatea infracţională ce formează obiectul prezentului dosar fiind vastă, instanţa de fond a procedat la prezentarea infracţiunilor pe categorii, şi a verificat mai întâi existenţa infracţiunilor de corupţie.

Sub acest aspect, s-a reţinut faptul că în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, este evident că orice funcţionar este ţinut să-şi îndeplinească atribuţiile în mod corect, să nu le trafice, să nu facă din exercitarea lor o sursă de venituri ilicite.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. are conţinuturi alternative, putându-se realiza, sub aspectul elementului material, fie printr-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, sau de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase, fie printr-o inacţiune ce constă în nerespingerea de către făptuitor a unei asemenea promisiuni.

În primul rând, instanţa de fond a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru existenţa subiectului calificat al infracţiunii de luare de mită. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (2) C. pen., prin funcţionar se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu în serviciul oricărei persoane juridice.

În consecinţă, nu poate fi contestat faptul că inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., angajaţi în calitate de directori sau şefi-servicii în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - îndeplinesc toate condiţiile pentru a putea fi consideraţi funcţionari.

Raportându-se la materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că fapta inculpatului S.M. de a accepta şi primi, în scopul de a favoriza societăţile administrate de către inculpatul V.H.N. la licitaţiile organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara -, mai multe lucrări de construcţii şi amenajare a imobilului situat în comuna Vârfurile, jud. Arad, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul V.H.N. a fost angajat al C.F.R., iar după plecarea sa din această unitate, a înfiinţat mai multe societăţi comerciale cu profil de construcţii şi proiectare. De asemenea, în realizarea obiectului de activitate al acestor societăţi, inculpatul V.H.N., profitând de relaţiile apropiate cu directorul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - şi cu alte persoane din conducerea acestei unităţi, a desfăşurat, după cum s-a arătat deja, numeroase relaţii comerciale cu partea vătămată S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara -, în perioada 2001 - 2003 societăţilor administrate de către inculpatul V.H.N., cu încălcarea dispoziţiilor legale, fiindu-le încredinţate nu mai puţin de 83 de contracte pentru lucrări de investiţii, contracte însumând o valoare totală de 53.580.000.000 ROL.

În schimbul acestor favoruri, inculpatul V.H.N., prin intermediul SC B. SRL, a efectuat lucrări de construcţii şi amenajare la imobilul tip vilă din comuna Vârfurile, jud. Arad, imobil aparţinând mamei inculpatului S.M. Aceste lucrări au fost efectuate, în realitate, de către angajaţii SC C.I. SRL Simeria, societate administrată tot de inculpatul V.H.N.

În ceea ce priveşte aceste lucrări, potrivit declaraţiilor inculpatului S.M., acesta împreună cu fraţii săi s-au hotărât să mansardeze casa situată în comuna Vârfurile, imobilul aparţinând mamei sale, S.V., care mai trăia încă în acel moment. Având reprezentarea faptului că SC C.I. SRL avea cei mai buni lucrători pentru acoperişuri, el i-a recomandat mamei sale să lucreze cu această firmă.

Ulterior acestui moment, inculpatul împreună cu inculpatul V.H.N. s-au deplasat la faţa locului, unde administratorul de la C.I. a discutat detaliile cu mama sa, în final, încheindu-se un contract pentru executarea unor lucrări cu SC B. SRL.

Instanţa de fond a reţinut că susţinerile inculpatului S.M. sunt contradictorii. Astfel, el nu a oferit nicio explicaţie în legătură cu motivul pentru care acest contract s-a încheiat cu SC B. SRL şi nu cu C.I. SRL Simeria aşa cum susţine că i-a recomandat mamei sale, răspunsul fiind evident: cei doi inculpaţi nu au dorit să se stabilească vreo legătură între SC C.I. SRL Simeria, care avea contractate lucrări cu unitatea la care era director inculpatul S.M. şi imobilul situat în comuna Vârfurile din jud. Arad, imobil care aparţinea familiei inculpatului S.M.

La rândul său, inculpatul V.H.N. a susţinut că nu inculpatul S.M. este cel care l-a contactat în vederea executării acestor lucrări, ci fratele acestuia, respectiv martorul S.G.

Fiind audiat acest martor, a menţionat că nu corespunde adevărului faptul că el l-ar fi contactat pe inculpatul V.H.N., pe care de altfel îl cunoştea doar din vedere, ci mama sa este cea care a luat hotărârea de a efectua aceste lucrări cu firma inculpatului V.H.N.

Faţă de aspectele indicate mai sus, instanţa a reţinut că în mod cert, inculpatul S.M. este cel care l-a contactat pe inculpatul V.H.N. în vederea realizării acestor lucrări, solicitându-i să procedeze la efectuarea acestora în schimbul favorizării firmelor sale la licitaţiile ce se vor organiza de S.N.T.F.M. SA.

Este adevărat faptul că cei doi inculpaţi au prezentat organelor judiciare un contract de execuţie de lucrări încheiat la data de 25 martie 2003 între S.V. şi SC B. SRL Simeria. Potrivit acestui contract, executantul s-a obligat să efectueze următoarea lucrare: reparaţie acoperiş şi mansardarea casei, în conformitate cu proiectul întocmit.

Preţul contractului a fost stabilit la suma de 430.000.000 ROL, preţul urmând să fie achitat la finalizarea lucrării şi incluzând manopera pentru construcţii şi unele materiale de construcţie asigurate de executantul lucrării. Celelalte materiale necesare lucrării urmau a fi asigurate de beneficiar.

Durata executării lucrărilor a fost stabilită pentru o perioadă de 3 luni şi jumătate, respectiv între 1 aprilie 2003 - 15 iulie 2003.

Tot potrivit clauzelor contractuale, părţile au stabilit ca plata lucrărilor să fie făcută în numerar în proporţie de 40% şi printr-un contract de comodat în proporţie de 60%, iar eventualele penalităţi impuse executantului ca urmare a neexecutării unor lucrări suplimentare sau apariţiei unor deficienţe neremediate, să fie făcută prin reducerea corespunzătoare a dreptului de folosire a imobilului de către executant.

Instanţa a mai reţinut că părţile au mai convenit ca beneficiarul să achite suma de 180.000.000 ROL în numerar, iar restul de 250.000.000 ROL să reprezinte valoarea unui contract de comodat pentru o parte din încăperile construcţiei, care vor fi folosite de către executant. Eventuala diferenţă de valoare stabilită la finalul executării lucrărilor urma să fie suportată de beneficiar, iar modalitatea de plată să fie stabilită printr-un act adiţional.

Suma de 180.000.000 ROL ce trebuia achitată în numerar, urma să fie plătită în 3 tranşe a câte 60.000.000 ROL fiecare, la datele de 1 iunie 2003, 15 iunie 2003 şi 15 iulie 2003.

Este de subliniat faptul că deşi părţile au susţinut că acest contract a fost încheiat la data de 25 martie 2003, iar o parte a preţului urma să fie achitată sub forma unui contract de comodat, acest contract de comodat apare ca fiind încheiat abia la data de 2 iulie 2003. Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor S.M. şi V.H.N., acest contract de comodat nu a fost executat niciodată.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că declaraţiile celor doi inculpaţi sunt contradictorii prin raportare la declaraţiile martorilor C.D.A. şi S.G., fraţii inculpatului S.M., care au arătat că acest contract de comodat a fost executat, martorul C. susţinând că executarea s-a întins până în luna septembrie 2006, aspect care nu corespunde însă realităţii, neexistând nicio dovadă din care să rezulte punerea în executare a contractului de comodat.

Contractul de execuţie mai sus indicat a fost completat cu actul adiţional nr. 1/2004, înregistrat sub nr. 30 din 14 iunie 2004. Prin acest act adiţional părţile au stabilit prelungirea termenului de execuţie a lucrărilor întrerupte la sfârşitul anului 2003 din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile, urmând ca aceste lucrări să fie terminate în perioada martie - mai 2005. De asemenea, părţile au mai convenit ca la terminarea lucrărilor să se realizeze şi regularizarea finală.

Este de subliniat faptul că deşi valoarea contractului a fost iniţial stabilită la suma de 430.000.000 ROL, a fost întocmit un deviz de ofertă pentru suma de 358.541.925 ROL şi un deviz de ofertă pentru lucrări suplimentare în valoare de 165.929.714 ROL. Aceste lucrări suplimentare nu au fost cuprinse în niciun act adiţional.

Aceste devize de lucrări au fost întocmite de către inculpatul H.M. Acesta a arătat în cuprinsul declaraţiilor sale faptul că s-a deplasat în comuna Vârfurile din jud. Arad la solicitarea inculpatului V.H.N. pentru a efectua o evaluare a lucrărilor. Inculpatul H.M. a mai declarat că a întocmit primul deviz de ofertă şi apoi şi pe cel pentru lucrări suplimentare după informaţiile comunicate de inculpatul V.H.N. Inculpatul H.M. nu a fost în măsură să indice provenienţa materialelor utilizate pentru realizarea lucrărilor şi nici modalitatea în care acestea au fost plătite.

Aceste aspecte au fost recunoscute şi de inculpatul V.H.N., care a învederat faptul că i-a cerut inculpatului H.M. să întocmească devizele estimative. Inculpatul H.M. a întocmit atât devizele estimative, cât şi situaţiile de lucrări, acestea din urmă fiind întocmite fără ca inculpatul H.M. să se deplaseze la faţa locului, el bazându-se doar pe informaţiile comunicate de inculpatul V.H.N.

Instanţa de fond a apreciat că atât devizele de ofertă, cât şi chitanţele prezentate de inculpaţi pentru a demonstra faptul că lucrările executate au fost plătite, au fost întocmite ulterior, după începerea cercetărilor în cauză.

Sub acest aspect se poate observa faptul că inculpatul V.H.N. a prezentat organelor judiciare un număr de 18 chitanţe în valoare totală de 595.000.000 ROL, arătând că numita S.V. a achitat această sumă pentru a plăti lucrările executate la imobilul din comuna Vârfurile.

Potrivit notei de constatare întocmită la data de 7 februarie 2005 de către Garda Financiară Hunedoara, în contabilitatea firmei administrate de către inculpatul V.H.N. au fost identificate 3 facturi fiscale emise pe numele de S.V., în valoare totală de 595.000.000 ROL. În baza acestor facturi fiscale, au fost înregistrate în registrul de casă şi în evidenţele contabile de la SC B. SRL Simeria un număr de 18 chitanţe fiscale emise către S.V., însumând cifra indicată mai sus.

Inculpaţii nu au oferit nicio explicaţie în ceea ce priveşte motivele pentru care afirmă că s-a plătit suma de 595.000.000 ROL, deşi valoarea contractului fusese stabilită pentru suma de 430.000.000 ROL. Mai mult decât atât, chiar şi acceptând realitatea devizelor de ofertă prezentate de inculpaţi şi analizate mai sus, se poate constata că valoarea totală a acestora este de 524.471.639 ROL, iar suma achitată este de 595.000.000 ROL, rămânând astfel o diferenţă de 71.000.000 ROL, diferenţă care nu poate fi justificată. În opinia instanţei, după cum s-a arătat deja, atât devizele de ofertă, cât şi chitanţele prezentate au un caracter fictiv.

Concluzia instanţei de fond s-a bazat şi pe contradicţiile existente între declaraţiile persoanelor audiate în cauză.

Inculpatul S.M. a menţionat că plata lucrărilor a fost efectuată de mama sa, cu banii primiţi de la toţi fraţii, care au hotărât să adune un fond comun pentru renovarea imobilului. Inculpatul a mai precizat că plata s-a efectuat în mai multe tranşe.

Fiind audiaţi fraţii inculpatului S.M., respectiv martorii C.D.A. şi S.G., aceştia au prezentat aceeaşi versiune, respectiv faptul că toţi trei au contribuit la repararea casei, mama lor aducându-şi şi ea contribuţia. În acest sens, au convenit să adune un fond comun, sens în care au şi întocmit nişte înscrisuri doveditoare, dar niciunul dintre fraţi nu a fost în măsură să prezinte aceste înscrisuri.

Martorul C.D.B. a menţionat faptul că personal i-a înmânat inculpatului S.M. pentru reparaţii, suma de aproximativ 40.000 RON (400.000.000 ROL), în vreme ce martorul S.G. a precizat faptul că el a plătit, pentru renovarea imobilului o sumă de aproximativ 60.000 RON (600.000.000 ROL), bani pe care i-a dat personal inculpatului S.M.

Instanţa a apreciat că aceste declaraţii nu corespund adevărului, fiind subiective. Doar din adunarea sumelor despre care cei doi martori afirmă că le-au plătit, rezultă aproximativ 100.000 RON (1.000.000.000 ROL), iar la această sumă ar trebui adăugată şi contribuţia egală a inculpatului S.M. şi a mamei sale care, potrivit declaraţiilor martorilor, a contribuit şi ea cu sume de bani la renovarea casei, ceea ce ar depăşi cu mult valoarea lucrărilor efectuate, aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză aflate la dosar, chiar adăugând aici şi lucrările de instalaţii.

La rândul său, inculpatul V.H.N. a menţionat faptul că plata s-a efectuat eşalonat de către mama inculpatului S.M. Inculpatul a mai menţionat faptul că facturile şi chitanţele au fost întocmite de el, iar pentru fiecare factură a încasat toţi banii deodată, dar pentru a nu avea probleme în contabilitate, a ales să întocmească mai multe chitanţe, în cuprinsul cărora a menţionat că a primit zilnic de la numita S.V. suma de 30.000.000 ROL. Inculpatul a mai adăugat faptul că facturile şi chitanţele le-a predat de fiecare dată la termen contabilului firmei, cu o singură excepţie, şi anume factura şi chitanţele aferente avansului de 180.000.000 ROL, pe care le-a predat cu întârziere.

În cauză a fost audiată în calitate de martor şi contabilul firmei B. SRL Simeria, numita F.M. Aceasta a arătat că inculpatul V.H.N. a întocmit cele 3 facturi pe numele de S.V. în valoare totală de 595.000.000 ROL. Prima factură a fost emisă în luna august 2003, iar inculpatul V.H.N. i-a predat-o doar în luna septembrie 2003. Neexistând niciun fel de încasări, l-a întrebat pe inculpatul V.H.N. ce se întâmplă, moment în care inculpatul a scos din geantă un chitanţier din care reieşea faptul că în perioada 29 iulie 2003 - 6 august 2003 ar fi primit de la numita S.V. suma de 189.000.000 ROL.

Martora a subliniat faptul că nu a primit şi banii despre care se pretinde că au fost încasaţi, ci doar cele 6 chitanţe. În acest context, văzând că data consemnată pe aceste chitanţe era anterioară momentului predării, pentru a le putea înregistra în contabilitate în ordine cronologică, a fost nevoită să anuleze operaţiunile anterioare din registrul de casă.

Totodată, în condiţiile în care a primit chitanţele fără să încaseze şi sumele de bani, martora F.M. a menţionat că a întocmit mai multe dispoziţii de plată în favoarea inculpatului V.H.N. exact pentru aceleaşi sume de bani care apăreau în chitanţe.

În final, martora a mai precizat că inculpatul V.H.N. nu i-a prezentat niciun act justificativ pentru avansurile spre decontare pentru care au fost întocmite dispoziţiile de plată indicate mai sus.

Referitor la chitanţele prezentate de către inculpatul V.H.N. pentru a justifica achitarea de către numita S.V. a sumei de 595.000.000 ROL (chitanţele din 29 iulie 2003 - 6 august 2003, din 6 ianuarie 2004 - 16 ianuarie 2004 şi din 16 octombrie 2004 - 22 octombrie 2004), acestea au fost completate de către inculpatul V.H.N. dintr-un chitanţier destinat numai acestor încasări în numerar provenite de la lucrările efectuate la imobilul din comuna Vârfurile, din acest chitanţier nefiind emise chitanţe pentru alte persoane sau lucrări.

Această împrejurare trebuie raportată şi la constatările Gărzii Financiare cuprinse în nota întocmită la data de 7 februarie 2005, în care se arată că în perioada în care au fost emise chitanţele indicate mai sus (iulie 2003 - octombrie 2004) SC B. SRL Simeria nu a achiziţionat şi utilizat alte blocuri de chitanţe fiscale.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a reţinut şi faptul că, potrivit declaraţiilor martorilor care au lucrat la imobilul din comuna Vârfurile, aceasta a fost prima lucrare efectuată pentru o persoană fizică.

Caracterul nereal al documentelor prezentate de inculpatul V.H.N. a rezultat şi din examinarea altor probe existente la dosar.

Astfel, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 27 iulie 2005 de către D.G.F.P. Hunedoara, SC B. SRL a întocmit o situaţie de lucrări în valoare de 358.541.925 ROL, care a fost acceptată de numita S.V. în luna octombrie 2003. Cu toate acestea, în cursul anului 2003 a fost emisă o singură factură, în valoare de 180.000.000 ROL, restul de 178.541.925 ROL fiind facturat doar în luna ianuarie 2004.

În acelaşi sens este şi nota de constatare a Gărzii Financiare întocmită la data de 7 februarie 2005 din care rezultă că există neconcordanţe între momentul facturării, care presupune şi efectuarea lucrării (facturile fiind emise în august 2003, ianuarie 2004 şi octombrie 2004) şi momentul la care s-au întocmit devizele de lucrări (octombrie 2003).

Potrivit aceluiaşi proces-verbal întocmit de D.G.F.P. Hunedoara, devizele de lucrări întocmite de către inculpatul H.M. nu sunt reale întrucât materialele cuprinse în acestea nu sunt înregistrate în evidenţa contabilă. În acest context, nu s-a putut stabili provenienţa lor.

Aceleaşi împrejurări sunt atestate şi în cuprinsul notei de constatare întocmită de Garda Financiară la data de 23 iunie 2005. Astfel, potrivit acestei note, în luna mai 2005 au fost întocmite de către SC C.I. SRL Simeria două facturi privind lucrarea de la imobilul din localitatea Vârfurile. Facturile au fost emise cu scopul de a justifica în contabilitate cheltuielile materiale în sumă de 152.055.587 ROL, cheltuieli care au fost evidenţiate în situaţiile de lucrări. Dar emiterea acestor facturi nu este suficientă pentru a justifica cheltuielile materiale din situaţiile de lucrări, având în vedere că nu sunt menţionate materialele primite şi nu sunt întocmite notele de recepţie a acestor materiale.

De asemenea, Garda Financiară a mai reţinut că, pentru realizarea lucrării din comuna Vârfurile, între B. SRL şi C.I. SRL a fost încheiată o convenţie, care însă nu a fost urmată de întocmirea documentelor primare în contabilitatea celor două societăţi comerciale referitoare la întocmirea facturilor pentru închirierea automacaralei, întocmirea notelor de intrare-recepţie, întocmirea bonurilor de consum, înregistrarea în evidenţa contabilă a veniturilor din închirieri, procesul-verbal de compensare.

După cum s-a arătat deja, contractul de execuţie a lucrărilor a fost încheiat cu SC B. SRL Simeria, doar din dorinţa de a evita orice conexiune între SC C.I. SRL şi inculpatul S.M.

În realitate însă, lucrările au fost executate de către SC C.I. SRL Simeria. În momentul încheierii pretinsului contract, SC B. SRL Simeria nu dispunea de angajaţi şi nu avea niciun fel de bază materială.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor D.P., I.N., M.D., B.V., L.S., L.A., M.I., B.I., C.I.A. sau I.N.A. care, la momentul respectiv erau angajaţi ai SC C.I. SRL Simeria şi au lucrat în mai multe perioade la renovarea imobilului situat în comuna Vârfurile. Unii dintre aceştia au executat lucrări de construcţii, alţii lucrări de instalaţii sau lucrări la partea electrică a imobilului.

Toţi martorii au arătat că au fost trimişi la executarea acestei lucrări de către inculpatul V.H.N., cazarea şi masa fiindu-le asigurată de numita S.V. Martorii au mai menţionat că este adevărat faptul că o parte din materialele necesare executării lucrării au fost asigurate de beneficiar, dar o altă parte a fost adusă la faţa locului de C.I. SRL.

În sfârşit, în vederea stabilirii valorii lucrărilor de construcţii realizate la imobilul din comuna Vârfurile, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care a reţinut că, pentru lucrările de construcţii nu a existat niciun proiect tehnic de execuţie şi nici proiecte de detalii de execuţie. De asemenea, nu s-a putut reţine existenţa vreunei expertize tehnice privind intervenţia şi modificarea construcţiei vechi, putându-se însă constata faptul că între documentaţia care se presupune că a stat la baza lucrărilor şi construcţiile efectiv executate există unele diferenţe.

În acest sens, între devizele de ofertă, respectiv situaţiile de plată, şi rezultatul constatărilor de la faţa locului, în faza de urmărire penală, s-au putut constata mai multe nepotriviri. Astfel, deşi în unele camere şi holuri există montată numai duşumea din scândură, în devize este trecută pardoseală din parchet. Apoi, pe pereţii unor încăperi există montată gresie, iar în situaţiile de plată este trecută faianţă albă. În continuare, deşi la zidăria mansardei s-a folosit cărămidă BCA, în devize este trecută cărămidă plină. Apoi scara interioară, balcoanele, lucarnele, camera centralei, aplecătoarea, grilajele şi streaşina nu apar în devize sau situaţii de lucrări. În acelaşi sens, nu există niciun fel de document pentru instalaţia de paratrăsnet şi cea electrică, deşi acestea fac parte din lucrările noi executate.

În ceea ce priveşte valoarea efectivă a lucrărilor de construcţii executate, instanţa de fond s-a raportat la raportul de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătoreşti.

În cursul urmăririi penale, potrivit raportului de expertiză, valoarea totală a lucrărilor de construcţii s-a cifrat la suma de 1.270.919.286 ROL, din care suma de 588.875.000 ROL reprezintă lucrări neprevăzute în contract şi devizele de ofertă şi pentru care nu s-au întocmit situaţii de plată de către constructor, nefiind achitate. Expertul a mai concluzionat că beneficiarul a pus la dispoziţia constructorului materiale în valoare de 695.181.286 ROL. Scăzând valoarea materialelor puse la dispoziţie de către beneficiar din valoarea totală a lucrărilor, rezultă o valoare de 57.573 RON (575.730.000 ROL). Însă instanţa de fond a reţinut că la calculul acestei valori expertul nu a luat în considerare faptul că, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, beneficiarul a asigurat cazarea şi masa echipelor de muncitori care au lucrat efectiv la renovarea imobilului şi nici împrejurarea că aceşti muncitori au lucrat şi în zilele libere, fiind plătiţi separat de beneficiar. În acest sens sunt declaraţiile martorilor D.P., M.D., M.I., B.I., aceştia menţionând că le-a fost asigurată de către numita S.V. cazarea şi masa pe toată perioada cât au lucrat în comuna Vârfurile.

Or, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, valoarea lucrărilor efectuate de către SC B. SRL Simeria la imobilul din comuna Vârfurile este de 43.261 RON (432.614.703 ROL), în această valoare fiind cuprinsă şi contravaloarea cazării şi mesei asigurată de beneficiar muncitorilor, cu excepţia manoperei efectuate în contul orelor prestate de muncitori peste programul de lucru.

În consecinţă, instanţa de fond s-a raportat la această din urmă valoare şi a considerat că aceasta este suma ce reprezintă foloasele dobândite de către inculpatul S.M. în vederea favorizării SC C.I. SRL Simeria la licitaţiile organizate cu prilejul atribuirii contractelor de execuţie a unor lucrări de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara -, unitate al cărui director era.

În acelaşi sens, raportându-se la materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că fapta inculpatului S.M. de a accepta şi primi, în scopul de a favoriza SC S.I. SRL Timişoara, societate administrată de inculpatul B.C.D., la licitaţiile organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara -, mai multe lucrări de instalaţii realizate la imobilul situat în comuna Vârfurile, jud. Arad, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.

Sub acest aspect instanţa a reţinut că, potrivit declaraţiilor inculpatului S.M., hotărârea luată împreună cu fraţii săi privind renovarea imobilului situat în comuna Vârfurile a vizat şi refacerea instalaţiilor imobilului. Potrivit aceloraşi declaraţii, lucrările au fost executate de către SC S.I. SRL Timişoara, fără însă ca părţile să încheie vreun contract. Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că inculpatul S.M. a învederat organelor judiciare faptul că aceste lucrări au fost plătite de către ginerele său V.C., căruia i-a înmânat personal suma de aproximativ 500.000.000 ROL pentru achitarea datoriilor către S.I.

La rândul său, inculpatul B.C.D. a precizat că a fost contactat de către inculpatul S.M., care i-a solicitat să-i prezinte o ofertă pentru executarea unor lucrări de instalaţii interioare pentru imobilul din comuna Vârfurile. În acest scop el s-a deplasat la faţa locului, iar în urma acestei vizite a întocmit un fel de deviz de ofertă cu calculul aproximativ al preţului lucrării, deviz care a fost acceptat de către inculpatul S.M.

Deşi inculpatul B.C.D. a susţinut că au existat şi un contract, precum şi devize şi situaţii de lucrări pe care le-a predat mamei inculpatului S.M. şi nu le-a mai recuperat, susţinerile sale nu sunt reale.

Într-adevăr, instanţa a reţinut că la dosarul cauzei există un singur deviz de ofertă în valoare de 517.627.000 ROL. Expertiza tehnică efectuată în cauză a confirmat împrejurarea că nu există niciun fel de contract încheiat între S.V. şi SC S.I. SRL Timişoara, lipsind şi orice fel de situaţii de lucrări din care să rezulte lucrările efectiv executate de firma în cauză.

Instanţa a mai reţinut că SC S.I. SRL Timişoara a emis două facturi fiscale, una la data de 26 ianuarie 2004, iar cealaltă la data de 23 iulie 2004. După cum s-a arătat deja, aspect consemnat şi în cuprinsul raportului de expertiză, cele două facturi au fost emise fără a exista situaţii de lucrări care să justifice sumele de bani consemnate în cuprinsul acestora.

Inculpatul S.M. a afirmat că cele două facturi au fost achitate de către ginerele său, V.C. Este de subliniat faptul că deşi a fost ascultat în cauză în calitate de martor, numitul V.C. nu a confirmat această variantă, el neamintind nimic în legătură cu plata lucrărilor de instalaţii către SC S.I. SRL.

Inculpatul B.C.D. a mai precizat că lucrările au început în luna octombrie 2003, iar în luna decembrie 2003 a fost finalizată instalaţia de încălzire, ceea ce a condus la emiterea unei facturi parţiale. Lucrările au continuat şi în cursul anului 2004, când a fost finalizată şi instalaţia sanitară, fiind emisă şi factura finală. Potrivit declaraţiilor inculpatului, cele două facturi au fost achitate în întregime cu bani în numerar, după care banii au fost depuşi la casieria societăţii şi în contul bancar al SC S.I. SRL. În acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse mai multe chitanţe din care rezultă că beneficiarul lucrării ar fi plătit suma totală de 515.582.000 ROL.

Instanţa nu a contestat împrejurarea că lucrările au fost plătite, ceea ce însă, sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită nu are relevanţă, atâta timp cât această plată nu s-a datorat intenţiei iniţiale a inculpaţilor, ci faptului că în cauză au fost declanşate cercetări în luna mai 2004.

În acest sens este de observat că inculpatul B.C.D. a susţinut că lucrările au început doar în luna octombrie 2003, fiind finalizate abia în vara anului 2004; în realitate aceste lucrări au fost terminate în luna noiembrie 2003. Sub acest aspect sunt relevante declaraţiile muncitorilor care au executat lucrări la acel imobil (D.P., I.N., M.D., B.V. etc.) care au afirmat că au lucrat la acel imobil în perioada aprilie - octombrie 2003, perioadă în care SC S.I. SRL a adus şi montat instalaţiile de încălzire şi sanitare.

În consecinţă, prin raportare la data la care au fost emise cele două facturi fiscale (26 ianuarie 2004 şi 23 iulie 2004) se poate constata că emiterea celor două documente a fost întârziată foarte mult. Mai mult decât atât, cele două facturi fiscale au fost plătite cu şi mai mare întârziere, respectiv la data de 23 august 2004 - prima factură şi la data de 7 octombrie 2004 - a doua factură, şi aceasta în condiţiile în care inculpaţii aflaseră că împotriva lor a fost înregistrat un denunţ la D.N.A. în cursul lunii mai 2004.

Instanţa de fond a constatat că, în privinţa lucrărilor de instalaţii, au fost efectuate două expertize tehnice de evaluare a acestora, una în faza de urmărire penală, iar cealaltă în faza cercetării judecătoreşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 2/2000 persoanele care au dobândit calitatea de expert tehnic judiciar pot efectua expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care au fost atestate, specializările expertizei tehnice judiciare fiind stabilite în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare.

Instanţa a reţinut că în cursul urmăririi penale, la data de 6 martie 2006, organele de urmărire penală au înaintat o adresă către Biroul Local de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Timiş, prin care au arătat că pentru soluţionarea dosarului este necesară efectuarea unei expertize tehnice judiciare, care va avea ca obiectiv evaluarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii.

Cu toate acestea, Biroul Local de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Timiş a emis Adresa din 8 martie 2006 prin care a comunicat organelor de urmărire o listă conţinând numele a 6 experţi în specialitatea construcţii civile şi industriale.

În consecinţă, se poate constata că cei 6 experţi indicaţi aveau specializarea construcţii civile şi industriale, nu însă şi instalaţii industriale.

Ca atare, instanţa a apreciat că expertul din faza de urmărire penală, nefiind specializat în materia instalaţii industriale, nu era în măsură să efectueze o expertiză tehnică în acest domeniu. Sub acest aspect, relevantă apare Adresa din data de 24 noiembrie 2009 a Biroului Local de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Timiş, în cuprinsul căreia s-a arătat că specialitatea construcţii industriale este diferită de specialitatea instalaţii industriale, situaţie în care un expert judiciar în construcţii civile şi industriale nu poate efectua o expertiză competentă în specialitatea instalaţii industriale, neavând cunoştinţe complexe în acest domeniu.

Pentru aceste considerente, instanţa a înlăturat, în ceea ce priveşte lucrările de instalaţii realizate la imobilul situat în comuna Vârfurile din jud. Arad, concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, şi s-a raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit în faza cercetării judecătoreşti.

Potrivit acestui raport, valoarea lucrărilor de instalaţii efectuate de SC S.I. SRL Timişoara la imobilul situat în comuna Vârfurile din jud. Arad este de 412.375.343 ROL, valoare ce a fost considerată de către instanţa de judecată ca reprezentând mita primită de către inculpatul S.M. pentru a favoriza SC S.I. la licitaţiile organizate de către Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA.

Instanţa a analizat în continuare o altă faptă pentru care inculpatul S.M. a fost trimis în judecată, respectiv lucrările de tâmplărie PVC cu geam termopan şi confecţii metalice efectuate de către SC C.I. SRL în cursul anului 2002 la imobilul situat în Timişoara, str. B., imobil aflat în proprietatea inculpatului.

În privinţa acestei lucrări, instanţa a reţinut că SC C.I. SRL Simeria, în cursul lunii aprilie 2002, a executat mai multe lucrări de tâmplărie PVC cu geam termopan, precum şi lucrări constând în executarea unui gard metalic la imobilul aparţinând inculpatului S.M., situat în Timişoara, str. B.

Pentru executarea acestor lucrări nu a fost încheiat niciun contract. Acest aspect a rezultat atât din cuprinsul rapoartelor de expertiză aflate la dosarul cauzei, cât şi din cuprinsul notei de constatare întocmită la data de 7 februarie 2005 de către Garda Financiară - Secţia Hunedoara. Potrivit acestei note de constatare, între SC B. SRL (societate la care apare lucrarea ca fiind facturată, deşi în realitate lucrarea a fost executată de C.I.) şi inculpatul S.M., cu privire la această lucrare, nu s-a încheiat niciun contract de prestări servicii sau de execuţie de lucrări, neexistând nici devize sau situaţii de lucrări.

Inculpatul S.M. a recunoscut faptul că pentru executarea acestei lucrări nu a încheiat niciun contract cu firma inculpatului V.H.N., solicitându-i acestuia să efectueze lucrarea referitoare la gardul metalic.

În ceea ce priveşte geamurile termopan, inculpatul S.M. a afirmat că s-a consultat cu inculpatul V.H.N. în legătură cu soluţia ce trebuie adoptată, acesta răspunzându-i că el cunoaşte o firmă din Deva care lucrează bine şi ieftin. După acest moment, firma din Deva i-a livrat în două situaţii geamurile termopan.

La rândul său, inculpatul V.H.N. a recunoscut că nu a existat niciun contract între părţi, menţionând şi faptul că lucrările au fost efectuate de muncitorii de la SC C.I. SRL, fiind facturate şi achitate de către inculpatul S.M.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului N.R., angajat al SC C.I. SRL. Acesta a arătat că el a realizat la acel imobil spaleţii, lucrând la imobilul situat în Timişoara timp de 3 - 4 zile în cursul lunii aprilie 2002. Materialele folosite au fost aduse de la Simeria, iar o parte din aceste materiale au fost achiziţionate de la Timişoara cu bani primiţi de la inculpatul V.H.N.

Inculpaţii S.M. şi V.H.N. au menţionat că de executarea acestei lucrări s-a ocupat denunţătorul S.R.. Fiind audiat, acesta a precizat că la imobilul aparţinând inculpatului S.M. s-a înlocuit poarta de acces şi gardul împrejmuitor, materialele şi execuţia lucrării fiind asigurate de C.I. SRL.

În acest context, instanţa a constatat că lucrarea a fost executată de SC C.I. SRL Simeria. Cu toate acestea, pentru a nu se putea stabili vreo legătură între C.I., firmă care participa la licitaţiile organizate de unitatea la care inculpatul S.M. era director, şi inculpatul S.M., inculpatul V.H.N. a facturat această lucrare prin intermediul SC B. SRL Simeria, o altă societate al cărei administrator era.

Atât inculpatul V.H.N., cât şi inculpatul S.M., după ce au arătat că nu s-a încheiat niciun contract între părţi, au precizat că pentru această lucrare a fost emisă o factură care a fost achitată de inculpatul S.M.

În acest sens, potrivit notei de constatare întocmită de Garda Financiară la data de 7 februarie 2005, în evidenţa contabilă a SC B. SRL Simeria a fost identificată o factură emisă la data de 20 decembrie 2002 pe numele inculpatului S.M. Factura era în valoare de 9.500.000 ROL, fiind înregistrată în jurnalul de vânzări şi în evidenţa contabilă a societăţii. Însă această factură nu este semnată de primire, nu conţine date privind expediţia şi numele delegatului, iar la denumirea produselor sau serviciilor livrate se rezumă doar la a indica "confecţii metalice poartă".

Este de menţionat faptul că Garda Financiară a identificat şi chitanţa aferentă acestei facturi, emisă tot la data de 20 decembrie 2002 pentru suma de 9.500.000 ROL, însă după emiterea acestei chitanţe, blocul de chitanţe din care aceasta făcea parte nu a mai fost folosit.

Instanţa a constatat că inculpaţii nu au oferit nicio explicaţie plauzibilă în legătură cu motivul pentru care, deşi lucrările au fost executate în luna aprilie 2002, acestea au fost facturate abia în luna decembrie 2002, prin intermediul unei alte firme decât cea care a executat în realitate lucrarea.

Mai mult decât atât, factura şi chitanţele invocate atestă împrejurarea că pentru confecţionarea gardului metalic, inculpatul S.M. a plătit suma de 9.500.000 ROL, sumă derizorie raportat la valoarea lucrării efectuate.

În acest sens se poate observa faptul că, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cursul urmăririi penale, valoarea gardului metalic realizat de muncitorii de la C.I. este de 78.625.000 ROL, din care 48.910.000 ROL reprezintă valoarea materialelor, iar 27.715.000 ROL valoarea manoperei.

Chiar şi prin raportare la valoarea lucrării apreciată de expertul ce a întocmit raportul de expertiză tehnică în cursul cercetării judecătoreşti, se poate constata că există o disproporţie evidentă între suma plătită de către inculpatul S.M. şi valoarea efectivă a lucrării. În acest sens se poate observa faptul că expertul a concluzionat că valoarea lucrării este de 5.047 RON.

Din probele existente la dosar, respectiv declaraţiile inculpaţilor S.M. şi V.H.N., declaraţiile martorului N.R., rezultă că ferestrele termopan livrate şi montate la imobilul situat în Timişoara, str. B., au fost aduse de către o firmă din Deva.

După cum s-a arătat deja, inculpatul S.M. a precizat că s-a consultat cu inculpatul V.H.N. în legătură cu soluţia ce trebuie adoptată pentru montarea geamurilor termopan, acceptând varianta oferită de acesta - livrarea geamurilor de către o firmă din Deva. El a mai indicat faptul că geamurile i-au fost livrate în două zile diferite. În ceea ce priveşte plata acestora, inculpatul S.M. a menţionat că a achitat o factură în valoare de 12.000.000 ROL, iar în ceea ce priveşte cea de-a doua livrare, a realizat o înţelegere cu inculpatul V.H.N. pentru ca în schimbul acestor geamuri, SC C.I. SRL să primească o cantitate de vopsea, care se afla la imobilul din comuna Vârfurile, în valoare de 31.000.000 ROL.

În acest sens, inculpatul S.M. a prezentat factura fiscală emisă la data de 14 ianuarie 2003 de către SC M.S. SRL Simeria către inculpatul S.M. Valoarea acestei facturi este de 11.950.000 ROL, iar inculpatul a prezentat şi chitanţa fiscală din 14 ianuarie 2003 care atestă plata facturii amintite. Surprinzător este faptul că deşi în cuprinsul facturii este indicată existenţa unor lucrări de tâmplărie de aluminiu, aşa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, la imobilul situat în Timişoara, str. B. nu există montată tâmplărie de aluminiu, ci doar tâmplărie PVC cu geam termopan. Mai mult decât atât, se poate observa faptul că factura este emisă în cursul lunii ianuarie 2003, deşi lucrarea a fost executată în aprilie 2002.

Sub acest aspect apar ca fiind utile soluţionării cauzei declaraţiile martorilor S.S., Ş.I. şi G.A..

Martorul S.S., administrator al SC M.S. SRL Simeria, a menţionat că lucrarea de la Timişoara (imobilul aparţinând inculpatului S.M.) a fost executată în cursul lunii aprilie 2002, iar pentru montaj inculpatul V.H.N. este cel care a adus dimensiunile, solicitându-i şi efectuarea transportului şi trimiterea unei echipe de montaj.

Martorul Ş.I., angajat ca şofer la M.S., a menţionat că în primăvara anului 2002 a primit dispoziţie să transporte şi să monteze mai multe ferestre şi o uşă PVC la un imobil din Timişoara. A efectuat acest transport, şi pentru a fi condus la imobilul unde s-a executat lucrarea, a fost aşteptat la intrarea în municipiul Timişoara de către martorul I.C., şoferul inculpatului V.H.N. În final, martorul Ş.I. a indicat faptul că executarea lucrării a durat 2 zile, precizând şi faptul că în momentul deplasării la Timişoara nu avea la el niciun document referitor la aceste geamuri termopan şi nu a încasat niciun ban de la beneficiar.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martorul G.A.

În acest context, instanţa a apreciat că factura şi chitanţa prezentate de către inculpatul S.M. sunt formale. Acestea au fost emise după trecerea unui an de la data realizării lucrării, iar inculpatul nu a prezentat explicaţii în legătură cu modalitatea în care aceste înscrisuri au ajuns în posesia sa, în condiţiile în care nu i-au fost înmânate odată cu produsele livrate şi nu a intrat niciodată în contact cu reprezentanţii firmei M.S., martorul S.S. precizând că nu-l cunoaşte pe inculpatul S.M.

Tot în ceea ce priveşte furnizarea acestor geamuri termopan, instanţa a constatat că la dosarul cauzei există şi alte probe care confirmă faptul că inculpatul S.M. nu a achitat această lucrare, în realitate primind aceste geamuri, ca mită, de la inculpatul V.H.N.

Potrivit notei de constatare întocmită la data de 7 februarie 2005 de către Garda Financiară, în documentele referitoare la evidenţa contabilă şi în jurnalul de cumpărări aparţinând SC C.I. SRL au fost identificate 4 facturi fiscale (respectiv facturile fiscale din 15 ianuarie 2002, 15 aprilie 2002, 29 august 2002 şi din 4 octombrie 2002) în valoare totală de 135.860.680 ROL, facturi care priveau achiziţii de tâmplărie PVC cu geam termopan de la SC M.S. SRL Simeria. Nota de constatare a Gărzii Financiare a mai precizat că deşi în cuprinsul situaţiilor de lucrări prezentate de C.I. pentru a justifica modul de utilizare a tâmplăriei, s-a indicat folosirea acestor materiale la anumite lucrări efectuate la depoul din Simeria, există neconcordanţe între data achiziţiei şi luna în care aceste materiale au fost cuprinse în situaţiile de lucrări, ceea ce conduce la naşterea unor dubii în legătură cu realitatea consemnărilor din situaţiile de lucrări.

Aceste dubii sunt confirmate şi prin raportare la declaraţiile martorului S.S., administratorul SC M.S. SRL Simeria, care a menţionat că singurele facturi fiscale emise în cursul anului 2002 către C.I. au fost doar cele 4 indicate mai sus, aceasta în condiţiile în care C.I. a executat lucrarea la imobilul din Timişoara în luna aprilie 2002. Martorul a mai adăugat că măsurile pentru dimensiunile geamurilor au fost aduse de inculpatul V.H.N., iar ceea ce este esenţial este faptul că, potrivit martorului, tâmplăria PVC cu geam termopan cuprinsă în factura emisă la data de 15 aprilie 2002 în valoare de 61.000.000 ROL a fost comandată de inculpatul V.H.N. pentru C.I., însă această tâmplărie, la solicitarea aceluiaşi inculpat, a fost transportată la Timişoara, unde s-a deplasat mijlocul de transport împreună cu echipa de montatori.

În consecinţă, instanţa a constatat că probele administrate în cauză confirmă existenţa unei legături între tâmplăria PVC cu geam termopan comandată în cursul anului 2002 de către C.I. şi plătită de această societate comercială, şi tâmplăria PVC cu geam termopan montată la imobilul aparţinând inculpatului S.M.

Este de subliniat şi faptul că inculpatul V.H.N. nu a fost în măsură să prezinte acte de provenienţă pentru geamurile termopan montate la imobilul din Timişoara şi nici alte documente din care să rezulte recepţia lucrării sau materialele consumate.

În ceea ce priveşte pretinsa înţelegere realizată între inculpatul V.H.N. şi inculpatul S.M. referitoare la achitarea parţială a lucrărilor de tâmplărie prin efectuarea unui schimb având ca obiect o cantitate de vopsea, cei doi inculpaţi au prezentat o minută întocmită la data de 11 octombrie 2003, în cuprinsul căreia se arată că inculpatul V.H.N. a primit de la inculpatul S.M., pentru a achita contravaloarea tâmplăriei PVC, o anumită cantitate de vopsea pentru zugrăvit în valoare de 30.249.800 ROL.

Numai că, deşi au fost efectuate mai multe controale de către organele statului, predarea efectivă a acestei cantităţi de vopsea nu este confirmată. Această cantitate de vopsea nu a fost înregistrată în evidenţele contabile ale SC C.I. SRL sau SC B. SRL şi nu au fost identificate lucrări executate la care să fi fost folosită această vopsea.

Mai mult decât atât, martorul D.P., angajat al SC C.I. SRL, a precizat că în momentul în care a plecat din comuna Vârfurile împreună cu echipa de muncitori, la data de 30 octombrie 2003, cele 6 găleţi cu vopsea pentru zugrăvit au rămas la faţa locului, în comuna Vârfurile.

După cum s-a arătat deja, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, au fost întocmite rapoarte de expertiză tehnică pentru evaluarea lucrărilor de tâmplărie PVC cu geam termopan, precum şi a lucrărilor constând în confecţii metalice realizate la imobilul situat în Timişoara, str. B.

Concluziile celor doi experţi coincid în ceea ce priveşte faptul că pentru executarea acestei lucrări nu a existat niciun contract, deviz sau situaţii de lucrări. De asemenea, concluziile celor doi experţi sunt unanime în a aprecia că lucrarea nu a fost plătită în întregime de către inculpatul S.M.

Astfel, pentru gardul metalic, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, există o singură chitanţă de plată a sumei de 9.500.000 ROL din decembrie 2002, în condiţiile în care lucrarea a fost efectuată în aprilie 2002, iar valoarea lucrării este de 78.625.000 ROL potrivit expertizei din faza de urmărire penală, sau 5.047 RON valoarea actualizată, potrivit raportului de expertiză din faza de judecată. Indiferent de care valoare s-ar ţine seama, se poate constata că suma pretins achitată de către inculpatul S.M. nu acoperă valoarea reală a lucrărilor.

În ceea ce priveşte tâmplăria PVC cu geam termopan, din probele administrate în cauză, rezultă că la dosar există o singură chitanţă de plată a unei sume de 11.950.000 ROL, precum şi o minută (înscris sub semnătură privată) din care rezultă că o parte a lucrării a fost achitată prin realizarea unui schimb în valoare de 30.249.800 ROL.

Or, potrivit raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, valoarea acestei lucrări a fost de 121.742.000 ROL, în vreme ce raportul de expertiză întocmit în faza de judecată a apreciat această valoare actualizată la suma de 9.627 RON.

Ca atare, indiferent de valoarea luată în considerare, se poate constata că suma pretins achitată de către inculpatul S.M. nu acoperă, nici de această dată, valoarea reală a lucrărilor.

Cât priveşte valoarea lucrărilor executate de către SC C.I. SRL şi primite ca mită de către inculpatul S.M. în vederea favorizării acestei societăţi comerciale la licitaţiile organizate pentru achiziţia de lucrări, instanţa s-a raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti. În faza de urmărire penală, în momentul stabilirii valorii lucrărilor, expertul s-a raportat la catalogul de preţuri RPC 1982 în preţuri actualizate cu coeficientul Ka = 4701,698 (din luna mai 2002) sau la catalogul de preţuri actualizate MATRIX ROM 2002, în vreme ce în faza de cercetare judecătorească, pentru determinarea valorii lucrărilor, expertul s-a raportat la facturi reale emise în acea perioadă (factura din 13 iunie 2002 emisă de SC M.C. SRL Hunedoara către C.I. pentru stabilirea preţului per kg de ţeavă, factura din 18 iulie 2003 emisă de SC A.P.C. pentru stabilirea preţului tâmplăriei, factura emisă de SC M.A. SA pentru stabilirea preţului mp de marmură). În consecinţă, apreciind că expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti a avut în vedere preţuri reale, stabilite de societăţi comerciale de profil, nefiind întocmită prin estimare, la soluţionarea cauzei, instanţa a avut în vedere valorile stabilite prin acest raport de expertiză, considerând că inculpatul S.M. a primit ca mită lucrări în valoare totală de 13.724 RON.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că, în vederea favorizării societăţilor comerciale administrate de către inculpatul V.H., inculpatul S.M., în calitate de director al Sucursalei S.N.T.F.M. SA, a primit ca mită mai multe lucrări constând în confecţii metalice şi tâmplărie PVC cu geam termopan la imobilul situat în Timişoara, str. B., lucrări executate de muncitorii de la C.I. SRL Simeria, societate administrată de inculpatul V.H., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a constatat că în vederea favorizării societăţilor comerciale administrate de către inculpatul V.H.N. la licitaţiile organizate de Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA, inculpatul S.M. a primit şi folosit două telefoane mobile marca Z., atât aparatele, cât şi convorbirile efectuate de pe acestea fiind plătite din fondurile SC B.C. SRL Timişoara, societate administrată tot de inculpatul V.H.N.

În acest sens instanţa a reţinut că cele două telefoane mobile marca Z. (cu numerele X27 şi X28) au fost folosite de către inculpatul S.M. în perioada 17 ianuarie 2003 - 6 ianuarie 2004, plata totală în valoare de 520,64 dolari SUA efectuându-se din fondurile B.C. SRL.

Potrivit declaraţiilor denunţătorului S.R. cele două telefoane au fost achiziţionate la solicitarea inculpaţilor Ţ. şi V.H.N., în acest mod ei apreciind că vor putea ţine legătura mult mai uşor. Denunţătorul a mai precizat că în total, au fost cumpărate 15 telefoane, acestea fiind împărţite între inculpaţii Ţ.I., S.M., fiica inculpatului Ţ.I., inculpatul H.M. şi inculpatul V.H.N. Denunţătorul a mai subliniat că toate facturile aferente acestor telefoane se achitau din banii societăţii B.C. SRL.

Inculpatul S.M. a precizat că unul dintre administratorii de la C.I. a adus în biroul său un telefon mobil marca Z., spunându-i că are un grup de telefoane în această reţea, convorbirile în acest grup costând foarte puţin, astfel că va putea fi folosit în convorbirile legate de lucrările contractate. Telefonul a rămas în cadrul sucursalei, putând fi folosit şi de alţi angajaţi, timp de 2 - 3 luni, după care a fost restituit. Inculpatul a recunoscut faptul că nu a achitat niciun ban pentru convorbirile efectuate.

Declaraţiile inculpatului S.M. sunt contrazise de probele administrate în cauză. Deşi inculpatul a afirmat că a primit un singur telefon şi l-a păstrat timp de 2 - 3 luni, dovezile existente la dosar confirmă faptul că, în realitate, inculpatul a primit două telefoane mobile, telefoanele aflându-se în posesia sa timp de 1 an.

Apoi, deşi inculpatul a arătat că telefonul a fost primit în scopul de a purta convorbiri în legătură cu lucrările contractate, el nu a putut explica motivul pentru care în perioada supusă discuţiei există nenumărate convorbiri purtate în interes personal. Astfel, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare întocmit la data de 27 martie 2006, în perioada 17 ianuarie 2003 - 3 aprilie 2003, de pe telefoanele mobile aflate în posesia inculpatului S.M., au fost apelate următoarele persoane : S.V. - 20 de convorbiri, S.M., la adresa de acasă, - 2 convorbiri, C.D.A. (sora inculpatului) - 16 convorbiri, V.A. (fiica inculpatului) - 84 de convorbiri, S.G. (fratele inculpatului) - 25 de convorbiri, C.D.B. (cumnatul inculpatului) - 4 convorbiri.

De asemenea, potrivit aceluiaşi proces-verbal, în perioada 31 ianuarie 2003 - 28 iulie 2003, de pe aceleaşi telefoane, au fost apelate următoarele persoane : S.V. - 90 de convorbiri, S.M., la adresa de acasă, - 2 convorbiri, C.D.A. (sora inculpatului) - 24 convorbiri, V.A. (fiica inculpatului) - 44 de convorbiri, S.G. (fratele inculpatului) - 41 de convorbiri, C.D.B. (cumnatul inculpatului) - 10 convorbiri.

La rândul său, inculpatul V.H.N. a menţionat că cele două telefoane mobile au fost cumpărate din fondurile SC B.C. SRL, prin intermediul denunţătorului S.R., scopul achiziţionării lor fiind acela de a fi folosite la punctele de lucru. După aproximativ o lună de zile, S.R. i-a transmis că aceste telefoane au fost încredinţate spre folosinţă mai multor persoane din conducerea S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, moment în care le-a cerut inculpaţilor Ţ.I. şi S.M. să le restituie, S.R. ocupându-se de preluarea lor. Inculpatul V.H.N. a mai recunoscut că plata abonamentului şi a convorbirilor s-a făcut din fondurile SC B.C. SRL.

Declaraţiile inculpatului V.H.N. sunt de asemenea contrazise de probele administrate în cauză. În primul rând sunt declaraţiile denunţătorului S.R., care a menţionat că iniţiativa achiziţionării acestor telefoane şi înmânării lor celor doi inculpaţi (S.M. şi Ţ.I.) a aparţinut chiar inculpatului V.H.N.

Apoi, inculpatul V.H.N. a susţinut că la o lună de zile după cumpărarea telefoanelor, a aflat de la S.R. că acestea au fost date spre folosinţă inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., moment în care le-a cerut celor doi să le restituie. Or, probele administrate la dosar confirmă împrejurarea că aceste telefoane mobile s-au aflat în posesia inculpaţilor S.M. şi Ţ.I. timp de aproximativ un an de zile, în toată această perioadă inculpatul V.H.N. având cunoştinţă de faptul că abonamentul şi convorbirile erau plătite din fondurile SC B.C. SRL, societate al cărei administrator era.

În acest sens sunt şi declaraţiile martorului T.C., contabilul SC B.C. SRL, aceasta învederând faptul că telefoanele au fost cumpărate de denunţătorul S.R. şi au fost înmânate şi unor persoane din afara firmei. Inculpatul V.H.N. a cunoscut această situaţie, aspect confirmat şi prin aceea că au existat mai multe discuţii, potrivit martorului, între inculpatul V.H.N. şi S.R. în legătură cu costul prea ridicat al facturilor.

Faţă de probele arătate mai sus, instanţa a constatat că, în vederea favorizării societăţilor comerciale administrate de către inculpatul V.H., inculpatul S.M., în calitate de director al Sucursalei S.N.T.F.M. SA, a primit două telefoane mobile marca Z. şi a acceptat ca plata convorbirilor efectuate de pe aceste telefoane să fie realizată din fondurile SC B.C. SRL Timişoara, societate administrată de inculpatul V.H., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

La rândul său, inculpatul Ţ.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din Adresa nr. 2/177/2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în perioada 1 ianuarie 2001 - 16 ianuarie 2004 inculpatul Ţ.I. a îndeplinit funcţia de şef Divizie Tracţiune Vagoane, iar în perioada 16 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004, pe aceea de director de sucursală.

Organele de urmărire penală au considerat că în calitate de preşedinte sau membru în comisiile de achiziţii de lucrări şi produse, a pretins şi primit, în mod repetat, diverse bunuri, ca mită de la inculpaţii V.H.N. şi B.C.D., în scopul de a-i favoriza la câştigarea licitaţiilor, cu încălcarea, cu ştiinţă, a atribuţiilor ce-i reveneau.

Instanţa a reţinut că în cursul anului 2002, fiica inculpatului Ţ.I., respectiv martora Ţ.C., care în acea perioadă era logodită cu denunţătorul S.R., s-a hotărât să-şi amenajeze apartamentul cumpărat la sfârşitul anului 2001. În acest context, inculpatul Ţ.I. a luat legătura cu inculpatul V.H.N., solicitându-i acestuia ajutorul pentru amenajarea apartamentului situat în Timişoara, str. I.P. Inculpatul V.H.N. s-a conformat celor solicitate, şi prin intermediul muncitorilor angajaţi la societăţile administrate de el, a realizat aceste lucrări, fără a pretinde sau încasa vreun ban pentru serviciile prestate.

Concluziile instanţei s-au bazat pe probele existente la dosar.

Inculpatul Ţ.I. nu a recunoscut săvârşirea faptei, el limitându-se să arate că nu s-a implicat în niciun fel în lucrările de amenajare a acestui apartament, această sarcină revenindu-i denunţătorului S.R. Inculpatul a mai adăugat că are cunoştinţă de împrejurarea că lucrările au fost executate de către muncitorii de la C.I., de toată organizarea ocupându-se S.R., astfel că nu a fost în măsură să comunice provenienţa materialelor.

Aceeaşi poziţie a fost adoptată şi de inculpatul V.H.N., care a arătat că amenajările de la apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I. au fost executate de către S.R., împreună cu o parte a muncitorilor de la C.I. care lucrau la Timişoara în cadrul contractelor încheiate între această societate şi S.N.T.F.M. SA. Inculpatul V.H.N. a mai adăugat faptul că nu s-a implicat deloc în coordonarea acestor lucrări.

Declaraţiile celor doi inculpaţi au fost contrazise în totalitate de celelalte probe administrate în cauză.

În primul rând, instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 7 iunie 2005 de către angajaţii D.G.F.P. Hunedoara, pentru lucrările de amenajare a apartamentului fiicei inculpatului Ţ.I. nu s-a încheiat niciun fel de contract şi nu s-au întocmit niciun fel de situaţii de lucrări, sumele de bani încasate ulterior fiind stabilite aleatoriu.

Spre deosebire de cei doi inculpaţi, denunţătorul S.R. a precizat că lucrările de amenajare a apartamentului au fost preluate de SC B.C. SRL Timişoara, dar în realitate au fost executate de muncitorii angajaţi la C.I., pe care el îi transporta zilnic la apartament. Denunţătorul a mai învederat faptul că toate cheltuielile făcute pentru amenajarea acestui apartament au fost realizate din fondurile B.C. sau direct de la C.I., nu înainte de a sublinia faptul că toate achiziţiile efectuate prin folosirea fondurilor SC B.C. SRL şi ajunse în apartamentul lui Ţ.C. au avut la bază ordinele inculpaţilor Ţ.I. şi V.H.N., care au ştiut întotdeauna ce se întâmplă.

Implicarea celor doi inculpaţi în lucrările legate de amenajarea acestui apartament rezultă şi din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză.

Astfel, martorul N.R., angajat la C.I., a precizat că la sfârşitul lunii mai 2002, aflându-se împreună cu inculpatul V.H.N. la Timişoara, s-au întâlnit cu inculpatul Ţ.I. care i-a condus la apartamentul fiicei sale şi împreună au stabilit lucrările ce vor fi efectuate. Martorul a mai indicat şi faptul că denunţătorul S.R. a apărut ulterior, când discuţiile erau deja demarate, ceea ce dovedeşte faptul că inculpatul Ţ.I. este cel care s-a ocupat, la început, de organizarea lucrărilor, solicitând sprijinul inculpatului V.H.N.

Acelaşi martor a mai precizat că după câteva zile de la aceste discuţii, au venit la Timişoara de la Simeria cu o autoutilitară, cu care au transportat şi toate materialele necesare efectuării lucrării (vopsea, glet, amorsă, adezivi, etc.). Martorul a menţionat faptul că au fost trimişi la această lucrare de inculpatul V.H.N., care, din spusele sale, s-ar fi asociat cu S.R. tocmai din dorinţa de a se afla în relaţii bune cu inculpatul Ţ.I. cu ajutorul căruia să câştige lucrări.

Martorul N.R. a mai arătat că inculpatul Ţ.I. a venit de mai multe ori la acest apartament şi, întrucât lucrările nu erau finalizate, a făcut scandal.

În sfârşit, martorul N.R. a mai învederat organelor judiciare faptul că pentru executarea acestei lucrări au fost angrenaţi din partea firmei 5 muncitori, realizându-se amenajări destul de ample şi costisitoare.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor B.V. şi M.P., care au menţionat că au fost trimişi la acest apartament de către inculpatul V.H.N., pentru a lucra la instalaţia de încălzire şi la instalaţiile sanitare. Cei doi martori au arătat că materialele necesare executării lucrării se aflau deja în apartament, ei fiind transportaţi de către S.R.

În acelaşi apartament au mai lucrat şi martorii L.S. şi L.A., care s-au ocupat, din dispoziţia inculpatului V.H.N., de instalaţiile electrice ale apartamentului. Cei doi martori au arătat că atâta timp cât ei s-au aflat acolo, doar muncitorii de la C.I. au lucrat în apartament, materialele necesare executării lucrării fiind aduse de inculpatul S.R., care de altfel le asigura şi transportul.

Împrejurarea că inculpatul V.H.N. este cel care a trimis echipa de muncitori la apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I. reiese şi din declaraţiile martorului I.C., angajat în calitate de şofer la C.I. Acesta a declarat că în primăvara anului 2002, inculpatul V.H.N. i-a dat dispoziţie să-i transporte la Timişoara pe muncitorii din echipa martorului N.R. pentru a executa nişte lucrări la un apartament.

Împrejurarea că lucrările au fost executate de către angajaţii C.I. SRL Simeria şi nu au fost plătite, fiind oferite ca mită de către inculpatul V.H.N., rezultă şi din modalitatea în care inculpaţii au acţionat în ceea ce priveşte montarea geamurilor termopan la acest apartament.

Potrivit declaraţiilor inculpatului V.H.N., tâmplăria PVC cu geam termopan folosită la apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I. a fost comandată de S.R. la M.S. SRL Simeria. Comanda nu a fost plătită de S.R., care i-a transmis că a folosit tâmplăria la o lucrare la Timişoara, iar muncitorii care au montat-o au fost coordonaţi de el.

Declaraţiile inculpatului V.H.N. sunt infirmate de denunţătorul S.R., care a menţionat că pentru geamurile termopan, inculpatul V.H.N. este cel care a apelat la SC M.S. SRL Simeria.

Aspectele relatate de denunţător au fost confirmate şi de martorul S.S., administratorul de la SC M.S. SRL Simeria. Acesta a precizat că nu-l cunoaşte pe S.R. (astfel că acesta nu se putea ocupa de comandă), pentru tâmplăria PVC montată la Timişoara în apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I., măsurile fiind aduse de către inculpatul V.H.N. (ceea ce confirmă faptul că inculpatul V.H.N. este cel care a făcut comanda). Martorul a mai adăugat faptul că această comandă a venit din partea C.I. SRL, având o valoare aproximativă de 30.000.000 ROL, corespunzătoare unei facturi emise la data de 29 august 2002. În final, martorul a mai precizat că ulterior, din relatările angajaţilor săi, a aflat că geamurile termopan au fost montate la apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I.

Martorii Ş.I. şi G.A., care au executat montarea geamurilor termopan din partea SC M.S. Simeria, au menţionat că s-au deplasat, însoţiţi de 3 angajaţi de la C.I., la un apartament din Timişoara, unde au montat geamurile. Ei au fost conduşi la acel apartament de angajaţii de la C.I., de la care au aflat că această firmă se ocupă de amenajarea apartamentului. Martorii au mai adăugat că nu au primit nicio sumă de bani de la beneficiar.

Persoana care i-a condus pe cei doi angajaţi de la M.S. la apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I. a fost martorul I.C. Acesta era angajat în calitate de şofer la C.I., iar denunţătorul S.R. i-a cerut să preia doi muncitori de la M.S. SRL, care veneau cu geamurile termopan, pe care să-i conducă la apartament.

În acest context, instanţa a apreciat că implicarea inculpatului V.H.N., la solicitarea inculpatului Ţ.I., este evidentă.

Mai mult decât atât, S.R. a menţionat că, întrucât nu existau niciun fel de documente de provenienţă în legătură cu aceste geamuri, inculpatul Ţ.I. i-a cerut să procure o factură prin care achiziţia să poată fi justificată. În acest context, el a apelat la o persoană care şi-a achiziţionat tâmplărie PVC de aproximativ aceeaşi valoare, căreia i-a plătit pentru acest serviciu suma de 5.000.000 ROL.

Susţinerile denunţătorului sunt confirmate şi de martorul M.S.B., administrator al SC S.T. SRL Timişoara. Acesta a precizat că la data de 5 august 2002 a fost sunat de un colaborator care l-a rugat să-l primească pe S.R. şi să-l ajute, dacă este posibil, cu o factură. În momentul în care s-a prezentat, S.R. i-a comunicat faptul că are nevoie de o factură pentru prietena lui, Ţ.C., întrucât a pierdut factura privind achiziţionarea unor geamuri termopan. La rugăminţile denunţătorului, martorul a recunoscut faptul că a completat o factură şi o chitanţă pentru suma de 29.358.900 ROL, după care a întocmit bonurile de consum şi a evidenţiat operaţiunea în contabilitate, deşi lucrarea nu a fost executată de S.T. Martorul a mai subliniat şi faptul că i-a cerut lui S.R. să achite T.V.A.-ul aferent.

Împrejurarea că atât factura, cât şi chitanţa, emise de SC S.T. SRL nu corespund adevărului rezultă şi din procesul-verbal întocmit de Garda Financiară la data de 3 martie 2005 care a constatat că factura a fost emisă la data de 5 august 2002, iar bonurile de consum au fost emise ulterior. Pe fond, comisarii Gărzii au arătat că SC S.T. SRL a emis către Ţ.C. o factură fiscală, însoţită de o chitanţă, reprezentând execuţie şi montaj tâmplărie PVC cu geam termopan, operaţiunile înscrise în aceste documente nefiind reale, această modalitate de lucru fiind facilitată de împrejurarea că societatea nu a emis două facturi fiscale pentru lucrări executate în cursul anului 2002.

În ceea ce priveşte presupusa plată a acestor lucrări, instanţa a reţinut că, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare întocmit la data de 7 iunie 2005 de D.G.F.P. Hunedoara, din verificarea documentelor contabile ale SC C.I. SRL Simeria, s-a putut constata că a fost încasată suma de 10.000.000 ROL cu o factură şi chitanţă emise la data de 29 iunie 2002.

Inculpatul V.H.N. a arătat că nefiind implicat în coordonarea lucrărilor, cuantumul acestora, în valoare de 10.000.000 ROL, a fost stabilit de S.R. şi achitat de Ţ.C.

Aspectele relatate de inculpatul V.H.N. nu sunt credibile. În acest sens, denunţătorul S.R. a indicat faptul că factura în valoare de 10.000.000 ROL a fost emisă de către inculpatul V.H.N. doar pentru a justifica manopera şi cheltuielile cu materialele, această factură nereflectând realitatea. Denunţătorul a mai precizat că toate cheltuielile făcute pentru amenajarea apartamentului au fost realizate din banii SC B.C. SRL sau SC C.I. SRL, nepunându-se problema ca beneficiarul să plătească ceva.

Sub acest aspect sunt elocvente şi declaraţiile martorului N.R. Acesta a menţionat că amenajările realizate au fost ample şi costisitoare, astfel încât, după părerea sa, numai manopera s-ar fi ridicat la suma de 20.000.000 ROL, la care ar fi trebuit să se adauge şi contravaloarea destul de ridicată a materialelor folosite. Şi acest martor a confirmat faptul că nu a existat nicio înţelegere ca S.R. să plătească manopera sau contravaloarea materialelor.

Pentru determinarea valorii lucrărilor efectuate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, organele judiciare au dispus întocmirea unor rapoarte de expertiză tehnică judiciară.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, valoarea totală a lucrărilor realizate la apartamentul aparţinând martorului Ţ.C., situat în Timişoara, str. I.P., este de 264.356.000 ROL, din care 203.689.000 ROL reprezintă contravaloarea materialelor şi 60.666.000 ROL contravaloarea manoperei. Expertul a mai concluzionat că familia Ţ.I. a pus la dispoziţia executantului materiale în valoare de 106.484.388 ROL.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost întocmite două rapoarte de expertiză, separat, pentru lucrările de construcţii şi pentru lucrările de instalaţii.

În ceea ce priveşte lucrările de construcţii, expertul a concluzionat că valoarea totală a acestora s-a ridicat la suma de 22.129 RON (221.290.000 ROL), la care se adaugă şi suma de 6.349 RON (63.490.000 ROL) reprezentând contravaloarea manoperei.

Referitor la lucrările de instalaţii, potrivit raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, valoarea acestora s-a ridicat la suma totală de 71.867.862 ROL, din care 67.190.162 ROL reprezintă valoarea lucrărilor, iar suma de 4.677.700 ROL, contravaloarea manoperei.

În consecinţă, chiar şi acceptând opinia potrivit căreia martorul Ţ.C. ar fi achitat suma de 10.000.000 ROL pentru lucrările de amenajare a apartamentului său, această sumă este foarte departe de a acoperi contravaloarea lucrărilor, acestea cifrându-se, potrivit rapoartelor de expertiză, la sumele de 288.480.162 ROL doar lucrările de construcţii şi instalaţii, la care se adaugă şi suma de 68.167.700 ROL reprezentând manopera.

În consecinţă, instanţa a apreciat că în vederea favorizării firmelor administrate de inculpatul V.H. la licitaţiile organizate de Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA, inculpatul Ţ.I., în calitate de preşedinte sau membru al comisiilor de analiză a ofertelor, a primit de la inculpatul V.H., cu titlu de mită, lucrări de amenajare a apartamentului aparţinând fiicei sale, Ţ.C., în valoare totală de 356.647.862 ROL, constând în lucrări de construcţii şi instalaţii, valoarea acestora fiind stabilită prin rapoartele de expertiză întocmite în cursul cercetării judecătoreşti.

În privinţa contravalorii lucrărilor, după cum s-a arătat deja cu prilejul analizării valorii lucrărilor de instalaţii efectuate la imobilul din comuna Vârfurile, instanţa a înlăturat expertiza întocmită în faza de urmărire penală referitoare la instalaţii, expertul neavând competenţa să efectueze o asemenea expertiză, motiv pentru care şi în ceea ce priveşte apartamentul aparţinând fiicei inculpatului Ţ.I. s-a raportat la expertizele întocmite în cursul cercetării judecătoreşti.

În aceleaşi condiţii, raportându-se la materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului Ţ.I. care, în calitate de preşedinte sau membru al comisiilor de analiză a ofertelor, în vederea favorizării firmelor administrate de inculpatul V.H. la licitaţiile organizate în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, a primit, cu titlu de mită, mobilier şi materiale pentru instalaţii electrice şi sanitare în valoare de 56.167.157 ROL, folosite la amenajarea apartamentului fiicei sale, Ţ.C., întruneşte condiţiile de existenţă ale infracţiunii de luare de mită.

În acest sens, instanţa a observat faptul că potrivit notei de constatare întocmită de Garda Financiară la data de 7 aprilie 2005, în urma verificării documentelor contabile ale SC B.C. SRL, au fost identificate un număr de 23 de facturi din analiza cărora a rezultat că societatea s-a aprovizionat cu materiale consumabile şi obiecte de inventar, în sumă totală de 56.167.157 ROL.

Comisarii Gărzii au mai arătat că în urma controlului s-a putut constata că acest mobilier şi materialele consumabile (becuri, cleme, scaune, mobilă hol, telefon, masă, colţ, coliere, baghetă faianţă, mâner, colţ exterior cireş, capete, călăreţe perdele, coturi, şină vergea, accesorii, profile, şuruburi, cuiere, pahare, suporturi, tuburi, sticlă ornamentală, uşă culisantă, oglindă, set clame, racord, teu, bandă teflon, set fixare chiuvetă, robinete, baghete lambriuri, capete, cot, şină perdea, pervaz, sipart) nu au intrat efectiv în firmă, fiind folosite la amenajarea apartamentului numitei Ţ.C., fiica inculpatului Ţ.I.

În urma acestor constatări, organele judiciare au dispus efectuarea unei percheziţii domiciliare la apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I. situat în Timişoara, str. I.P. Potrivit procesului-verbal de percheziţie existent la dosarul de urmărire penală, în interiorul apartamentului, în camera de zi, a fost găsită o garnitură de mobilier compusă dintr-o canapea extensibilă şi două fotolii cu tapiţerie din stofă de culoare maro şi bej, garnitură de mobilier care apare în facturile descoperite la B.C.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de percheziţie, tot în camera de zi, organele de cercetare penală au constatat existenţa unei mese dreptunghiulare cu schelet metalic lucios şi suprafaţă din sticlă transparentă, aceasta apărând în facturile emise pe numele SC B.C. SRL.

Nu în ultimul rând, uşa culisantă amintită în nota de constatare a Gărzii Financiare a fost identificată la dormitorul apartamentului numitei Ţ.C., iar în bucătărie au fost descoperite cele 4 scaune indicate în cuprinsul facturilor identificate la B.C.

Atât inculpatul Ţ.I., cât şi fiica sa Ţ.C., l-au făcut răspunzător pentru achiziţia mobilierului şi a celorlalte materiale consumabile pe denunţătorul S.R., arătând că acesta s-a ocupat de amenajarea apartamentului. În acest sens, martora Ţ.C. care, la data respectivă era logodnica denunţătorului, a menţionat că S.R. se ocupa de amenajarea apartamentului, ea neavând timp pentru aşa ceva, motiv pentru care îi înmâna doar sumele de bani necesare efectuării achiziţiilor. Astfel, martora a precizat că pentru uşa culisantă de la dormitor, S.R. a făcut comanda, iar ea a plătit suma necesară, dar ulterior a constatat că nu există nicio factură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte mobila din camera de zi, martora arătând că aceasta a costat 1.300 RON, sumă din care a primit 700 RON de la inculpatul Ţ.I., pentru a constata ulterior că nu există niciun act doveditor referitor la provenienţa acestei garnituri de mobilă.

La rândul său, inculpatul Ţ.I. a învederat faptul că pentru mobila din camera de zi i-a oferit fiicei sale suma de 700 RON, aceasta dispunând de restul banilor necesari cumpărării mobilei pe care dorea să o achiziţioneze împreună cu denunţătorul S.R.

Inculpatul a recunoscut faptul că pentru scaunele din bucătărie, mobila din camera de zi şi uşa culisantă nu există acte doveditoare ale achiziţiei, însă a adăugat faptul că, din relatările fiicei sale, a aflat că aceasta i-a dat banii necesari denunţătorului S.R., care a adus aceste bunuri în apartament fără a mai prezenta vreun înscris.

Inculpatul V.H.N. nu a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că o parte din bunurile achiziţionate cu cele 23 de facturi descoperite la B.C. au fost folosite la lucrările aflate sub coordonarea denunţătorului S.R., fără a putea preciza cu exactitate care anume lucrări, o parte nu au ajuns în cadrul societăţii, fără a oferi vreun motiv plauzibil în ceea ce priveşte motivele pentru care s-a produs acest lucru, iar alte bunuri au fost sustrase din societate. Pentru bunurile care nu au ajuns în cadrul societăţii sau cele care au fost sustrase, inculpatul V.H.N. l-a considerat răspunzător pe S.R., pe care susţine că l-a împuternicit să se ocupe de societate. Astfel, potrivit declaraţiilor inculpatului, SC B.C. SRL dispunea de un cont deschis la B.P. în valoare de 200.000.000 ROL. Inculpatul V.H.N. a susţinut că din acest cont a dispărut suma de 180.000.000 ROL, bani pe care denunţătorul S.R. nu i-a putut justifica, astfel încât susţine că bunurile descoperite în apartamentul numitei Ţ.C. au fost achiziţionate cu aceşti bani.

Declaraţiile inculpaţilor sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză. Potrivit documentelor existente la dosar, administratorul SC B.C. SRL era inculpatul V.H.N. Deşi acesta susţine că S.R. a fost împuternicit să se ocupe de administrarea firmei, această împuternicire nu a fost prezentată.

Apoi, instanţa a reţinut că în cauză a fost audiată în calitate de martor şi numita T.C., contabilul SC B.C. Aceasta a subliniat faptul că inculpatul V.H.N. a efectuat un control la societate, împreună cu contabilul de la SC C.I. SRL, pentru a verifica modul de lucru de la B.C., şi nu a fost constatată niciun fel de problemă, astfel că susţinerea inculpatului V.H.N. potrivit căreia din conturile B.C. ar fi dispărut suma de 180.000.000 ROL nu este reală.

În ceea ce priveşte cele 23 de facturi fiscale evidenţiate de Garda Financiară, martorul T.C. a precizat că denunţătorul S.R. i-a transmis că o parte din bunurile achiziţionate cu aceste facturi au fost cumpărate pentru dotarea apartamentului în care locuia împreună cu Ţ.C., aducându-şi aminte de bunurile cumpărate de la C.M., M.D. sau P.P. Martorul a mai indicat faptul că pentru mărfurile şi bunurile cumpărate de SC B.C. SRL ea a întocmit notele de recepţie pe baza facturilor emise scriptic, însă nu a fost în măsură să dea mai multe indicaţii în legătură cu modalitatea de recepţie.

După cum s-a arătat deja, implicarea denunţătorului S.R. în achiziţionarea obiectelor descoperite în apartamentul martorului Ţ.C. este de necontestat, motiv pentru care declaraţiile acestuia apar ca fiind esenţiale în cauză.

Or, potrivit declaraţiilor denunţătorului, toate materialele şi bunurile ce fac obiectul celor 23 de facturi fiscale identificate de către Garda Financiară au fost utilizate la amenajarea apartamentului în care locuia împreună cu numita Ţ.C. Denunţătorul a mai precizat faptul că inculpatul Ţ.I. a insistat ca aprovizionarea cu materialele necesare amenajării apartamentului să fie făcută din fondurile SC B.C. SRL, inculpatul V.H.N. nefăcând altceva decât să se conformeze acestei solicitări, dând dispoziţie ca bunurile să fie cumpărate de SC B.C. SRL în acest scop.

Susţinerile denunţătorului S.R. au fost confirmate şi de martorul Ţ.B., care a lucrat la B.C., conducând o maşină de serviciu. Martorul a arătat că la data de 6 martie 2004, împreună cu denunţătorul S.R., s-a deplasat cu maşina de serviciu la un magazin de mobilă situat pe Calea Aradului din Timişoara, de unde au încărcat un fotoliu şi o canapea, pe care le-au transportat la apartamentul numitei Ţ.C.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că fapta inculpatului Ţ.I. de a pretinde şi primi, prin intermediul denunţătorului S.R., de la inculpatul V.H., administrator la SC B.C. SRL, mai multe obiecte de mobilier şi materiale pentru amenajarea apartamentului fiicei sale Ţ.C., în valoare totală de 56.167.157 ROL, realizează conţinutul legal al infracţiunii de luare de mită.

Probele administrate în cauză au confirmat faptul că inculpatul V.H.N. era administratorul SC B.C. SRL, fiind greu de crezut că acesta nu avea cunoştinţă despre modalitatea în care este condusă societatea, în contextul în care a şi verificat modalitatea de lucru şi era direct interesat în satisfacerea solicitărilor inculpatului Ţ.I., atâta timp cât, prin intermediul altei firme administrate de el, participa la licitaţiile organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din comisia de licitaţie făcând parte şi inculpatul Ţ.I.

În acelaşi sens, raportându-se la materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului Ţ.I. care, în calitate de preşedinte sau membru al comisiilor de analiză a ofertelor, în vederea favorizării firmei SC S.I. SRL Timişoara administrată de inculpatul B.C.D. la licitaţiile organizate în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, a primit, cu titlu de mită, mai multe lucrări de instalaţii de încălzire şi climatizare efectuate la apartamentul fiicei sale, T.L., întruneşte condiţiile de existenţă ale infracţiunii de luare de mită.

Materialul probator administrat în cauză a confirmat faptul că inculpatul Ţ.I. a luat legătura cu inculpatul B.C., administratorul firmei SC S.I. SRL Timişoara, aspect recunoscut chiar de inculpatul Ţ.I., solicitându-i acestuia să execute o lucrare la apartamentul fiicei sale T.L., situat în Timişoara, str. S., constând în montarea unei reţele de distribuţie încălzire şi apă baie, precum şi a unui ventilator climatizare tip H.B..

În acest sens, în urma verificărilor efectuate la sediul SC S.I. SRL Timişoara la data de 12 ianuarie 2005, organele de cercetare penală au descoperit un contract care nu purta niciun număr, încheiat la data de 24 august 2003 între SC S.I. SRL şi T.L., preţul contractului fiind de 27.250.000 ROL. Este de menţionat faptul că în cuprinsul contractului nu este indicată nicio dată de intrare în vigoare, contractul fiind semnat din partea beneficiarului de către inculpatul Ţ.I., ceea ce confirmă faptul că fiica acestuia, T.L., nu a fost implicată sub nicio formă în încheierea acestei convenţii şi desemnarea SC S.I. SRL ca şi executant al lucrării.

Surprinzător este faptul că, verificându-se opisul tabel al SC S.I. SRL Timişoara pe anul 2003, la numărul curent 54, apare un alt contract încheiat între firma administrată de inculpatul B.C.D. şi T.L., contract care ar fi fost încheiat la data de 4 noiembrie 2003 la un preţ de 35.140.244 ROL. Şi acest contract, înregistrat sub nr. 45, este semnat din partea beneficiarului de către inculpatul Ţ.I.

Primul contract (încheiat la data de 24 august 2003) nu apare ca fiind înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii.

Sub acest aspect inculpatul B.C.D. a menţionat că primul contract a fost încheiat în luna septembrie 2003. Acest contract a fost pierdut, astfel încât, în condiţiile în care aveau nevoie de contract, sau hotărât să încheie un alt contract. În cuprinsul celui de-al doilea contract, în contextul în care nu şi-a mai amintit valoarea lucrării, a consemnat o sumă fictivă, necorespunzătoare realităţii.

Instanţa a apreciat că ambele contracte sunt fictive, fiind întocmite doar în urma începerii cercetărilor în cauză. În situaţia în care ar fi existat un contract la data executării lucrărilor, însoţit de un deviz de lucrări, este evident că inculpatul B.C.D. ar fi cunoscut valoarea reală a lucrării ce ar fi trebuit consemnată în cuprinsul celui de-al doilea contract.

În ceea ce priveşte această lucrare, fiind audiat, inculpatul Ţ.I. a menţionat că iniţial l-a întrebat pe inculpatul B.C.D. dacă este posibil să execute această lucrare constând în instalarea unei termoclime şi efectuarea unor reparaţii la instalaţia de încălzire. Inculpatul B.C.D. a acceptat să execute lucrarea prin intermediul firmei sale, SC S.I. SRL, sens în care s-a încheiat un contract între această firmă şi fiica sa, T.L.

După cum s-a arătat deja, fiica inculpatului Ţ.I. nu a încheiat niciun contract cu S.I., ambele contracte descoperite de organele de urmărire penală fiind semnate, din partea beneficiarului, de inculpatul Ţ.I.

Inculpatul Ţ.I. a mai susţinut că lucrarea a fost plătită chiar de el, în luna noiembrie a anului 2004, după ce, în prealabil, a arătat că executarea a început în toamna anului 2003, lucrarea fiind finalizată abia în toamna anului 2004, datorită întârzierilor el nefăcând altceva decât să încerce impulsionarea activităţii muncitorilor de la S.I., aceleaşi aspecte fiind relatate şi de inculpatul B.C.D., acesta menţionând că au existat ceva defecţiuni la lucrarea executată, ceea ce a condus la finalizarea ei abia în toamna anului 2004, plata efectuându-se în numerar de inculpatul Ţ.I. după recepţionarea lucrării.

Instanţa a apreciat că explicaţiile oferite de către cei doi inculpaţi în ceea ce priveşte întârzierea plăţii nu sunt suficiente. În acest sens pot fi observate declaraţiile martorului C.O., persoană angajată în calitate de contabil la SC S.I. SRL. Aceasta a învederat organelor judiciare că nu a văzut niciun fel de contract încheiat între societate şi numita T.L. De asemenea, martorul a mai indicat faptul că inculpatul B.C.D. nu i-a prezentat niciun document justificativ cu privire la operaţiunile efectuate la această persoană fizică şi nu cunoaşte nimic în legătură cu existenţa unui eventual deviz de lucrări întocmit pe numele de T.L.

În ceea ce priveşte plata, contabilul societăţii a precizat că abia la data de 15 noiembrie 2004, în momentul în care fuseseră declanşate deja cercetările, inculpatul B.C.D. i-a cerut să întocmească o factură pe numele de T.L. pentru suma de 27.250.000 ROL. Neştiind despre ce este vorba, potrivit declaraţiilor martorului, inculpatul B.C.D. i-a dictat ce anume trebuie să scrie, astfel încât în cuprinsul facturii a consemnat la rubrica serviciile efectuate - instalaţii sanitare şi încălzire conform unui contract încheiat la data de 24 august 2003, aspect indicat de inculpatul B.C.D.

După întocmirea facturii, martorul C.O. a mai declarat că aceasta a fost semnată la rubrica furnizor şi expediere de către inculpatul B.C.D., fără a exista vreo semnătură pentru primire. Ulterior, a procedat şi la întocmirea chitanţei aferente facturii, aceasta fiind semnată tot de către inculpatul B.C.D.

Ţinând seama de probele indicate mai sus, instanţa a constatat că lucrările de instalaţii executate de către S.I. SRL la apartamentul fiicei inculpatului Ţ.I., s-au efectuat fără a exista vreun contract încheiat între părţi sau vreun deviz de lucrări care să justifice încasarea vreunei sume de bani. Lucrările au fost executate în toamna anului 2003, fiind plătite abia după un an de zile, după ce inculpaţii au aflat că sunt supuşi cercetării de către organele de urmărire penală, moment în care a fost întocmit şi un contract, însoţit de factura şi chitanţa aferente, în acest fel încercându-se să se justifice prin documente lucrarea executată.

Concluzia instanţei s-a întemeiat şi pe aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 7 aprilie 2005. Cu această ocazie, efectuându-se un control IT la sediul SC S.I. SRL, pe calculatoarele societăţii a fost descoperit un fişier - "D:/S.I. gaivo/oferte +….T.L.xes" ce a fost creat la data de 10 septembrie 2003. Acest fişier conţine un deviz de ofertă care se referă la lucrarea efectuată pentru T.L. şi a fost tipărit pentru ultima dată în ziua de 18 ianuarie 2005, organele de urmărire penală efectuând primele cercetări faţă de SC S.I. SRL Timişoara la data de 12 ianuarie 2005.

În acelaşi sens, raportându-se la probele administrate în cauză, instanţa a constatat că în vederea favorizării societăţilor comerciale administrate de către inculpatul V.H.N. la licitaţiile organizate de Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA, inculpatul Ţ.I. a primit şi folosit două telefoane mobile marca Z., atât aparatele, cât şi convorbirile efectuate de pe acestea fiind plătite din fondurile SC B.C. SRL Timişoara, societate administrată tot de inculpatul V.H.N.

În acest sens instanţa a reţinut că cele două telefoane mobile marca Z. (cu numerele X29 şi X30) au fost folosite de către inculpatul Ţ.I. în perioada 22 ianuarie 2003 - 19 august 2003, plata totală în valoare de 368,83 dolari SUA efectuându-se din fondurile B.C. SRL.

Potrivit declaraţiilor denunţătorului S.R. cele două telefoane au fost achiziţionate la solicitarea inculpaţilor Ţ.I. şi V.H.N., în acest mod ei apreciind că vor putea ţine legătura mult mai uşor. Denunţătorul a mai precizat că în total au fost cumpărate 15 telefoane, acestea fiind împărţite între inculpaţii Ţ.I., S.M., fiica inculpatului Ţ.I., inculpatul H.M. şi inculpatul V.H.N. Denunţătorul a mai subliniat că toate facturile aferente acestor telefoane se achitau din banii societăţii B.C. SRL.

Inculpatul Ţ.I. a precizat că în cursul anului 2002 sau la începutul anului 2003, denunţătorul S.R. a venit la el, însoţit de fiica sa, Ţ.C., şi i-au înmânat un telefon mobil de la Z. Denunţătorul i-a comunicat că şi ei deţin câte un astfel de telefon, toate fiind primite de la firma sa.

Inculpatul Ţ.I. a recunoscut faptul că nu a plătit nicio convorbire efectuată de pe acest telefon şi nici abonamentul, dar a adăugat că a crezut că este vorba de un cadou, astfel încât nu trebuia să plătească nimic, telefonul fiind restituit după ce s-a certat cu S.R.

Împrejurarea că cele două telefoane mobile au fost folosite de inculpatul Ţ.I. şi fiica sa în interes personal rezultă din procesul-verbal de constatare întocmit la data de 29 martie 2006, în perioada supusă controlului, de pe telefoanele mobile aflate în posesia inculpatului Ţ.I. şi a fiicei sale Ţ.C. au fost apelate următoarele persoane: mama inculpatului - 99 de convorbiri, la adresa de acasă - 5 convorbiri, B.P. - 56 convorbiri, tatăl inculpatului - 1 convorbire, inculpatul V.H.N. - 58 de convorbiri, S.R. - 381 convorbiri.

La rândul său, inculpatul V.H.N. a menţionat că cele două telefoane mobile au fost cumpărate din fondurile SC B.C. SRL, prin intermediul denunţătorului S.R., scopul achiziţionării lor fiind acela de a fi folosite la punctele de lucru. După aproximativ o lună de zile, S.R. i-a transmis că aceste telefoane au fost încredinţate spre folosinţă mai multor persoane din conducerea S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, moment în care le-a cerut inculpaţilor Ţ.I. şi S.M. să le restituie, S.R. ocupându-se de preluarea lor. Inculpatul V.H.N. a mai recunoscut că plata abonamentului şi a convorbirilor s-a făcut din fondurile SC B.C. SRL.

Declaraţiile inculpatului V.H.N. sunt de asemenea contrazise de probele administrate în cauză. În primul rând, pot fi observate declaraţiile denunţătorului S.R., care a menţionat că iniţiativa achiziţionării acestor telefoane şi înmânării lor celor doi inculpaţi (S.M. şi Ţ.I.) a aparţinut chiar inculpatului V.H.N.

Apoi, inculpatul V.H.N. a susţinut că la o lună de zile după cumpărarea telefoanelor, a aflat de la S.R. că acestea au fost date spre folosinţă inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., moment în care le-a cerut celor doi să le restituie. Or, probele administrate la dosar confirmă împrejurarea că aceste telefoane mobile s-au aflat în posesia inculpaţilor S.M. şi Ţ.I. timp de aproximativ un an de zile, în toată această perioadă inculpatul V.H.N. având cunoştinţă de faptul că abonamentul şi convorbirile erau plătite din fondurile SC B.C. SRL, societate a cărei administrator era.

În acest sens pot fi observate şi declaraţiile martorului T.C., contabilul de la SC B.C. SRL, aceasta învederând faptul că telefoanele au fost cumpărate de denunţătorul S.R. şi au fost înmânate şi unor persoane din afara firmei. Inculpatul V.H.N. a cunoscut această situaţie, aspect confirmat şi prin aceea că au existat mai multe discuţii, potrivit martorului, între inculpatul V.H.N. şi S.R. în legătură cu costul prea ridicat al facturilor.

Faţă de probele arătate mai sus, instanţa a constatat că, în vederea favorizării societăţilor comerciale administrate de către inculpatul V.H., inculpatul Ţ.I., în calitate de director al Sucursalei S.N.T.F.M. SA, a primit două telefoane mobile marca Z. şi a acceptat ca plata convorbirilor efectuate de pe aceste telefoane să fie realizată din fondurile SC B.C. SRL Timişoara, societate administrată de inculpatul V.H., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Sub aspectul laturii subiective, în cazul tuturor faptelor indicate şi analizate mai sus, atât inculpatul S.M., cât şi inculpatul Ţ.I., au acţionat cu intenţie directă. În acest sens cei doi inculpaţi, în momentul săvârşirii faptelor, au avut reprezentarea faptului că toate serviciile primite din partea societăţilor comerciale administrate de inculpaţii V.H.N. şi B.C.D. nu li se cuvin, dar cu toate acestea le-au acceptat, realizând şi faptul că prin modalitatea în care au organizat şi desfăşurat licitaţiile referitoare la achiziţiile de lucrări aparţinând de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, unitate la care deţineau funcţii de conducere, în schimbul acestor servicii, au creat o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare pe care au dorit-o.

Potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (2) C. pen. fapta de luare de mită este mai gravă dacă a fost săvârşită de către un funcţionar cu atribuţii de control.

Or, aşa cum rezultă din fişa postului semnată de către inculpatul S.M., în calitate de director de sucursală, acesta avea atribuţii de control - organizarea şi exercitarea controlului activităţii de exploatare, producţie, siguranţa circulaţiei şi financiar-contabilă în subunităţile subordonate; exercitarea controlului permanent în ceea ce priveşte legalitatea cheltuielilor efectuate etc.

La rândul său, inculpatul Ţ.I., în perioada în care a fost şef Divizie Tracţiune Vagoane, avea, potrivit fişei postului, obligaţia de a înlocui directorul sucursalei peste tot atunci când acesta lipsea, preluând astfel toate atribuţiile, competenţele şi obligaţiile derivate din fişa postului. Ulterior, după ce a devenit director de sucursală, inculpatul Ţ.I. a preluat toate atribuţiile ce i-au revenit până atunci inculpatului S.M.

În consecinţă, atâta timp cât cei doi inculpaţi aveau atribuţii de control, instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite şi cerinţele prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., şi a reţinut aplicabilitatea acestor prevederi legale.

Instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Ministerului Public cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunea continuată este o formă a unităţii legale de infracţiune caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale, a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Existenţa infracţiunii continuate este condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe, una dintre acestea referindu-se la necesitatea prezenţei unei rezoluţii infracţionale unice, care să unească toate acţiunile în cadrul aceleiaşi hotărâri infracţionale. Această rezoluţie infracţională trebuie să fie anterioară activităţii infracţionale şi să se menţină în linii generale pe parcursul executării actelor ce compun acea activitate. Bineînţeles că aceasta nu presupune reprezentarea de către făptuitor în detalii a tuturor actelor de executare, dar nicio rezoluţie prea generală, indeterminată, nu este suficientă.

Or în prezenta cauză, instanţa a apreciat că nu există elemente care să conducă la concluzia că rezoluţia infracţională a inculpaţilor Ţ.I. şi S.M. ar fi fost unică. În acest sens, hotărârea de a primi mită de la cine va participa la licitaţii apare ca fiind mult prea generală şi, în aprecierea instanţei nu poate fi comună tuturor actelor de executare analizate mai sus, în privinţa fiecăruia dintre acestea existând o rezoluţie infracţională nouă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, din infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. în mai multe infracţiuni de luare de mită, corespunzător fiecăruia dintre actele de executare ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin rechizitoriul Ministerului Public inculpatul S.M. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită raportat la primirea de la SC R. SRL Timişoara a unui aparat de aer condiţionat montat la locuinţa ginerelui său, V.C.

La rândul său, inculpatul Ţ.I. a fost trimis în judecată, tot pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prin raportare la aceeaşi societate comercială, reţinându-se de către organele de urmărire penală că angajaţii SC R. SRL Timişoara au livrat şi montat la domiciliul fiicei inculpatului, Ţ.C., un aparat de climatizare.

Instanţa a constatat că unul dintre principiile fundamentale în desfăşurarea procesului penal, consacrat prin dispoziţiile art. 52 C. proc. pen., este cel al prezumţiei de nevinovăţie, în conformitate cu care orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăţiei sale, în cadrul unui proces public, desfăşurat cu respectarea garanţiilor dreptului la apărare.

Evident că prezumţia de nevinovăţie este o prezumţie relativă, ce poate fi răsturnată, însă numai prin prezentarea unor probe certe de vinovăţie. Atunci când, în urma administrării întregului material probator, rezultă dubii în ceea ce priveşte vinovăţia unei persoane, acestea vor fi interpretate în favoarea inculpatului, întrucât, atunci când dispune condamnarea unei persoane, instanţa are obligaţia de a dovedi fără echivoc vinovăţia acesteia, lucru imposibil de realizat în situaţia existenţei unor dubii.

Or, în ceea ce priveşte infracţiunile de luare de mită presupus săvârşite de către inculpaţii S.M. şi Ţ.I., raportat la SC R. SRL Timişoara, instanţa a constatat că materialul probator administrat în cauză nu a putut conduce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.

Aşa cum rezultă din probele existente la dosar, la data de 5 iulie 2002 între SC R. SRL Timişoara şi numitul V.C. a fost încheiat contractul nr. 138 pentru montarea unui aparat de aer condiţionat în valoare de 26.656.130 ROL.

În ceea ce priveşte încheierea acestui contract, a fost audiat, în calitate de martor, numitul V.C., acesta arătând că singur s-a ocupat de achiziţionarea aparatului de aer condiţionat, apelând la SC R. SRL Timişoara, fără a cunoaşte faptul că această societate avea relaţii cu Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA, unitate unde socrul său era director. Martorul a continuat menţionând că el personal a semnat contractul, după care angajaţii de la R. au montat aparatul, dar acesta nu a funcţionat corespunzător. Întrucât defecţiunile nu au fost remediate, martorul a arătat că a refuzat să plătească lucrarea până în anul 2005, când a fost somat, atât în scris, cât şi telefonic, să plătească, motiv pentru care s-a deplasat la sediul firmei şi a plătit.

Declaraţiile martorului au fost confirmate şi de inculpatul R.D., acesta indicând faptul că numitul V.C. a venit la sediul firmei ca orice alt client. Inculpatul a mai adăugat faptul că nu l-a cunoscut în acel moment şi nu ştia cine este, aflând abia ulterior, de la numitul S.C., că este ginerele inculpatului S.M.

Şi inculpatul R.D. a confirmat existenţa unor defecţiuni ale aparatului de aer condiţionat montat la apartamentul inculpatului V.C., menţionând că după ce aparatul a fost montat, numitul V.C. a solicitat, de mai multe ori, intervenţii de service deoarece clima nu funcţiona la parametri normali. Cu toate că tehnicianul de service i-a promis clientului că îi va schimba aparatul, acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Cele două declaraţii indicate mai sus pot fi coroborate şi cu declaraţiile inculpatului S.M., care a relatat faptul că nu ştie cine a încheiat contractul prin care a fost montat aparatul de aer condiţionat. Inculpatul a mai precizat că a aflat de acest aparat abia în luna ianuarie 2005 când inculpatul R.D. a venit la el, transmiţându-i că ginerele său a contractat o instalaţie de climatizare pe care nu a plătit-o, deşi a fost somat de mai multe ori să facă acest lucru. În acel moment inculpatul a discutat cu martorul V.C., aflând că acesta nu a plătit aparatul întrucât nu funcţiona, dar în urma acestei discuţii martorul s-a deplasat la sediul societăţii şi a plătit.

În ceea ce-l priveşte pe numitul V.C., celălalt asociat de la SC R., martorul T.V. a precizat că nu-l cunoaşte, văzându-l pentru prima dată abia în anul 2005, când acesta a venit la sediul societăţii să plătească.

Prin raportare la aceste declaraţii şi în lipsa unor probe contrarii, instanţa constată că martorul V.C. a fost singurul implicat în achiziţionarea acestui aparat de aer condiţionat, neputându-se reţine în sarcina inculpatului S.M. desfăşurarea vreunei activităţi ce ar putea fi circumscrisă infracţiunii de luare de mită.

Referitor la Ţ.C., probele administrate în cauză au reliefat faptul că la data de 30 iulie 2002 s-a livrat şi s-a montat, de către angajaţii SC R. SRL Timişoara, un aparat de aer condiţionat la apartamentul acesteia. Cu prilejul livrării şi montării aparatului s-a întocmit şi un aviz de însoţire a mărfii, în cuprinsul căreia a fost trecută cu creionul valoarea de 13.433.035 ROL.

Fiind audiat în legătură cu acest aparat, inculpatul Ţ.I. a precizat că fiica sa i-a comunicat că doreşte să instaleze un aparat de aer condiţionat, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul R.D. şi i-a indicat acestuia adresa fiicei sale, spunându-i, totodată, că de restul se va ocupa denunţătorul S.R., aceleaşi aspecte fiind relatate şi de inculpatul R.D., acesta arătând că inculpatul Ţ.I. l-a rugat să monteze un aparat de aer condiţionat la domiciliul fiicei sale, solicitându-i şi un termen de 2 luni pentru plata acestuia. Inculpatul R.D. a menţionat că au fost întocmite, pentru această lucrare, un contract, un aviz de însoţire a mărfii şi un certificat de garanţie, montajul fiind realizat de numitul R.C.A.

Denunţătorul S.R. a indicat faptul că SC R. SRL Timişoara a adus şi montat instalaţia de aer condiţionat fără a prezenta vreun document justificativ. Sub acest aspect, declaraţiile denunţătorului sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză. După cum s-a arătat deja, între SC R. SRL şi Ţ.C. a fost întocmit un contract, care a fost semnat din partea firmei de inculpatul R.D., aspect confirmat atât de inculpatul R.D., cât şi de martorul T.V. Acesta din urmă a adăugat şi faptul că el personal a întocmit avizul de însoţire a mărfii, pe care l-a şi semnat.

Denunţătorul S.R. a mai învederat şi faptul că inculpatul Ţ.I. i-ar fi transmis că se ocupă personal de montarea aparatului de aer condiţionat întrucât inculpatul R.D. are obligaţii faţă de el.

După cum s-a arătat deja, inculpatul Ţ.I. l-a rugat pe inculpatul R.D. doar să monteze aparatul de aer condiţionat, însă contractul a fost semnat de fiica acestuia - Ţ.C. Aceasta a subliniat faptul că de montarea acestui aparat s-a ocupat S.R., care a şi ales modelul, semnând şi procesul-verbal de recepţie.

Spre deosebire de celelalte fapte de luare de mită, unde declaraţiile denunţătorului au putut fi raportate la alte mijloace de probă, de această dată aceste susţineri nu au putut fi coroborate cu alte dovezi. După cum se poate observa, declaraţiile numitului S.R. referitoare la persoana care s-a ocupat de montarea şi plata aparatului de aer condiţionat nu pot fi raportate la alte dovezi administrate în cauză, fiind contrazise atât de înscrisurile existente la dosar (prezenţa contractului şi a avizului de însoţire a mărfii), cât şi de declaraţiile persoanelor audiate în cauză referitor la acest aspect (inculpaţii Ţ.I. şi R.D., martorii Ţ.C. şi T.V.).

Organele de urmărire penală şi-au întemeiat concluziile potrivit cărora cele două aparate de aer condiţionat au fost oferite ca mită pe împrejurarea că lucrările nu au fost facturate decât cu mare întârziere.

Astfel, în cazul numitului V.C., după montarea aparatului, lucrarea nu a fost facturată decât la începutul anului 2005, când cei doi asociaţi - R.D. şi T.V. - au făcut demersuri pentru facturarea şi încasarea sumei de bani aferente instalaţiei de climatizare.

Referitor la Ţ.C., după montarea aparatului de aer condiţionat, lucrarea nu a fost facturată, iar vânzătorul nu a făcut demersuri pentru încasarea contravalorii acestuia până la data de 20 ianuarie 2005, când a fost emisă factura pentru suma de 17.335.164 ROL, sumă plătită în aceeaşi zi.

După cum se poate observa, în ambele situaţii facturile au fost emise cu o întârziere de aproximativ 2 ani şi jumătate din momentul realizării lucrării.

Martorul V.C. a precizat că a refuzat să plătească lucrarea deoarece aparatul nu funcţiona, în vreme ce martorul Ţ.C. a precizat că a înmânat suma de bani necesară plăţii instalaţiei de climatizare numitului S.R., pentru a constata ulterior, în momentul în care a fost somată să plătească, că acest aparat nu a fost plătit.

În ceea ce priveşte întârzierea facturării contravalorii celor două aparate, atât inculpatul R.D., cât şi martorul T.V. au indicat faptul că începând cu luna ianuarie 2003, intervenind anumite divergenţe între ei în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii SC R. SRL, niciunul dintre cei doi nu s-a mai ocupat de această firmă, ceea ce a condus la strângerea multor datorii, astfel încât organele fiscale au declanşat procedura de executare silită.

După declanşarea procedurii de executare silită, în luna ianuarie 2005, societatea a procedat la emiterea unor somaţii către toţi debitorii, care au fost trecuţi într-un tabel centralizator ce se găseşte la dosarul de urmărire penală, în vederea recuperării creanţelor, astfel încât datoriile către bugetul de stat să fie achitate. În urma emiterii acestor somaţii atât V.C., cât şi Ţ.C. s-au prezentat la sediul societăţii şi au plătit aceste datorii.

Instanţa de fond a reţinut că varianta oferită de către inculpatul R.D. şi asociatul acestuia, T.V., apare ca fiind plauzibilă şi a fost confirmată şi prin raportul de inspecţie fiscală întocmit la data de 20 septembrie 2005 de către D.G.F.P. Timiş, acesta atestând faptul că societatea avea un mod de lucru defectuos în ceea ce priveşte emiterea facturilor şi încasarea acestora.

Astfel, potrivit acestui raport, în cazul lucrării efectuate la V.C., deşi aceasta a fost realizată în cursul anului 2002, factura a fost emisă numai în cursul anului 2005. Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce o priveşte pe numita Ţ.C. Organele fiscale au mai constatat că în mod obişnuit societatea, deşi lucrările erau executate sau serviciile erau prestate conform unor contracte, nu emitea factură în momentul executării lucrării conform valorii stabilite prin contract, ci emitea o factură numai în momentul încasării banilor conform sumei încasate, ceea ce se poate corobora cu declaraţiile inculpatului R.D., care a menţionat că societatea în mod obişnuit elibera factura numai în momentul efectuării plăţii.

Şi, ceea ce este esenţial în prezenta cauză, în opinia instanţei, în ceea ce priveşte întârzierea în emiterea facturilor, este faptul că aceasta era practica SC R. SRL Timişoara, nefiind făcute anumite excepţii numai în ceea ce-i priveşte pe V.C. şi Ţ.C. În acest sens, potrivit raportului de inspecţie fiscală anterior amintit, şi în alte situaţii facturile au fost emise cu mare întârziere, spre ex. Contractul nr. X31/2003 încheiat cu SC D. SRL, când lucrarea a fost executată în anul 2003 şi facturată în anul 2005, sau B.E., când marfa a fost livrată în cursul anului 2002 şi facturată abia în august 2003.

În acest context, atâta timp cât întârzierea în emiterea facturilor nu a fost practicată numai în ceea ce-i priveşte pe V.C. şi Ţ.C., SC R. SRL obişnuind să folosească această modalitate de lucru şi raportat la alţi clienţi, la care se adaugă şi faptul că în cazul numitului V.C. nu s-a dovedit implicarea inculpatului S.M. în achiziţionarea aparatului de aer condiţionat, iar în cazul numitei Ţ.C., declaraţiile denunţătorului nu au putut fi coroborate cu alte dovezi administrate în cauză, instanţa a constatat că aceste împrejurări nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că cele două aparate de aer condiţionat au fost oferite cu titlu de mită inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea lor sub aspectul săvârşirii acestor infracţiuni, apreciind că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată.

Instanţa a reţinut că inculpaţii S.M. şi Ţ.I. au fost trimişi în judecată şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de fals intelectual şi uz de fals, fapte prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că au acceptat prezentarea de către administratorii SC S.I. SRL Timişoara, SC S.C. SRL Timişoara, SC C.I. SRL Simeria şi SC R. SRL Timişoara, cu ocazia încheierii şi derulării contractelor de executare a unor lucrări încheiate cu S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, prezentarea de acte de eligibilitate fictive cu date nereale, întocmirea de facturi şi situaţii de lucrări cu date nereale pentru obţinerea decontării unor lucrări neexecutate sau executate parţial.

Potrivit dispoziţiilor art. 289 C. pen. falsul intelectual presupune, sub aspectul laturii obiective, o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă, această activitate putându-se realiza fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări.

Or, raportându-se la materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că în sarcina celor doi inculpaţi nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de fals intelectual. La dosar nu există nicio dovadă din care să rezulte că, în calitate de funcţionari, cei doi inculpaţi au întocmit vreun înscris în cuprinsul căruia să fi trecut, în mod mincinos, o anumită faptă sau împrejurare despre care înscrisul era chemat să facă probă, sau vreun înscris în cuprinsul căruia să nu fi trecut anumite date sau împrejurări care, faţă de ceea ce era chemat să constate acel înscris, trebuiau menţionate.

Împrejurarea că cei doi inculpaţi, în calitate de funcţionari cu atribuţii de conducere şi control în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara au acceptat prezentarea unor înscrisuri necorespunzătoare adevărului cu prilejul organizării şi desfăşurării unor licitaţii privind achiziţia de lucrări de către partea vătămată, sau ulterior cu prilejul executării contractelor încheiate, nu poate fi circumscrisă noţiunii de falsificare a unui înscris oficial în înţelesul pe care această noţiune îl are conform art. 289 C. pen., fiind evident că activitatea desfăşurată de cei doi inculpaţi nu reprezintă altceva decât o formă de favorizare a celor 4 societăţi comerciale în vederea câştigării licitaţiilor, aspect ce poate fi încadrat pe deplin în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu, infracţiune analizată separat.

Pe de altă parte, este de reţinut şi faptul că înscrisurile învederate de organele de urmărire penală fie au provenit de la cele 4 societăţi comerciale, situaţie în care nu întruneau cerinţele pentru a fi considerate "înscrisuri oficiale", fie proveneau de la alte unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. (fisc, O.R.C.), unităţi la care inculpaţii S.M. şi Ţ.I. nu aveau niciun fel de calitate, astfel încât nu puteau fi consideraţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Pentru aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză nu există probe din care să rezulte că inculpaţii S.M. şi Ţ.I., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au întocmit înscrisuri necorespunzătoare adevărului, în cuprinsul cărora să fi atestat fapte sau împrejurări nereale sau să fi omis, cu ştiinţă, inserarea unor date sau împrejurări, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În acelaşi timp, în condiţiile prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa de fond a dispus achitarea celor doi inculpaţi şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Din punct de vedere obiectiv, uzul de fals se realizează printr-o acţiune de folosire a unui înscris oficial sau semnătură privată, care trebuie să fie fals.

Instanţa a constatat că la dosarul cauzei nu există elemente din care să rezulte că cei doi inculpaţi s-au folosit de anumite înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată, cunoscând că acestea sunt false.

După cum s-a arătat deja, înscrisurile necorespunzătoare adevărului folosite cu prilejul licitaţiilor organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, sau ulterior, în momentul derulării contractelor încheiate şi evidenţiate în rechizitoriu, nu au fost folosite de către cei doi inculpaţi, fiind întocmite şi prezentate de către administratorii societăţilor comerciale ce au format obiectul verificărilor în prezentul dosar, astfel că în sarcina numiţilor S.M. şi Ţ.I. nu a putut fi reţinută infracţiunea de uz de fals.

În ceea ce o priveşte pe inculpata A.S.L., prin rechizitoriul întocmit în cauză, instanţa a reţinut că şi aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea mai multor acte materiale de luare de mită. Primul dintre acestea se referă la pretinderea şi primirea de la inculpaţii C.E.I., administrator al SC S.C. SRL Timişoara şi B.C.D., administrator la SC S.I. SRL Timişoara, a unei garnituri de mobilă italiană pentru care cei doi inculpaţi, administratori ai societăţilor comerciale, au plătit suma de 6.365 euro.

Sub acest aspect, luând în considerare probele administrate în cauză, a rezultat că la data de 17 iunie 2004 între SC G.R.I. SRL şi SC S.I. SRL Timişoara s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea unei garnituri de mobilier la preţul de 7.990 euro. Contractul a fost trimis pe fax la numărul X32 aparţinând SC G.R. SRL Bucureşti, cu excepţia paginii nr. 3 care conţinea semnăturile. Contractul comunicat prin fax a fost însoţit de 3 anexe (anexa 1 - întocmită pentru bucătăria în valoare de 3.804 euro, anexa 2 - întocmită pentru mobilier hol în valoare de 431 euro, anexa 3 - întocmită pentru dormitor în valoare de 3.750 euro), o anexă din care rezultă data livrării, precum şi o altă anexă din care rezultă persoana autorizată să primească marfa.

Potrivit ultimei anexe, prezentată de firma din Bucureşti, data livrării a fost fixată pentru ziua de 5 august 2004, persoana autorizată să primească marfa fiind inculpata A.S.L. Instanţa de fond a subliniat faptul că numele acesteia apare în calitate de cumpărător pe această anexă, însoţit de o semnătură olografă indescifrabilă.

Ţinând seama de aceste împrejurări, instanţa a constatat că adevăratul cumpărător al garniturii de mobilă a fost inculpata A.S.L. şi nu SC S.I. SRL Timişoara.

Cu toate acestea, la data de 22 iunie 2004 SC G.R.I. SRL Timişoara a procedat la emiterea facturii nr. X33 către SC S.I. SRL Timişoara reprezentând un avans pentru garnitura de mobilier, în valoare de 100.000.000 ROL, factura fiind plătită cu ordinul de plată din data de 21 iunie 2004, în urma achitării avansului rămânând un sold de plată de 5.536 euro.

Faţă de aspectele deja arătate, instanţa a reţinut faptul că iniţial a existat un singur contract încheiat între SC G.R.I. SRL Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara privind achiziţia mobilierului, adevăratul cumpărător fiind reprezentat de inculpata A.S.L., chiar dacă mobilierul a fost achitat din fondurile SC S.I. SRL Timişoara. În acest sens pot fi observate şi înscrisurile identificate de organele de urmărire penală la sediul SC G.R.I. SRL Timişoara. La acest sediu a fost găsit un registru conţinând numerele arondate fiecărui contract încheiat între furnizorul de mobilă şi clienţii săi, acest registru indicând faptul că societatea italiană a încheiat un singur contract cu SC S.I. SRL Timişoara, numele acestei societăţi comerciale fiind consemnat în rubrica "riferiment".

Cu toate acestea, în momentul efectuării verificărilor în cauză, SC G.R.I. SRL a prezentat organelor de urmărire penală 3 contracte privind această achiziţie de mobilier: contractul din 17 iunie 2004 încheiat cu SC S.I. SRL Timişoara privind cumpărarea unui mobilier în valoare de 2.454 euro, contractul din 17 iunie 2004 încheiat cu SC S.C. SRL Timişoara privind cumpărarea unui mobilier în valoare de 3.911 euro şi contractul din 17 iunie 2004 încheiat cu inculpata A.S.L. privind cumpărarea unui mobilier în valoare de 1.625 euro.

Materialul probator administrat în cauză a confirmat faptul că aceste 3 contracte sunt neadevărate, fiind întocmite doar în scopul de a ascunde faptul că mobilierul a fost cumpărat din fondurile celor două societăţi comerciale, fiind oferit ca mită inculpatei A.S.L.

În acest sens, Garda Financiară a efectuat un control atât la sediul SC S.I. SRL Timişoara, cât şi la sediul SC S.C. SRL Timişoara.

Potrivit notei de constatare întocmită la data de 7 februarie 2005 de către comisarii Gărzii Financiare, la data de 17 iunie 2004 SC G.R.I. SRL Timişoara a încheiat 3 contracte de vânzare-cumpărare pentru o garnitură de mobilier, cu 3 cumpărători diferiţi, deşi se cunoştea faptul că întreg mobilierul a fost comandat de către inculpata A.S.L. În acest sens, la data de 19 august 2004, societatea vânzătoare a întocmit un singur aviz de expediţie, şi nu 3 cum ar fi fost normal, în cuprinsul căruia, la rubrica produse, a înscris denumirile produselor consemnate în contractul iniţial încheiat cu S.I. Acest aviz de expediţie nu poartă semnătura vreunui reprezentant de la SC S.I. SRL.

Contractul iniţial încheiat pentru suma de 7.990 euro nu a fost găsit la sediul SC S.I. SRL.

Organele de control au mai reţinut că deşi pentru fiecare dintre cele 3 contracte societatea vânzătoare a emis facturi atât pentru avans, cât şi facturi definitive, livrarea mobilierului nu s-a efectuat niciodată către societatea cumpărătoare, care, mai departe, ulterior, a emis facturi de vânzare a mobilierului către inculpata A.S.L. În consecinţă, se poate aprecia că mobilierul comandat de către inculpata A.S.L. a fost livrat la data de 19 august 2004 la locuinţa socrului acesteia, deşi în cuprinsul avizului de expediţie apărea, în calitate de cumpărător, SC S.I. SRL.

În ceea ce priveşte plata acestui mobilier, organele de control ale Gărzii Financiare au reţinut că la data de 22 iunie 2004 a fost întocmită o factură pentru plata unui avans în valoare de 100.000.000 ROL către SC S.I. SRL, factură care a fost achitată la data de 21 iunie 2004 printr-un ordin de plată. Ulterior, la data de 19 august 2004 s-a întocmit avizul de însoţire a mărfii către SC S.I. SRL, în valoare de 268.571.428 ROL pentru întreg mobilierul comandat de către inculpata A.S.L. Avizul de însoţire a mărfii nu a fost semnat de primire de către un reprezentant al societăţii, neexistând date din care să rezulte că societatea a avut cunoştinţă de întocmirea lui.

La data de 20 august 2004 a fost emisă de către vânzător către SC S.I. SRL factura definitivă pentru 8 bucăţi piese mobilier în valoare de 100.000.000 ROL, factură care a fost înregistrată în contabilitatea cumpărătorului în contul nr. 371, precum şi în nota de intrare-recepţie din data de 20 august 2004, fără însă ca în fapt SC S.I. SRL Timişoara să intre în posesia mobilierului.

În continuare, la data de 2 decembrie 2004 SC S.I. SRL Timişoara a emis o factură pentru cele 8 piese de mobilier, către inculpata A.S.L., în valoare de 102.000.000 ROL, fiind întocmită o anexă la contractul din 16 septembrie 2003 încheiat cu soţul inculpatei A.S.L., numitul A.I., privind cumpărarea unui mobilier în valoare de 122.000.000 ROL, urmând ca SC S.I. SRL Timişoara să emită o factură de diferenţă pentru suma de 20.000.000 ROL. Prin această factură piesele de mobilier au fost livrate doar scriptic, faptic ele aflându-se deja acolo.

Factura mai sus amintită a fost plătită cu două ordine de plată din 14 ianuarie 2005 şi 18 ianuarie 2005.

Faţă de starea de fapt prezentată, organele de control ale Gărzii Financiare au concluzionat că mobilierul a fost livrat de către SC G.R.I. SRL Timişoara o singură dată, în ziua de 19 august 2004, la locuinţa inculpatei A.S.L., facturile fiind primite de către aceasta de la societatea vânzătoare prin intermediul SC S.I. SRL Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara. Organele de control au mai concluzionat că această stare de fapt a condus la încărcarea gestiunii SC S.I. SRL şi menţinerea mărfurilor pe stoc în mod nereal, până la data de 2 decembrie 2004, cu atât mai mult cu cât până la această dată între SC S.I. SRL Timişoara şi inculpata A.S. nu s-a întocmit niciun document contabil privind acest mobilier (aviz de însoţire a mărfii, proces-verbal de custodie) care să explice relaţia comercială dintre ei.

Nu în ultimul rând, este de subliniat şi faptul că SC S.I. SRL Timişoara are ca obiect de activitate proiectarea şi executarea de lucrări termice şi instalaţii sanitare, iar în întreaga activitate a societăţii, aşa cum rezultă din documentele contabile, această tranzacţie de intermediere pentru achiziţionarea de mobilier reprezintă un caz singular.

Aceleaşi concluzii se desprind şi din analizarea raportului de inspecţie fiscală întocmit la data de 21 iunie 2005 de către D.G.F.P. Timiş în urma unui control efectuat la SC S.I. SRL Timişoara, organele fiscale concluzionând că SC S.I. SRL Timişoara a suplimentat valoarea unui contract încheiat cu A.I. cu suma de 122.000.000 ROL reprezentând mai multe corpuri de mobilier, care a fost achiziţionat numai scriptic, în realitate acesta fiind ridicat de către inculpata A.S.L., mobilierul, livrat în luna august 2004, fiind refacturat abia la data de 2 decembrie 2004 la o valoare totală 102.000.000 ROL, diferenţa de 20.000.000 ROL faţă de valoarea contractului nefiind facturată până la efectuarea controlului.

Un control similar a fost efectuat de către Garda Financiară şi la sediul SC S.C. SRL Timişoara. Potrivit notei de constatare întocmită la data de 1 februarie 2005 de către comisarii Gărzii, rezultă că, în urma verificării evidenţei financiar-contabile a societăţii, între SC S.C. SRL Timişoara şi SC G.R.I. SRL Timişoara s-a derulat un singur contract - din 17 iunie 2004 având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui mobilier de bucătărie în valoare de 3.911 euro.

Avansul pentru acest mobilier, în sumă de 69.963.832 ROL, a fost achitat în numerar, fiind prezentate 3 chitanţe din datele de 11 august 2004, 12 august 2004 şi 13 august 2004, în data de 12 august 2004 fiind emisă de către vânzător şi o factură aferentă acestei sume.

La data de 25 august 2004 vânzătorul a emis o altă factură, în valoare de 90.000.000 ROL reprezentând tot avans marfă, factura fiind plătită cu un ordin de plată din data de 24 august 2004.

În aceeaşi zi, 25 august 2004, SC G.R.I. SRL Timişoara a emis o altă factură din care a rezultat faptul că mobilierul a fost livrat, iar pe baza acestei facturi SC S.C. SRL a emis o notă de recepţie şi constatare de diferenţă, care a fost înregistrată în contabilitate la obiecte de inventar.

Ulterior, la data de 31 august 2004, SC S.C. SRL Timişoara a întocmit un bon de consum prin care mobilierul a fost înregistrat în contabilitate pe costuri.

Organele de control ale Gărzii Financiare au concluzionat că, în realitate, produsele facturate de SC G.R.I. SRL Timişoara către SC S.C. SRL Timişoara au fost livrate cu avizul de însoţire a mărfii din data de 19 august 2004 direct la locuinţa inculpatei A.S.L., deşi contractul fusese încheiat, în calitate de cumpărător, de către SC S.C. SRL, iar în cuprinsul avizului cumpărător apărea ca fiind SC S.I. SRL Timişoara. În opinia comisarilor Gărzii Financiare, circuitul documentelor a fost altul decât circuitul mărfii, SC S.C. SRL neîntocmind niciun document legal din care să rezulte că mobilierul nu s-a depozitat la sediul social. SC S.C. SRL a întocmit, în mod nelegal, o notă de recepţie pentru un bun care în realitate nu a intrat în gestiunea firmei, acelaşi lucru repetându-se şi în ceea ce priveşte întocmirea bonului de consum în cuprinsul căruia a apărut şi mobilierul în cauză, cu toate că acesta nu a intrat faptic în gestiunea societăţii. Întreaga operaţiune a fost înregistrată în contabilitatea SC S.C. SRL pe costuri şi a influenţat cheltuielile firmei, denaturând rezultatele financiare ale societăţii.

În sfârşit, organele de control ale Gărzii Financiare au mai reţinut că SC S.C. SRL Timişoara, dacă a dorit să valorifice mobilierul, avea obligaţia de a emite o factură către inculpata A.S.L., lucru care nu s-a întâmplat, indicând şi faptul că între societate şi inculpata A.S.L. nu s-a întocmit niciun document contabil din care să rezulte relaţia comercială dintre părţi (proces-verbal de custodie).

Şi prin raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 25 mai 2005 de către organele de control ale D.G.F.P. Timiş s-a apreciat că întreaga operaţiune desfăşurată de SC S.C. SRL Timişoara în legătură cu achiziţionarea mobilierului de la SC G.R.I. SRL Timişoara reprezintă o operaţiune nereală, aceasta având drept consecinţă denaturarea cheltuielilor şi a rezultatelor financiare ale societăţii comerciale.

Instanţa a reţinut că inculpaţii A.S.L., C.E.I. şi B.C.D. au fost audiaţi, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu privire la achiziţionarea acestui mobilier, însă declaraţiile lor sunt nesincere, fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

În cursul urmăririi penale, inculpata A.S.L. a afirmat că, în primăvara anului 2004, s-a hotărât să achiziţioneze o garnitură de mobilă pentru apartamentul socrilor săi unde urma să se mute. În acest context s-a interesat la mai multe firme de profil şi a discutat pe această temă şi cu inculpatul C.E.I., care venea destul de des în biroul său, acesta spunându-i că el cunoaşte un magazin cu mobilă de calitate, motiv pentru care s-au deplasat împreună la magazinul aparţinând SC G.R.I. SRL Timişoara, unde a aflat că mobilierul trebuie achitat integral înainte de livrare.

Inculpata a mai declarat că în perioada mai - iunie 2004 SC S.C. SRL Timişoara nu deţinea suma necesară pentru plata avansului, motiv pentru care a apelat la serviciile SC S.I. SRL Timişoara. Astfel, după aproximativ o lună de la vizita efectuată la magazinul de mobilă, având încheiat un contract cu SC S.I. SRL Timişoara pentru amenajarea apartamentului, a discutat cu inculpatul B.C.D., administratorul acestei firme, stabilind o înţelegere prin care acesta s-a obligat să plătească un avans pentru achiziţionarea mobilierului în valoare de 100.000.000 ROL, avans care îi va fi restituit. În aceste condiţii a fost încheiat un act adiţional la contractul de amenajare a locuinţei.

După aceea, SC S.I. SRL Timişoara a încheiat un contract cu magazinul de mobilă şi a plătit avansul. Inculpata a susţinut că a comunicat angajaţilor magazinului de mobilă că restul mobilierului va fi plătit de ea, dar cu toate acestea contractul a fost încheiat pe numele de SC S.I. SRL întrucât era necesar un contract pentru emiterea comenzii.

Pentru reglementarea situaţiei cu SC S.I. SRL, potrivit declaraţiilor inculpatei A.S.L., prin acel act adiţional despre care s-a vorbit mai sus s-a stabilit ca ea să achite până la data de 15 ianuarie 2005 suma de 100.000.000 ROL reprezentând avansul, la care să se adauge o sumă suplimentară care să acopere cheltuielile firmei şi devalorizarea monetară, suma totală fiind facturată la data de 12 decembrie 2004 şi plătită în cursul lunii ianuarie 2005.

În ceea ce priveşte implicarea SC S.C. SRL în această operaţiune, inculpata A.S.L. a arătat că în momentul în care a trebuit să achite restul mobilierului nu a avut banii necesari, motiv pentru care a apelat la inculpatul C.E.I., solicitându-i acestuia să plătească pentru ea suma de 150.000.000 ROL, bani pe care i-a restituit în luna ianuarie 2005.

Inculpata A.S.L. a recunoscut faptul că proiectul mobilierului a fost întocmit de martorul A.F., care s-a deplasat personal la apartamentul său, iar mobila a fost livrată direct la acest apartament.

În condiţiile în care inculpatul C.E.I., prin intermediul SC S.C. SRL, a achitat contravaloarea mobilierului, inculpata A.S.L. a menţionat că a stabilit o înţelegere cu administratorul firmei, potrivit căreia mobilierul a rămas în depozit la ea, urmând ca, în situaţia în care în termen de 6 luni nu va achita contravaloarea acestuia sau îl va deteriora, mobilierul să fie recuperat de către SC S.C. SRL

În sfârşit, în cursul urmăririi penale, inculpata a mai arătat că la sfârşitul anului 2004, din iniţiativa ei, contractul iniţial încheiat între SC G.R.I. SRL Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara a fost divizat în 3 contracte purtând toate acelaşi număr şi aceeaşi dată, câte unul pentru fiecare dintre cei care au plătit mobilierul, inculpata nefiind în măsură să arate ce s-a întâmplat cu primul contract încheiat între părţi.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata şi-a menţinut poziţia, aducând însă unele completări. Astfel, inculpata a declarat că în luna iunie 2004 i-a comunicat martorului A.F. că această garnitură de mobilă va fi plătită de 3 persoane, dar acesta i-a răspuns că este prea complicat să întocmească 3 contracte diferite, dar la sfârşitul anului 2004 şi-a dat seama că nu este normal ca cele 3 persoane implicate să fi plătit sume de bani în lipsa unor contracte, motiv pentru care i-a cerut martorului A.F. să întocmească cele 3 contracte.

Inculpata a mai precizat că i-a cerut inculpatului C.E.I., administratorul de la SC S.C. SRL Timişoara, să încheie un contract prin care relaţiile dintre ei să fie reglementate, dar a fost refuzată, înţelegerea iniţială fiind ca inculpatul C.E.I. să o ajute în sensul de a achiziţiona mobilierul pentru firma sa, urmând ca ulterior contravaloarea acestui mobilier să-i fie restituită. Inculpata a mai susţinut că SC S.C. SRL Timişoara a emis o factură către ea în luna august 2004, pe care însă nu a putut-o prezenta.

Referitor la întârzierea cu care cele două societăţi comerciale au refacturat mobilierul către ea, inculpata A.S.L. a precizat că ea a solicitat acest lucru, facturile fiind emise abia în luna decembrie 2004, întrucât avea economiile în euro şi a sperat ca până la sfârşitul anului cursul euro-leu să se aprecieze, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

La rândul său, inculpatul B.C.D. a confirmat, în mare parte, susţinerile inculpatei A.S.L., cu o singură excepţie. Astfel, inculpatul a arătat că avea în derulare un contract de execuţie pentru instalaţii la apartamentul soţilor A.S.L., motiv pentru care soţul inculpatei A.S.L., A.I., i-ar fi cerut să cumpere acel mobilier, cu toate că inculpata A.S.L. afirmase că ea este cea care a vorbit cu inculpatul B.C.D. pe această temă.

Inculpatul B.C.D. a mai arătat că a acceptat, iar mobilierul a fost ales de către soţii A. şi a fost livrat la apartamentul acestora.

Potrivit declaraţiilor inculpatului B.C.D. magazinul de mobilă a facturat toate costurile către SC S.I. SRL Timişoara, plata efectuându-se prin ordin de plată, în acest sens încheindu-se un act adiţional la contractul deja încheiat între părţi, prin care A.I. s-a obligat să plătească contravaloarea mobilierului până la sfârşitul anului 2004.

De asemenea, inculpatul B.C.D. a mai învederat faptul că nu a ştiut că au fost încheiate mai multe contracte cu privire la acest mobilier, el personal semnând un singur contract în luna octombrie 2004, când acest înscris a fost adus la sediul societăţii de către inculpata A.S.L.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.E.I., acesta a menţionat că societatea pe care o administra avea de gând să achiziţioneze, pentru nevoi proprii, o garnitură de mobilă de bucătărie. Astfel s-a deplasat la sediul SC G.R.I. SRL Timişoara unde a ales modelul, după care a discutat pe această temă şi cu inculpata A.S.L. Inculpata A.S.L. a fost şi ea interesată de achiziţionarea unui mobilier, motiv pentru care s-au deplasat împreună la magazinul de mobilă. După ce a văzut modelul, inculpata A.S.L. s-a arătat încântată şi a afirmat că ar dori şi ea un astfel de mobilier, dar nu are bani să-l cumpere.

Declaraţiile inculpatului C.E.I. sunt evident nesincere. Acesta a arătat că era interesat de cumpărarea unui mobilier pentru sediul firmei, dar, cu toate acestea, în momentul în care a aflat că inculpata A.S.L. este încântată de modelul ales de el pentru firmă, s-a hotărât să achiziţioneze această mobilă şi să o depoziteze la apartamentul inculpatei, urmând ca la sfârşitul anului să i-l plătească sau să i-l restituie. Deşi mobilierul ar fi trebuit să fie pentru firmă, inculpatul C.E.I. a arătat că măsurătorile şi proiectul s-au făcut la comanda inculpatei A.S.L., care a şi semnat proiectul, a fost transportat şi montat la apartamentul inculpatei, care a şi primit certificatul de garanţie şi a semnat procesul-verbal de predare-primire.

Inculpatul C.E.I. a mai învederat faptul că s-a încheiat un contract cu magazinul de mobilă, pe care l-a semnat în noiembrie sau decembrie 2004, fiindu-i predat de către inculpata A.S.L.

Mobilierul a fost livrat în luna august 2004, iniţial fiind plătit un avans pentru care a primit mai multe chitanţe, iar restul plăţii fiind făcut prin ordine de plată. După ce mobila a fost livrată, inculpatul C.E.I. a menţionat că i-a comunicat contabilului emiterea facturii de către magazinul de mobilă, aceasta întocmind procesul-verbal de recepţie, nota de recepţie fiind semnată personal de el.

În sfârşit, inculpatul C.E.I. a menţionat că în cursul lunii decembrie 2004 a fost emisă factura către inculpata A.S.L., care a plătit în luna ianuarie 2005.

În cauză a fost audiată, în calitate de martor, şi numita M.J., angajată în calitate de contabil la SC S.C. SRL Timişoara. Aceasta a arătat că a aflat de achiziţionarea mobilierului de la inculpatul C.E.I., administratorul firmei, care i-a comunicat faptul că mobila va fi adusă la sediul firmei în luna septembrie 2004, ceea ce contrazice susţinerile inculpatului C.E.I. potrivit cărora mobila fusese depozitată la apartamentul inculpatei A.S.L. pentru o perioadă de 6 luni.

Martorul a mai arătat că nu a ştiut nimic despre achiziţionarea vreunei garnituri de mobilă, inculpatul C.E.I. ocupându-se personal de această comandă, pentru ca, în luna septembrie 2004, când mobila ar fi trebuit să ajungă la sediul firmei, inculpatul să-i transmită că s-a răzgândit şi că doreşte să vândă acest mobilier.

În ceea ce priveşte nota de recepţie, martorul M.J. a declarat că a întocmit-o în urma unei dispoziţii verbale primite de la administratorul firmei, fără ca efectiv să fi realizat recepţia mobilierului pentru că acesta nu a fost adus niciodată la sediul firmei.

În opinia instanţei, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii A.S.L., C.E.I. şi B.C.D. este pe deplin dovedită prin intermediul declaraţiilor angajaţilor SC G.R.I. SRL Timişoara.

În primul rând a fost audiat în calitate de martor numitul A.F., angajat în calitate de designer la magazinul aparţinând SC G.R.I. SRL Timişoara. Acesta a arătat că în vara anului 2004 la magazinul unde lucra s-au prezentat soţii A., aceştia arătând că sunt interesaţi de achiziţionarea unei garnituri de mobilă pentru locuinţa lor. Martorul A.F. nu a amintit nimic despre o vizită anterioară efectuată de inculpata A.S.L. împreună cu inculpatul C.E.I., vizită despre care au vorbit cei doi inculpaţi.

În consecinţă, a fost încheiat contractul din 17 iunie 2004 pentru achiziţionarea unei garnituri de mobilă în valoare de 7.790 euro. În cuprinsul acestui contract, la solicitarea expresă a inculpatei A.S.L., martorul A.F. a menţionat că în calitate de cumpărător a fost trecută firma SC S.I. SRL Timişoara, deşi atât contractul, cât şi anexele acestuia au fost semnate de inculpata A.S.L., persoană care nu avea nicio calitate în această firmă.

După semnarea contractului, martorul a arătat că s-a deplasat la apartamentul soţilor A., unde a efectuat măsurătorile necesare întocmirii proiectului. Pe baza acestor măsurători, a întocmit comanda, care a fost semnată de el şi de inculpata A.S.L.

În vederea onorării acestei comenzi, a fost necesară efectuarea unei plăţi în avans, plată care a fost realizată în luna iunie 2004 de către SC S.I. SRL Timişoara, care a achitat suma de 100.000.000 ROL.

După aproximativ 4 - 6 săptămâni, potrivit declaraţiilor martorului A.F., mobilierul a fost livrat, fiind trimis în întregime la apartamentul aparţinând familiei A.

În continuare, martorul a precizat că în luna noiembrie sau decembrie 2004 a fost sunat de către inculpata A.S.L., care, fără a-i comunica motivul, i-a solicitat să procedeze la împărţirea contractului încheiat iniţial în luna iunie 2004 în alte 3 contracte în cuprinsul cărora să apară în calitate de cumpărători 3 persoane diferite. Martorul s-a conformat celor solicitate, astfel că în cursul lunii noiembrie sau decembrie 2004 a întocmit cele 3 contracte ce au fost prezentate ulterior organelor de urmărire penală, antedatându-le pentru ziua de 16 iunie 2004. După întocmirea lor, potrivit declaraţiilor martorului, inculpata A.S.L. a venit la magazinul unde lucra, moment în care i-a predat cele 3 contracte pentru a fi semnate şi ştampilate, fiindu-i restituite tot de către inculpata A.S.L. după două zile.

Martorul A.F. a mai precizat că la data de 21 ianuarie 2005 după efectuarea unor verificări de către organele de urmărire penală la magazinul unde lucra, i-a telefonat inculpatei A.S.L. pentru a-i comunica faptul că organele de cercetare penală au început să verifice modalitatea în care a fost achiziţionată garnitura de mobilă, moment în care inculpata i-a recomandat să declare că ea a cumpărat mobilierul de la SC S.C. SRL Timişoara, după ce această societate l-ar fi cumpărat de la magazin, aspect care nu corespunde adevărului după cum s-a arătat deja.

Împrejurarea că nu au existat 3 cumpărători, ci unul singur, respectiv S.I., care a achiziţionat mobila pentru a o oferi ca mită inculpatei A.S.L., o parte din bani fiind plătiţi de către SC S.C. SRL Timişoara, deşi nu avea nicio relaţie comercială cu magazinul de mobilă, rezultă şi din declaraţiile martorului B.D.F., directorul magazinului aparţinând SC G.R.I. SRL Timişoara. Aceasta a arătat în mod clar că acel contract s-a încheiat la data de 17 iunie 2004 cu SC S.I. SRL Timişoara şi nicidecum cu 3 cumpărători, fiind semnat în calitate de beneficiar de către inculpata A.S.L., care în fapt comandase mobila.

Martorul B.D. a mai învederat faptul că în momentul în care marfa a ajuns la Timişoara, a constatat că mobila de bucătărie avea indicată ca referinţă - S.I., iar restul mobilierului avea indicat ca referinţă - A.S.L. În acest context l-a întrebat pe martorul A.F. dacă s-a schimbat ceva în denumirea contractului sau dacă marfa aparţine altui client, martorul A.F. comunicându-i faptul că marfa aparţine aceluiaşi client, dar nu va fi achitată integral de către SC S.I. SRL Timişoara, după acest moment constatând că deşi SC G.R.I. SRL Timişoara nu încheiase niciun contract cu SC S.C. SRL Timişoara, o parte din suma de bani datorată de către inculpata A.S.L. a fost achitată de această firmă.

Martorul B.D.F. a mai declarat că întreaga marfă a fost livrată la aceeaşi adresă, respectiv la apartamentul inculpatei A.S.L., fiind efectuate mai multe transporturi întrucât marfa nu a încăput într-o singură maşină, aspecte relatate şi de martorul R.D.A., şoferul autovehiculului cu care a fost transportată mobila.

Aceleaşi împrejurări au fost învederate şi de martorul G.J., angajată în calitate de contabil la SC G.R.I. SRL Timişoara, aceasta menţionând că toate comenzile adresate magazinului purtau denumirea clientului întrucât, fiind făcute pe măsura spaţiului clientului şi după gustul acestuia, erau personalizate încă din momentul fabricării din Italia.

Martorul a mai afirmat că în momentul în care marfa a fost livrată, a fost întocmit un singur aviz de însoţire a mărfii către SC S.I. SRL Timişoara, cu acest aviz plecând întreg mobilierul.

Însă, în momentul în care a dorit să procedeze la întocmirea facturii pentru a scădea marfa care a plecat cu avizul indicat mai sus, potrivit declaraţiilor martorului, numita G.J. a constatat mai multe neconcordanţe. SC S.I. SRL Timişoara plătise doar suma de 100.000.000 ROL, datoria magazinului fiind de 84.000.000 ROL, iar mobila de bucătărie livrată conform avizului avea o valoare de 128.000.000 ROL. În plus, o parte din mobilierul livrat către S.I. purta numele de A.S.L., motiv pentru care i-a cerut explicaţii martorului A.F., acesta arătându-i că în fapt există un singur contract şi un singur client, deşi plata a fost făcută de 3 clienţi.

În sfârşit, după cum s-a arătat deja, inculpaţii A.S.L. şi B.C.D. s-au apărat menţionând că având în derulare contractul care avea ca obiect executarea unor lucrări de instalaţii la apartamentul familiei A.S.L., au încheiat o anexă la acest contract prin care au stabilit ca societatea comercială să achiziţioneze acel mobilier, urmând ca ulterior inculpata A.S.L. să achite contravaloarea acestuia.

Este de reţinut faptul că la data de 12 ianuarie 2005 a fost efectuat un control la SC S.I. SRL Timişoara pentru identificarea tuturor contractelor încheiate de SC S.I. SRL Timişoara, ocazie cu care nu a fost găsit niciun contract încheiat cu familia A. Astfel, organele de cercetare penală au constatat că la sediul societăţii toate contractele încheiate erau consemnate într-un opis, în ordine cronologică, începând cu data de 4 decembrie 2002 şi terminând cu data de 29 decembrie 2003, fiind consemnate astfel 62 de poziţii.

În cursul anului 2004 înregistrările au început cu data de 28 ianuarie 2004 şi s-au terminat cu data de 15 decembrie 2004, fiind astfel consemnate 44 de poziţii.

În acest opis conţinând contractele încheiate de SC S.I. SRL nu figurează nicio poziţie cu nr. X34 din 16 septembrie 2003 şi nu apare ca fiind înregistrat niciun contract încheiat cu clientul A.I.

Ulterior, părţile au prezentat acest contract cu nr. X34 din 16 septembrie 2003. Însă, în privinţa acestuia, este de observat faptul că această convenţie a fost completată olograf pe un formular tipizat din anul 2004, deşi apare ca fiind întocmit în anul 2003 - 16 septembrie 2003. În acest sens, în partea finală a contractului, la rubrica referitoare la data intrării în vigoare a contractului, este indicată data de 16 septembrie 2003, însă cifra 3 din cuprinsul anului 2003 a fost executată cu pixul peste cifra 4 din cuprinsul anului 2004, ceea ce ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte realitatea acestui contract. Mai mult decât atât, actul adiţional despre care au vorbit cei doi inculpaţi şi care a avut ca obiect achiziţionarea mobilierului nu a fost identificat ca anexă la contractul nr. X34, nefiind înregistrat în nicio evidenţă a societăţii, neputând fi identificat nici pe calculatoarele firmei.

Faţă de aspectele indicate, instanţa a constatat că în realitate inculpata A.S.L. a primit de la inculpaţii C.E.I. şi B.C.D., administratori ai SC S.C. SRL Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara, cu titlu de mită, o garnitură de mobilă pentru care aceştia au plătit din fondurile societăţilor administrate suma de 6.365 euro. Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între SC S.I. SRL Timişoara, în calitate de cumpărător, şi SC G.R.I. SRL Timişoara, fiind semnat în calitate de beneficiar de către inculpata A.S.L., comanda mobilierului fiind personalizată potrivit cerinţelor inculpatei, pe baza unui proiect întocmit de către martorul A.F. Contractul a fost încheiat la data de 17 iunie 2004, moment în care SC S.I. SRL Timişoara a şi achitat un avans de 100.000.000 ROL. Marfa a fost livrată la data de 19 august 2004 la apartamentul inculpatei A.S.L., restul banilor fiind achitaţi de către SC S.C. SRL, precum şi de inculpata A.S.L.

Garnitura de mobilier, deşi a fost achitată în mare parte de cele două societăţi comerciale, a fost livrată în întregime la apartamentul inculpatei A.S.L., fără a exista vreun document care să justifice această operaţiune.

Ulterior, când au aflat de începerea cercetărilor în cauză, cei trei inculpaţi, începând cu luna decembrie 2004, au încercat să acopere activitatea infracţională, procedând la întocmirea unor facturi către inculpata A.S.L. prin care au dorit să dovedească faptul că mobilierul a fost vândut de către cele două societăţi comerciale către inculpata A.S.L., facturile fiind achitate în cursul lunii ianuarie 2005. Instanţa a constatat că această împrejurare nu are nicio relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită, atâta timp cât probele administrate în cauză au dovedit faptul că intenţia reală a celor trei inculpaţi a fost aceea de a oferi garnitura de mobilă cu titlu de mită.

Inculpata A.S.L. a mai fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi sub aspectul primirii, cu titlu de mită, a unor obiecte şi instalaţii sanitare, de încălzire şi climatizare, de la inculpatul B.C.D., administrator la SC S.I. SRL Timişoara.

În acest sens inculpata A.S.L. a apelat la inculpatul B.C.D. pentru executarea unor lucrări la apartamentul situat în Timişoara, constând în: instalaţie de încălzire (distribuţie şi corpuri de încălzire), reparare instalaţie sanitară interioară şi schimbare obiecte sanitare şi instalarea unor aparate de climatizare tip split şi dublu split.

Inculpata A.S.L. a menţionat că în cursul lunii septembrie 2003 a încheiat cu SC S.I. SRL Timişoara contractul nr. X34 din 16 septembrie 2003 care a avut ca obiect executarea acestor lucrări. Înţelegerea iniţială a fost ca plata lucrării să fie efectuată în momentul realizării integrale a tuturor reparaţiilor.

Inculpata a mai arătat că lucrările au început în luna septembrie 2003 şi până în iarnă au fost realizate numai în ceea ce priveşte instalaţia de încălzire. Însă în luna februarie 2004 ţevile din podul casei au îngheţat, astfel că i-a chemat pe cei de la S.I. să remedieze problema, inculpatul B.C.D. transmiţându-i că pentru remedierea acestei probleme este necesară o altă izolare a ţevilor din pod. Inculpata a continuat arătând că a venit primăvara şi nu a mai acordat importanţă acestui aspect, astfel că izolarea nu a mai fost realizată.

Potrivit declaraţiilor inculpatei A.S.L. în vara anului 2004 SC S.I. SRL Timişoara a realizat lucrările şi la instalaţia sanitară şi a montat aparatele de climatizare, dar cu toate acestea plata nu a fost efectuată în acel moment.

În toamna anului 2004 inculpata a afirmat că i-a cerut din nou inculpatului B.C.D. să execute lucrarea din pod constând în izolarea ţevilor instalaţiei de încălzire, dar acesta a tot amânat-o, motiv pentru care i-a cerut să emită factura pentru lucrările executate şi finalizate. Această factură a fost emisă la data de 8 decembrie 2004 şi a fost plătită în luna ianuarie 2005.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de inculpatul B.C.D., care a adăugat faptul că durata iniţială a contractului era de 45 de zile, dar acest termen nu a fost respectat, lucrările fiind finalizate abia în luna septembrie 2004. Inculpatul a arătat că întârzierile s-au datorat unor complicaţii tehnice apărute în podul clădirii, fiind necesară o înlocuire a ţevilor şi refacerea instalaţiei de încălzire.

În ceea ce priveşte întârzierea emiterii facturii şi a efectuării plăţii, inculpatul B.C.D. a oferit o explicaţie puţin credibilă - dispunea de bani şi nu a considerat că este urgent ca inculpata A.S.L. să plătească, costul lucrărilor fiind achitat la sfârşitul anului 2004.

După cum s-a arătat deja, instanţa a apreciat că în realitate lucrările au fost executate fără a exista vreun contract încheiat între părţi, contractul nr. X34 din 16 septembrie 2003 fiind întocmit abia în cursul anului 2004, după începerea cercetărilor în cauză, inculpaţii încercând să prezinte organelor de urmărire penală documente justificative referitoare la această lucrare.

Concluzia instanţei de fond s-a bazat pe verificările efectuate la sediul SC S.I. SRL Timişoara la data de 12 ianuarie 2005. După cum s-a arătat deja, în acea zi organele de urmărire penală au efectuat un control la SC S.I. SRL Timişoara pentru identificarea tuturor contractelor încheiate de SC S.I. SRL Timişoara, ocazie cu care nu a fost găsit niciun contract încheiat cu familia A. Astfel, organele de cercetare penală au constatat că la sediul societăţii toate contractele încheiate erau consemnate într-un opis, în ordine cronologică, începând cu data de 4 decembrie 2002 şi terminând cu data de 29 decembrie 2003, fiind consemnate astfel 62 de poziţii.

În cursul anului 2004 înregistrările au început cu data de 28 ianuarie 2004 şi s-au terminat cu data de 15 decembrie 2004, fiind astfel consemnate 44 de poziţii.

În acest opis conţinând contractele încheiate de SC S.I. SRL nu figurează nicio poziţie cu nr. X34 din 16 septembrie 2003 şi nu apare ca fiind înregistrat niciun contract încheiat cu clientul A.I.

Ulterior, părţile au prezentat acest contract cu nr. X34 din 16 septembrie 2003. Însă, în privinţa acestuia, este de observat faptul că această convenţie a fost completată olograf pe un formular tipizat din anul 2004, deşi apare ca fiind întocmit în anul 2003 - 16 septembrie 2003. În acest sens, în partea finală a contractului, la rubrica referitoare la data intrării în vigoare a contractului, este indicată data de 16 septembrie 2003, însă cifra 3 din cuprinsul anului 2003 a fost executată cu pixul peste cifra 4 din cuprinsul anului 2004, ceea ce ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte realitatea acestui contract.

Instanţa a constatat că, sub aspectul lucrărilor de instalaţii efectuate la apartamentul inculpatei A.S.L., au fost efectuate două expertize tehnice de evaluare a acestora, una în faza de urmărire penală, iar cealaltă în faza cercetării judecătoreşti.

În condiţiile expuse anterior, atâta timp cât cei 6 experţi indicaţi în faza de urmărire penală aveau specializarea construcţii civile şi industriale, nu însă şi instalaţii industriale şi civile, la fel ca în cazul celorlalte lucrări de instalaţii, instanţa de fond a apreciat că expertul din faza de urmărire penală, nefiind specializat în materia instalaţii industriale, nu era în măsură să efectueze o expertiză tehnică în acest domeniu. Sub acest aspect, relevantă apare Adresa din data de 24 noiembrie 2009 a Biroului Local de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Timiş, în cuprinsul căreia s-a arătat că specialitatea construcţii industriale este diferită de specialitatea instalaţii industriale, situaţie în care un expert judiciar în construcţii civile şi industriale nu poate efectua o expertiză competentă în specialitatea instalaţii industriale, neavând cunoştinţe complexe în acest domeniu.

Pentru aceste considerente, şi în privinţa acestor lucrări, instanţa a înlăturat, în ceea ce priveşte lucrările de instalaţii realizate la imobilul situat în Timişoara, str. A., concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, şi s-a raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit în faza cercetării judecătoreşti.

Potrivit acestui raport, valoarea totală a lucrărilor de instalaţii efectuate de SC S.I. SRL Timişoara la imobilul situat în Timişoara, str. A. este de 145.044.812 ROL, aceasta a fost valoarea ce a fost considerată de către instanţa de judecată ca reprezentând mita primită de către inculpata A.S. pentru a favoriza SC S.I. la licitaţiile organizate de către Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA.

Instanţa a apreciat că lucrările la acest apartament au fost executate de către SC S.I. SRL Timişoara fără a exista vreun contract între părţi care să regleze raporturile dintre ele. Lucrările au fost efectuate în perioada septembrie 2003 - vara anului 2004, nefiind plătite decât în luna ianuarie 2005, după începerea cercetărilor în cauză, moment în care părţile au procedat şi la întocmirea contractului nr. X34 pe care l-au antedatat 16 septembrie 2003, deşi acesta a fost întocmit doar la sfârşitul anului 2004 sau începutul anului 2005. Instanţa a constatat că împrejurarea că inculpata A.S.L. a plătit, în final, lucrările de instalaţii executate la apartamentul său din Timişoara de către SC S.I. SRL Timişoara nu are nicio relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită, atâta timp cât probele administrate în cauză au dovedit faptul că intenţia reală a celor doi inculpaţi a fost aceea de a oferi atât bunurile, cât şi serviciile cu titlu de mită.

Un alt act material de luare de mită săvârşit de către inculpata A.S.L., ce formează obiectul prezentului dosar, vizează pretinderea de către inculpată, faţă de inculpatul V.H.N., administrator al SC B.C. SRL Timişoara, a executării unei lucrări de refacere a acoperişului imobilului unde funcţiona atelierul de proiectare al SC A.G. SRL, societate administrată de soţul inculpatei A.S.L.

Sub acest aspect, inculpata A.S.L. a arătat organelor judiciare că în toamna anului 2002 l-a contactat de inculpatul V.H.N., administratorul de la SC C.I. SRL Simeria, solicitându-i să execute o lucrare de reparare a acoperişului imobilului unde funcţiona atelierul de proiectare al soţului ei. Inculpata a explicat că a apelat la această societate comercială întrucât firmele pe care le cunoştea soţul ei nu dispuneau de oameni specializaţi pentru aşa ceva. Potrivit înţelegerii, materialele urmau să fie puse la dispoziţie de către beneficiar, adică de atelierul de proiectare, C.I. urmând să asigure doar manopera.

Inculpata a recunoscut faptul că nu s-a încheiat niciun contract între părţi.

Potrivit declaraţiilor inculpatei A.S.L. lucrările executate de muncitorii de la C.I. au fost de proastă calitate. Echipa care s-a prezentat nu era alcătuită din meseriaşi, lucrarea a fost executată cu mare întârziere, iar după efectuarea ei ploua prin acoperiş, iar materialele au fost deteriorate. În aceste condiţii, soţul ei a luat hotărârea de a renunţa la serviciile SC C.I. SRL, motiv pentru care a apelat la serviciile unei alte firme, care a procedat la refacerea integrală a acoperişului, ocazie cu care au fost plătite suplimentar materialele care au fost distruse ca urmare a executării necorespunzătoare a lucrărilor.

În ceea ce priveşte plata manoperei datorată SC C.I. SRL, inculpata a indicat faptul că firma nu a cerut niciun fel de plată până în vara anului 2005, când, printr-o scrisoare, a solicitat plata sumei de 12.000.000 ROL reprezentând contravaloarea manoperei pentru repararea acoperişului. Inculpata a menţionat că niciun moment nu s-a pus problema ca lucrarea să nu fie plătită, dar acest lucru nu a fost solicitat şi lucrarea fiind prost executată, nu i s-a părut normal să achite ceva ce nu a fost realizat.

La rândul său, inculpatul V.H.N. a menţionat că nu cunoaşte prea multe aspecte în legătură cu această lucrare întrucât a fost coordonată de inculpatul S.R. Tot ceea ce ştie este faptul că materialele au fost asigurate de către beneficiar şi nu a cunoscut faptul că lucrarea nu a fost plătită decât în cursul anului 2005, când a şi întocmit o notificare prin care a solicitat plata sumei de 12.000.000 ROL reprezentând contravaloarea manoperei, sumă pe care nu a încasat-o.

După cum se poate observa, inculpata A.S.L. a menţionat că lucrarea executată de către SC C.I. SRL Timişoara a fost de proastă calitate şi acesta este motivul pentru care nu a fost plătită.

Declaraţiile sale sunt însă contrazise de martorii S.R. şi Ţ.B. Cei doi au arătat că au lucrat la acel acoperiş, lucrarea fiind executată în aproximativ 2 săptămâni, fiind folosită pentru realizarea ei o echipă formată din 5 oameni. În opinia celor doi martori, lucrarea a fost bine executată şi finalizată, fiind greu de crezut că ar fi putut ploua prin acoperiş.

Instanţa a dispus efectuarea unei expertize pentru a se constata existenţa sau inexistenţa unor documente justificative pentru lucrarea efectuată de către angajaţii de la SC C.I. SRL Simeria. Potrivit concluziilor expertului, pentru lucrările executate de către SC C.I. SRL Simeria la acoperişul unde funcţionează atelierul de proiectare al SC A.G. SRL nu au existat situaţii de lucrări, contract de execuţie sau facturi emise de către SC C.I. SRL. În opinia expertului, într-adevăr lucrarea a fost de proastă calitate, astfel că a fost refăcută de către SC C.T. SRL Timişoara.

Ţinând seama de aspectele indicate mai sus, instanţa de fond a apreciat că, chiar şi acceptând varianta potrivit căreia lucrările executate au fost de proastă calitate şi au trebuit refăcute, aceasta nu justifică lipsa unui proces-verbal de recepţie sau a altor documente contabile, precum şi faptul că lucrarea nu a fost plătită şi nici măcar nu s-a solicitat plata acesteia. În opinia instanţei, intenţia părţilor a fost aceea ca în vederea favorizării societăţii administrate de către inculpatul V.H.N. la licitaţiile la care inculpata A.S.L. făcea parte din comisia de analiză a ofertelor, inculpatul V.H.N., prin intermediul angajaţilor de la SC C.I. SRL, să procedeze la executarea acestor lucrări de renovare a acoperişului unde funcţiona atelierul de proiectare al soţului inculpatei A.S.L.

Instanţa de fond a reţinut că, sub aspectul laturii subiective, în cazul tuturor faptelor indicate şi analizate mai sus, la fel ca şi în cazul inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., şi inculpata A.S.L. a acţionat cu intenţie directă. În acest sens inculpata, în momentul săvârşirii faptelor, au avut reprezentarea faptului că toate serviciile primite din partea societăţilor comerciale administrate de inculpaţii V.H.N. şi B.C.D. nu i se cuvin, dar cu toate acestea le-a acceptat, realizând şi faptul că prin modalitatea în care au organizat şi desfăşurat licitaţiile referitoare la achiziţiile de lucrări aparţinând de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, unitate la care deţinea o funcţie de conducere, în schimbul acestor servicii, a creat o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare pe care a dorit-o.

După cum s-a arătat deja, în conformitate cu prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. fapta de luare de mită este mai gravă dacă a fost săvârşită de către un funcţionar cu atribuţii de control.

Or, aşa cum rezultă din fişa postului semnată de către inculpata A.S.L., în calitate de şef Serviciu Investiţii şi şef Divizie Tehnică, aceasta avea atribuţii de control - urmăreşte efectuarea recepţiilor la toate obiectivele din programele aprobate, urmăreşte realizarea fizică şi valorică a lucrărilor de construcţii, montaj, a dotărilor, pe fiecare sursă de finanţare, coordonează şi răspunde de activitatea serviciului de Investiţii, RK, Mecanic Şef Energetic, Serviciului Tehnic şi Compartimentului Aprovizionare, răspunde de justificarea lunară a cheltuielilor efectuate pentru obiectivele de investiţii, RK, dotări şi alte obiective etc.

În consecinţă, atâta timp cât inculpata A.S.L. avea atribuţii de control, instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite şi cerinţele prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., urmând să reţină aplicabilitatea acestor prevederi legale.

Instanţa de fond a reţinut că, la fel ca şi în cazul inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., prin rechizitoriul Ministerului Public şi inculpata A.S.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

Luând în considerare aprecierile prezentate cu prilejul analizării situaţiilor inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., şi pe care nu le va relua fiind valabile şi în ceea ce o priveşte pe inculpata A.S.L., în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestei inculpate, din infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. în mai multe infracţiuni de luare de mită, corespunzător fiecăruia dintre actele de executare ce formează obiectul prezentului dosar.

Instanţa a reţinut că inculpata A.S.L. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită întrucât ar fi primit, de la inculpatul B.D.C., administrator al SC S.I. SRL Timişoara, un aparat foto în valoare de 12.554.070 ROL.

În acest sens, instanţa a constatat că organele de urmărire penală şi-au întemeiat soluţia pe împrejurarea că inculpata A.S.L. a semnat factura de primire în numele SC S.I. SRL Timişoara şi a fost trecută în factură ca delegat al acestei societăţi comerciale, deşi nu avea nicio calitate în cadrul SC S.I. SRL Timişoara.

După cum s-a arătat deja, unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal este cel al prezumţiei de nevinovăţie. Or, în prezenta cauză, în ceea ce priveşte aparatul foto, în opinia instanţei, această prezumţie nu a fost răsturnată.

Inculpaţii au oferit explicaţii plauzibile, ce nu pot fi înlăturate prin alte dovezi administrate în cauză.

Astfel, inculpata A.S.L. a precizat că fiind pasionată de fotografie, inculpatul B.C.D. a rugat-o să-l ajute în achiziţionarea unui aparat foto. În acest scop l-a însoţit la magazinul K. din Timişoara, unde se afla magazinul aparţinând SC Q. SA Deva. Acolo au ales un aparat foto. Inculpatul B.C.D. a plătit aparatul la casă şi a cerut să i se emită o factură fiscală pe numele de SC S.I. SRL Timişoara. Vânzătoarea a solicitat numele delegatului firmei, dar inculpatul B.C.D. vorbea la telefon. În condiţiile în care convorbirea telefonică s-a prelungit, la casă s-a făcut coadă, moment în care s-a hotărât să indice vânzătoarei datele sale de identitate, astfel explicându-se apariţia numelui său pe acea factură, precum şi a semnăturii sale în calitate de delegat al SC S.I. SRL Timişoara. Inculpata A.S.L. a mai menţionat că acel aparat foto nu s-a aflat niciodată în posesia sa.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de inculpatul B.C.D., acesta adăugând şi faptul că aparatul foto s-a aflat tot timpul la sediul firmei, certificatul de garanţie fiind emis pe numele său.

Instanţa a apreciat că aceste declaraţii nu au putut fi combătute prin alte probe administrate în cauză. La percheziţiile domiciliare efectuate la imobilele aparţinând inculpatei A.S.L., aşa cum rezultă din procesele-verbale existente la dosar nu a fost găsit acest aparat foto, neexistând nicio altă dovadă din care să reiasă faptul că aparatul foto s-a aflat vreun moment în posesia inculpatei A.S.L.

Este adevărat faptul că, potrivit raportului de inspecţie fiscală întocmit la data de 21 iunie 2005 de către organele de control ale D.G.F.P. Timiş, SC S.I. SRL Timişoara şi-a exercitat dreptul de deductibilitate fiscală prin cumpărarea de obiecte de inventar care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de societate, cu referire la aparatul foto, care a fost înregistrat în contabilitate pe obiecte de inventar, dar aceasta nu poate conduce la concluzia că aparatul a fost oferit ca mită inculpatei A.S.L., neexistând nicio dovadă că acel aparat s-a aflat vreodată în posesia inculpatei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, în ceea ce priveşte aparatul foto, instanţa a dispus achitarea inculpatei A.S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În continuare, instanţa de fond a procedat la analizarea existenţei, în prezenta cauză, a infracţiunii de abuz în serviciu, reţinută de organele de urmărire penală în sarcina inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L.

Infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. se poate realiza, din punct de vedere obiectiv, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, ambele săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, adică printr-o omisiune a funcţionarului de a efectua o operaţiune pe care era ţinut să o efectueze, sau prin efectuarea unei operaţiuni altfel decât trebuia efectuată, dacă prin aceasta s-a cauzat o tulburare bunului mers al activităţii unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L., de a organiza, în calitate de directori ai S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, sau de participa, în calitate de membru sau preşedinte al comisiilor de licitaţie, achiziţia de lucrări şi produse cu încălcarea prevederilor legale, în scopul favorizării societăţilor comerciale administrate de către inculpaţii B.C.D., C.E.I., V.H.N. şi R.D., pentru obţinerea unor lucrări de investiţii, reparaţii capitale şi curente, prin atribuirea unor contracte cu valori ridicate, preţul acestora fiind majorat ulterior prin intermediul unei multitudini de acte adiţionale nejustificate, şi prin efectuarea recepţiei lucrărilor cu încălcarea dispoziţiilor legale, precum şi prin decontarea preferenţială a lucrărilor, acte în urma cărora patrimoniul societăţii la care erau angajaţi a avut de suferit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen.

După cum se observă în continuare, faptele fiind comise în mod repetat, în prezenta cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Din examinarea înscrisurilor existente la dosar, se poate observa faptul că S.N.T.F.M. SA a luat fiinţă ca urmare a publicării H.G. nr. 582 din 10 septembrie 1998, având ca acţionar unic statul român, care îşi exercită drepturile şi obligaţiile prin Ministerul Transporturilor.

S.N.T.F.M. SA desfăşoară activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului feroviar public de marfă, aşa cum prevede art. 5 lit. d) din O.U.G. nr. 60/2001.

În ceea ce priveşte modalitatea de organizare a achiziţiilor publice de lucrări în cadrul S.N.T.F.M. SA, este de subliniat faptul că de la data înfiinţării, respectiv 15 august 1998, dată la care au fost publicate H.G. nr. 582 şi nr. 583, şi până la data de 1 noiembrie 2002, serviciile de organizare a licitaţiilor au fost asigurate pe bază de contract de către S.M.F. SA. La data de 1 noiembrie 2002 a fost publicată H.G. nr. 1199 prin care s-a divizat S.M.F. SA, atribuţiile acesteia fiind preluate de către societăţile feroviare absorbante, urmând ca serviciile de organizare a licitaţiilor să fie asigurate de către S.N.T.F.M. SA. În sfârşit, începând cu data de 17 decembrie 2002, data apariţiei Ordinului nr. 2006 aparţinând Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, achiziţiile de bunuri s-au asigurat prin intermediul Bursei de Mărfuri.

În realizarea acestei activităţi, S.M.F. SA trebuia să ţină seama de prevederile O.U.G. nr. 60/2001, precum şi dispoziţiile H.G. nr. 581/1998. În acest sens trebuie reţinut faptul că S.N.T.F.M. SA nu exploatează o reţea de transport în sensul celei descrise la art. 3 lit. r) din O.U.G. nr. 60/2001, astfel că nu se poate considera că desfăşoară o activitate relevantă în domeniul transportului.

Ca atare, prin Adresa din data de 27 septembrie 2002 a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Reglementare a Achiziţiilor Publice şi Prioritizarea Investiţiilor s-a arătat că S.N.T.F.M. SA nu se încadrează în definiţia autorităţilor contractante stabilite conform prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001, decât în măsura în care pune la dispoziţie sau exploatează o reţea care asigură prestarea de servicii în domeniul transportului în condiţii de operare prestabilite de o autoritate competentă, condiţii de operare care vizează rutele deservite, capacitatea de transport şi frecvenţa serviciului de transport.

Această adresă a fost confirmată şi prin Adresa din data de 28 decembrie 2005 a Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea Achiziţiilor Publice, din care rezultă că S.N.T.F.M. SA, deşi se află sub influenţa dominantă a Ministerului Transporturilor, nu este autoritate contractantă în sensul prevederilor art. 5 lit. d) din O.U.G. nr. 60/2001.

În condiţiile în care S.N.T.F.M. SA nu este autoritate contractantă, şi-a elaborat propriile norme interne care trebuiau respectate la achiziţiile de produse, lucrări şi servicii. În acest sens, directorul general al S.N.T.F.M. SA a emis o serie de dispoziţii cu caracter obligatoriu privind achiziţiile, respectiv Dispoziţia nr. 26 din data de 9 mai 2000, Dispoziţia nr. 3 din data de 15 ianuarie 2002, Dispoziţia nr. 33 din data de 19 mai 2003.

Este de subliniat faptul că prin aceste dispoziţii au fost stabilite anumite reguli generale în ceea ce priveşte achiziţiile de bunuri, servicii şi lucrări, reguli care au avut la bază principiile stabilite prin O.U.G. nr. 60/2001. Astfel, s-a stabilit că licitaţia va avea loc prin intermediul unor comisii de evaluare a cererilor de ofertă şi negociere a preţurilor, în cazul achiziţiilor de bunuri şi servicii, ale căror valori, fără TVA, se încadrează ca echivalent între 1.500 - 40.000 euro, iar pentru achiziţiile de lucrări, între 1.500 - 100.000 euro, urmând ca în situaţia în care lucrarea depăşeşte sumele de 40.000 euro (pentru lucrări de reparaţii capitale, investiţii, servicii şi achiziţii de bunuri), respectiv 100.000 de euro, achiziţia să fie efectuată prin licitaţie organizată de S.M.F. SA în colaborare cu S.N.T.F.M. SA. Potrivit aceloraşi norme interne, din comisiile de evaluare a licitaţiilor, fac parte, ca reprezentanţi ai S.N.T.F.M. SA, atât directorul de specialitate, cât şi şeful serviciului de specialitate.

De asemenea, prin Dispoziţia nr. 33 din data de 19 mai 2003 au fost stabilite procedurile de achiziţie, ţinându-se seama de valoarea estimată a achiziţiei şi pragurile valorice prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001, respectiv licitaţie deschisă, cerere de ofertă, negociere cu o singură sursă, cumpărare directă, urmând ca procedurile să respecte principiile generale care stau la baza O.U.G. nr. 60/2001, şi anume: transparenţa, libera concurenţă, eficienţa utilizării fondurilor, tratamentul egal şi confidenţialitatea.

În declanşarea achiziţiilor publice, potrivit normelor interne mai sus menţionate, unitatea achizitoare avea obligaţia de a menţiona preţul maxim pe care îl poate accepta, precum şi pe aceea de a nominaliza personalul din componenţa comisiei de evaluare încă din momentul declanşării procedurii de negociere sau cerere de ofertă.

În sfârşit, mai este de menţionat şi faptul că în procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii analizei de ofertă se consemna faptul că preşedintele comisiei de licitaţie comunica celor prezenţi faptul că licitaţia s-a organizat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001, lucru care era reiterat şi în cuprinsul hotărârilor de desemnare a ofertelor câştigătoare.

Din interpretarea acestor norme interne aplicabile în interiorul S.N.T.F.M. SA, se poate trage concluzia că la achiziţiile efectuate societatea a înţeles să respecte prevederile O.U.G. nr. 60/2001.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiilor pentru achiziţiile realizate de către S.N.T.F.M. SA, este de subliniat faptul că, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat de Directorul General al S.N.T.F.M. SA; atât directorul sucursalei, cât şi şeful diviziei tehnice, au atribuţii speciale în acest domeniu.

Astfel, directorul sucursalei contractează executarea lucrărilor de construcţii-montaj, a achiziţionării de utilaje şi a proiectării cu alte unităţi specializate din afara unităţii proprii şi emite ordine de execuţie pentru lucrări şi dotări la subunităţile subordonate, aceste atribuţii fiind preluate şi de fişa postului.

La rândul său, şeful diviziei tehnice participă la licitaţiile organizate pentru contractarea lucrărilor de construcţii-montaj în derularea programului de investiţii, reparaţii capitale, dotări etc. conform legislaţiei în vigoare, completată cu dispoziţiile directorului, dacă este nominalizat prin decizie, întocmeşte documentaţia pentru licitaţiile de achiziţii, verifică studiile tehnico-economice sau studiile de fezabilitate şi întocmeşte documentaţia pentru prezentarea în comisia tehnico-economică, urmăreşte realizarea fizică şi valorică cu încadrarea în termen a lucrărilor.

Ţinând seama de aspectele indicate mai sus, în urma controalelor efectuate cu privire la licitaţiile organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara în perioada 2001 - 2004, s-a putut constata încălcarea repetată a prevederilor legale referitoare la modul de organizare, întocmire a documentelor şi desfăşurarea procedurilor la licitaţiile organizate prin cererea de ofertă, precum şi la modul de întocmire, depunere, înregistrare, sigilare şi marcare a ofertelor trimise atât de firmele care au câştigat licitaţiile, cât şi de către celelalte firme participante.

Modul de prezentare a ofertelor este reglementat de Ordinul Comun al Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1014/874/2001. Conform acestui ordin, firma participantă avea obligaţia să prezinte scrisoarea de interes şi un exemplar al documentelor de calificare în original şi într-un număr de copii de pe acestea, conform prevederilor cuprinse în fişa de achiziţie. Originalul şi copiile trebuiau scrise cu cerneală neradiabilă şi semnate pe fiecare pagină de reprezentantul autorizat să angajeze candidatul în procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică. Orice ştersătură, adăugare, interliniere sau scris peste cel dinainte erau valabile numai dacă erau vizate de persoana autorizată să semneze documentele.

Potrivit art. 46 din H.G. nr. 461/2001 oferta urma să nu fie luată în considerare dacă ofertantul nu constituia garanţia pentru participare în conformitate cu prevederile documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei.

În conformitate cu prevederile art. 49 din H.G. nr. 461/2001 această garanţie se stabilea în sumă fixă, care se încadra de regulă între 1 - 2% din valoarea estimată a contractului de achiziţie publică şi în niciun caz nu putea fi mai mică de 0,5% sau mai mare de 2,5 % din această valoare, scopul garanţiei fiind tocmai protejarea unităţii achizitoare faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al furnizorului pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului de achiziţie publică.

Potrivit Procesului-verbal nr. 7516 din data de 16 decembrie 2005 al D.G.F.P. Timiş, în perioada 2001 - 2004 S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încheiat, în urma organizării licitaţiilor, un număr de 182 de contracte pentru lucrări de investiţii, reparaţii capitale şi reparaţii curente, în valoare totală de 243.816.000.000 ROL, multe dintre aceste contracte fiind însă încheiate şi executate cu încălcarea gravă a dispoziţiilor legale.

După cum s-a arătat deja, S.N.T.F.M. SA a înţeles să respecte, în ceea ce priveşte achiziţiile de produse, principiile statuate de O.U.G. nr. 60/2001. Or, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 60/2001 contractele de achiziţie publică se atribuie, de regulă, prin aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau restrânsă, aplicarea procedurii de cerere de ofertă fiind recomandată doar în cazul în care valoarea contractului este relativ redusă, în situaţii urgente, temeinic motivate, sau atunci când se ivesc oportunităţi.

Cu toate acestea, deşi regula este atribuirea contractelor de achiziţii publice prin procedura de licitaţie deschisă sau restrânsă, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a atribuit, din cele 182 de contracte, nu mai puţin de 179 prin procedura cererii de ofertă.

Referitor la organizarea propriu-zisă a licitaţiilor, organele de conducere a sucursalei au emis deciziile de constituire a comisiilor de evaluare prin procedura de cerere de ofertă, pentru lucrările atribuite în această perioadă, dispunând organizarea de licitaţii pentru atribuirea mai multor contracte în aceeaşi zi, deşi conducătorii unităţi aveau obligaţia să cunoască faptul că erau ţinuţi de obligaţia de a constitui, pentru atribuirea fiecărui contract de achiziţie publică în parte, o comisie de evaluare. În această modalitate de lucru, comisia de evaluare se afla în imposibilitate de a efectua o analiză fundamentată a ofertelor şi de a lua o hotărâre cu privire la desemnarea firmei câştigătoare.

Prin acelaşi proces-verbal s-a mai reţinut că deşi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia de a estima valoarea contractelor de achiziţie publică prin luarea în considerare a duratei contractului şi a tuturor costurilor implicate pentru îndeplinirea acestuia, din cele 182 de contracte de lucrări şi servicii şi 119 contracte de proiectare încheiate în perioada 2001 - 2004, numai la 4 lucrări s-au întocmit studii de evaluare cu valoarea estimată a contractelor. Or, neavând o estimare a preţului lucrărilor care urmau să fie licitate, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a ales întotdeauna preţul cel mai mic oferit de firmele participante, dar acest preţ era ales ca fiind cel mai mic prin comparaţie cu celelalte preţuri oferite de firmele participante şi nu prin comparaţie cu preţul estimat şi fundamentat tehnico-economic.

Organele de control au reţinut, în desfăşurarea activităţii S.N.T.F.M. - Sucursala Timişoara, şi încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001 prin care se stabileşte că achizitorul nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, în scopul de a evita aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau restrânsă. Astfel, pentru licitaţiile din lunile iulie 2001, martie 2002, aprilie 2002, decembrie 2004, s-a constatat că deşi lucrările erau de acelaşi tip, încadrându-se în aceeaşi grupă de lucrări şi produse, pentru a se evita procedura de licitaţie deschisă, conducerea sucursalei a divizat aceste lucrări în mai multe contracte, fiecare sub pragul de 100.000 euro.

În prezenta cauză se poate reţine caracterul total netransparent al licitaţiilor organizate de S.N.T.F.M. - Sucursala Timişoara. Deşi unitatea în cauză avea dreptul de a publica, într-un ziar de circulaţie naţională, un anunţ privind procedura de licitaţie de ofertă, nu şi-a exercitat acest drept şi nu a efectuat o publicitate a acestor licitaţii.

În acelaşi sens, se poate observa faptul că potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 60/2001 în cazul aplicării procedurii prin cerere de ofertă, numărul de executanţi cărora trebuie să li se trimită invitaţie de participare este de cel puţin 5, afară de cazul când nu există un număr suficient de potenţiali ofertanţi. În cazul în care nu se primesc cel puţin două oferte corespunzătoare, procedura trebuie repetată.

În cadrul procedurii de cerere de ofertă (art. 29, 30 şi 31 din O.U.G. nr. 60/2001), invitaţia de participare ţine loc de anunţ de participare şi trebuie să cuprindă documentele pe care executanţii trebuie să le prezinte, precum şi orice alte modalităţi care urmează să fie utilizate în scopul verificării eligibilităţii, înregistrării, precum şi a condiţiilor minime obligatorii privind capacitatea tehnică şi capacitatea economico-financiară a acestora.

Or, din verificările efectuate asupra tuturor invitaţiilor întocmite de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a rezultat că acestea nu conţin informaţii cu privire la condiţiile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească firmele participante la licitaţii, condiţiile minime privind capacitatea tehnică şi economico-financiară a acestora, experienţa similară, criteriul pe baza căruia se va atribui contractul de achiziţie publică, documente edificatoare care să dovedească o formă de înregistrare ca persoană juridică, contravaloarea documentaţiei.

Probleme au existat şi în ceea ce priveşte trimiterea invitaţiilor către firmele participante. Potrivit art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 aceste invitaţii trebuiau transmise în formă scrisă, înregistrate în momentul transmiterii şi al primirii şi să conţină o confirmare de primire. Cu toate acestea, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a putut prezenta documente care să dovedească şi să confirme trimiterea invitaţiilor către firmele pe numele cărora au fost întocmite.

În acest sens pot fi observate declaraţiile martorilor R.L., P.C. şi A.D., care au arătat că invitaţiile erau editate pe calculator, iar firmele cărora urmau să le fie transmise erau nominalizate de inculpata A.S.L. Invitaţiile nu erau expediate firmelor, ci erau predate ocazional reprezentanţilor acestora atunci când se prezentau cu diferite probleme la sediul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara. Martorii au mai precizat că nu cunosc criteriile de selecţie a firmelor cărora li se întocmeau invitaţii, acestea fiind desemnate de către inculpata A.S.L., după consultări cu directorii sucursalei.

Mai mult decât atât, din verificări a rezultat că invitaţiile nu cuprindeau decât denumirea firmei şi localitatea de care aparţine, fără alte menţiuni privind adresa exactă. De asemenea, nici comunicările cu privire la rezultatul licitaţiilor, întocmite pe numele firmelor care erau invitate, nu cuprindeau adresa exactă a acestora şi nici nu apar ca fiind înregistrate ca fiind transmise şi confirmate de către firmele cărora le erau adresate.

Faţă de această situaţie, organele de control au apreciat, concluzie însuşită şi de instanţa de fond, că firmele nu primeau aceste invitaţii, ele fiind întocmite fără a fi expediate şi existenţa lor justificându-se numai prin aceea că era necesar să se demonstreze că la acele licitaţii au fost invitate cel puţin 5 firme, o condiţie obligatorie impusă de legislaţia în vigoare.

În ceea ce priveşte documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de lucrări, aceasta este reglementată de Ordinul comun al Ministerului Finanţelor Publice nr. 1014 din data de 6 iunie 2001 şi nr. 874 din data de 12 iunie 2001 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Conform acestui ordin, la toate procedurile de achiziţii publice de lucrări, servicii şi proiectare, trebuia întocmită în mod obligatoriu fişa de date a achiziţiei lucrării. Or, din verificările efectuate s-a constatat că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a întocmit aceste fişe de achiziţii în mod sumar, necuprinzând condiţii obligatorii pe care ar fi trebuit să le îndeplinească posibilii ofertanţi, condiţii referitoare la: eligibilitate şi înregistrare, cerinţe minime privind capacitatea tehnică, economico-financiară, resurse umane, experienţă similară, nu menţionează garanţia de participare (condiţie eliminatorie), cuantumul şi modalităţile de constituire a acestei garanţii de către fiecare ofertant, criteriul aplicat pentru atribuirea contractului şi care poate fi oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic sau preţul cel mai scăzut.

Probleme există şi în ceea ce priveşte modalitatea de prezentare a ofertelor, reglementată în mod expres de ordinul mai sus amintit. Astfel, firma participantă avea obligaţia să prezinte scrisoarea de interes şi un exemplar al documentelor de calificare în original şi într-un număr de copii de pe acestea, conform prevederilor cuprinse în fişa de achiziţie. Originalul şi copiile trebuiau scrise cu cerneală neradiabilă şi semnate pe fiecare pe fiecare pagină de reprezentantul autorizat să angajeze candidatul în procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică. Orice ştersătură, adăugare, interliniere sau scris peste cel dinainte erau valabile numai dacă erau vizate de persoana autorizată să semneze documentele.

Cu toate acestea, din documentele analizate rezultă că ofertele depuse de firmele câştigătoare la licitaţiile organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu respectă cerinţele indicate anterior. Acestea erau depuse în copie xerox, incomplete, nesemnate pe fiecare pagină, fără semnăturile persoanelor autorizate să reprezinte firmele, fără ştampilă, cu ştersături şi adăugiri, cu greşeli referitoare la data de valabilitate a ofertei, cu data depunerii anterioară datei anunţate a licitaţiei sau după ţinerea licitaţiei, fără data înregistrării la sediul achizitorului. În acelaşi sens, documentele de eligibilitate privind datoriile la bugetul de stat au fost depuse în copii xerox, fiind depăşite ca termen de valabilitate.

În consecinţă, potrivit Procesului-verbal de control nr. 7516 din data de 16 decembrie 2005 al D.G.F.P. Timiş, ofertele depuse de firmele câştigătoare au fost întocmite cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar contractele astfel adjudecate au fost încheiate în condiţii frauduloase.

Din verificările efectuate asupra proceselor-verbale încheiate de către comisiile de evaluare cu ocazia licitaţiilor organizate în perioada 2001 - 2004 de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, s-a putut constata că nici în cuprinsul acestora nu se aduce la cunoştinţa membrilor comisiei criteriul financiar care va fi luat în considerare la atribuirea contractelor. Deşi conducerea unităţii a susţinut în mod repetat faptul că pentru toate contractele atribuite în perioada 2001 - 2004, criteriul ales a fost acela al preţului cel mai mic, nu s-a întocmit niciun clasament în ordine descrescătoare cu preţul oferit de firmele participante. Mai mult decât atât, în cuprinsul acestor procese-verbale nu se menţionează firma câştigătoare, deşi se cunoştea firma care a oferit cel mai mic preţ, întrucât membrii comisiei nu luau nicio hotărâre în acest sens la data desfăşurării licitaţiei.

În sfârşit, potrivit organelor de control fiscal, din cele 182 de contracte nu mai puţin de 122 au fost modificate prin acte adiţionale, atât în ceea ce priveşte preţul, cât şi durata de finalizare a lucrărilor. Valoarea acestor acte adiţionale a fost de 29.750.000.000 lei, sumă cu care a sporit efectiv preţul contractelor. Actele adiţionale, prin care s-a modificat valoarea contractelor iniţiale, nu au fost discutate şi avizate în Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Sucursalei, încălcându-se astfel Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Consiliului Tehnico-Economic, aprobat prin Dispoziţiile din data de 23 mai 2001 şi din data de 22 decembrie 2003 ale directorului sucursalei.

De asemenea, actele adiţionale nu sunt semnate de proiectant, deşi în majoritatea cazurilor acestea conţin modificări ale soluţiilor constructive faţă de proiectele iniţiale. La baza acestor acte adiţionale stau devize de ofertă nesemnate de reprezentanţii S.N.T.F.M. Timişoara şi neînregistrate, iar valorile din devize nu se regăsesc în actele adiţionale. Deşi se susţine că toate actele adiţionale sunt întocmite ca urmare a solicitării beneficiarului, pe niciun act adiţional nu există aprobarea proiectantului de modificare a soluţiilor constructive, deşi această aprobare era obligatorie în condiţiile în care se modifică soluţiile constructive faţă de proiectele iniţiale.

Totodată, deşi prin aceste acte adiţionale s-a mărit valoarea contractelor iniţiale, justificată prin cererea de lucrări suplimentare, nu există solicitări scrise din partea conducerii subunităţilor, în baza cărora să se fi întocmit rapoarte de necesitate.

În acelaşi timp, actele adiţionale nu au la bază vreo fundamentare tehnico-economică întocmită de serviciul de investiţii şi nu au aprobarea acestei fundamentări din partea conducerii sucursalei. Notele de lucrări suplimentare sunt de fapt devize de ofertă, care sunt semnate numai de ofertanţi, fără a fi însuşite de conducerea sucursalei şi de către firmele de proiectare, ceea ce conduce la încălcarea Ordinului comun nr. 1014/874/2001 al M.F.P. şi M.L.P.T.L.

În acest sens au fost observate declaraţiile martorului R.L., şeful Serviciului de Investiţii din cadrul Sucursalei, care a menţionat că deşi a semnat aceste acte adiţionale, nu avea cunoştinţă despre ele. Actele adiţionale se întocmeau ca urmare a dispoziţiilor inculpatei A.S.L., iar el nu era consultat în legătură cu suplimentarea acestor cantităţi de lucrări şi a termenelor de execuţie.

Instanţa a apreciat că prin această modalitate de lucru, inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S. au împiedicat libera concurenţă, neasigurând condiţii egale de participare la licitaţii tuturor firmelor, câştigătorii acestor licitaţii nefiind aleşi pe criterii economice sau tehnice cunoscute de către toţi participanţii, ceea ce a condus la utilizarea nelegală şi neeficientă a fondurilor publice ale S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

În continuare, instanţa a procedat la analizarea contractelor încheiate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu SC S.I. SRL, SC S.C. SRL, SC C.I. SRL şi SC R. SRL.

La data de 22 noiembrie 2002, Sucursala S.N.T.F.M. Timişoara a iniţiat procedura de achiziţii publice pentru contractarea de lucrări, obligându-se să respecte prevederile O.U.G. nr. 60/2001 şi H.G. nr. 461/2001, aşa cum s-a arătat deja şi cum rezultă şi din Dispoziţiile directorului general al societăţii din 9 mai 2000 şi din 15 ianuarie 2002.

Din vizualizarea planului de investiţii pe anul 2003 rezultă că a fost prevăzută suma de 2.300.000.000 ROL pentru continuarea lucrărilor la centrala termică şi puţ forat Revizia de Vagoane Simeria Triaj, suma pentru care s-a atribuit contractul fiind de 2.605.083.000 ROL, rezultând astfel o depăşire a sumei prevăzute în plan în valoare de 305.083.000 ROL.

De asemenea, în acelaşi plan a fost prevăzută suma de 950.000.000 ROL pentru continuarea lucrărilor la centrala termică de la clădirea administrativă - Depou Caransebeş, iar suma pentru care s-a atribuit contractul a fost de 1.341.642.000 ROL, rezultând o depăşire a sumei prevăzute în plan cu valoarea de 391.642.000 ROL.

Totodată, în planul de investiţii fost prevăzută suma de 850.000.000 ROL pentru continuarea lucrărilor la centrala termică la Revizia de vagoane Caransebeş Triaj, iar suma pentru care s-a atribuit contractul a fost de 1.270.611.765 ROL, rezultând o depăşire a sumei prevăzute în plan cu valoarea de 420.611.765 ROL.

În dosarul aferent contractării acestor lucrări, se regăsesc un număr 8 invitaţii de participare, întocmite în data de 22 noiembrie 2002, pentru următoarele societăţi comerciale: SC M.O.C. SRL Satu Mare, SC L. SRL Satu Mare, SC M.I.E. SRL Cluj, SC S.I. SRL Timişoara, SC T. SRL Satu Mare, SC S.C. SRL Timişoara, SC C.I. SRL Simeria, SC L.F.R. SA Timişoara.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare existente rezultă că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor. Mai mult decât atât, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca "Centrală Termică - Revizia de vagoane Simeria Triaj" cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectul tehnic şi de detalii de execuţie, înregistrat sub nr. 104/2002 - proiect tehnic ce a fost executat doar pentru lucrarea Centrală Termică - Revizia de vagoane Simeria Triaj. În acest sens pot fi observate: lucrările de instalaţii de încălzire - cod CPSA 4533.11, lucrările de terasamente - cod CPSA 4511.2, lucrările de instalaţii electrice pentru alte construcţii - cod CPSA 4531.13.

Ţinând seama de invitaţiile de participare emise, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a menţionat lucrări la 3 centrale termice şi anume: centrala termică - Revizia de vagoane Simeria Triaj, centrala termică - Clădire administrativă Depoul Caransebeş, centrala termică - Clădire administrativă - Revizia de vagoane Caransebeş Triaj.

Conform prevederilor art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă are dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă este constituită comisia de evaluare.

Pentru lucrările la cele 3 centrale termice, comisia de evaluarea pentru analiza de ofertă s-a constituit în baza Deciziei nr. 1/1308 din data de 4 decembrie 2002, decizie aparţinând inculpatului S.M. în calitate de director al Sucursalei S.N.T.F.M. Prin aceeaşi decizie s-a stabilit că, comisia se numeşte, funcţionează şi îndeplineşte sarcinile conferite de O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul nr. 1014/2001.

Raportându-se la această decizie, instanţa de fond a constatat că au fost încălcate prevederile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001, în condiţiile în care procedura de achiziţii a fost iniţiată la data de 20 noiembrie 2002 când s-au întocmit invitaţiile către potenţialii ofertanţi, dată la care nu fusese numită comisia de evaluate, aceasta luând naştere abia la data de 4 decembrie 2002, moment în care a fost dată decizia directorului sucursalei.

Cât priveşte invitaţiile de participare, din analiza celor 8 înscrisuri existente la dosarul achiziţiei iniţiate la data de 22 noiembrie 2002, a rezultat că numai 3 din respectivele documente au fost confirmate de primire, ceea ce contravine prevederilor art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Singurele societăţi comerciale care au confirmat invitaţiile de participare au fost SC S.I. SRL Timişoara, SC T. SRL Satu Mare şi SC S.C. SRL Timişoara. Cele trei invitaţii de participare sunt confirmate de primire prin semnarea lor şi prin aplicarea ştampilelor aparţinând societăţilor comerciale respective, lipsind însă data la care a fost înmânată invitaţia de participare.

Totodată, din analiza acestor invitaţii se poate constata că nici comunicările făcute societăţilor comerciale participante cu privire la declararea ofertelor ca fiind câştigătoare sau necâştigătoare, nu sunt confirmate de primirea aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că martorul P.C., inginer la Serviciul Investiţii a precizat că ea a întocmit invitaţiile de participare menţionate mai sus, dar acestea nu au fost trimise la niciuna din respectivele societăţi comerciale.

Instanţa a reţinut că în privinţa societăţilor participante la achiziţia de lucrări, la data de 22 noiembrie 2002, când SC S.I. SRL Timişoara a fost invitată să participe la achiziţia de oferte ce s-a organizat la data de 6 decembrie 2002, această societate comercială nici nu era încă înfiinţată legal.

În acest sens poate fi observat certificatul de înregistrare emis pe numele SC S.I. SRL Timişoara, din care rezultă că respectivei societăţi comerciale i s-a atribuit CUI nr. X35 abia la data de 28 noiembrie 2002, la aceeaşi dată fiind acordat şi atributul fiscal R. De asemenea, numărul de ordine în Registrul Comerţului apare ca fiind din data de 27 noiembrie 2002.

Or, în conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului.

În acest context, instanţa a apreciat că nu există nicio justificare în ceea ce priveşte motivele pentru care o societate comercială - SC S.I. SRL Timişoara, care nu exista la data de 22 noiembrie 2002, a fost invitată să participe la o achiziţie de ofertă ce s-a desfăşurat la data de 6 decembrie 2002. Singura explicaţie plauzibilă referitor la această situaţie a fost oferită de martorul P.C. care a declarat că inculpata A.S.L. este cea care i-a indicat numele de SC S.I. SRL, solicitându-i să întocmească o invitaţie şi pe numele acestei societăţi.

În acest context, probele administrate în cauză confirmând împrejurarea că inculpata A.S.L. se afla în relaţii bune cu inculpatul B.C.D., administratorul SC S.I. SRL Timişoara, instanţa a constatat că susţinerile organelor de urmărire penală potrivit cărora SC S.I. a fost invitată să participe la această procedură doar pentru a fi favorizată, sunt întemeiate.

Concluziile instanţei s-au bazat pe faptul că SC S.I. SRL a fost invitată să participe la şedinţa de achiziţie de oferte din data de 6 noiembrie 2002 mai înainte ca societatea comercială să fi fost înfiinţată, contractul de achiziţie publică a fost divizat în mai multe contracte distincte de valoare mai mică, în scopul de a evita aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau restrânsă, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001.

De asemenea, în anunţul şi în invitaţia de participare nu au fost incluse data limită pentru depunerea ofertelor, încălcându-se astfel prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, nefiind precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art. 34 din O.U.G nr. 60/2001.

Au fost încălcate şi dispoziţiile art. 46 din O.U.G. nr. 60/2001 referitoare la constituirea garanţiilor de participare la achiziţia de ofertă, iniţierea procedurii de achiziţie de ofertă având loc cu două săptămâni înainte de numirea comisiei de evaluare a ofertelor, încălcându-se prevederile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001.

Totodată, din analiza invitaţiilor de participare confirmate de societăţile invitate, s-a reţinut că la analiza de oferte au fost invitate doar trei societăţi comerciale, dintre care una administrată de inculpatul B.C.D., una administrată de inculpatul C.E.I. şi a treia, din Satu Mare, administrată de un prieten apropiat al inculpatului C.E.I., ceea ce confirmă o dată în plus înţelegerea de a favoriza SC S.I. SRL pentru obţinerea celor trei contracte de lucrări.

Instanţa de fond a mai reţinut că nici comisia numită prin Decizia directorului Sucursalei din 4 decembrie 2002 nu şi-a îndeplinit atribuţiile privind verificarea eligibilităţii, înregistrării şi a îndeplinirii criteriilor referitoare la capacitatea tehnică şi economică financiară de către ofertanţi, încălcându-se prevederile art. 30, 31 şi 32 din O.U.G. nr. 60/2001, fiind declarată câştigătoare a celor trei contracte SC S.I. SRL, societate care nu îndeplinea criteriile de eligibilitate.

În sfârşit, instanţa a constatat că SC S.I. SRL a fost favorizată şi în momentul analizării punctajului analizei ofertei de execuţie. Astfel, din analiza formularelor de ofertă depuse de societatea comercială în cauză, a rezultat că aceasta s-a obligat să execute cele 3 lucrări de construcţii la centralele termice într-un termen de 12 luni calendaristice.

Or, din vizualizarea documentelor intitulate - punctaj analiză ofertă execuţie, care se regăsesc la dosarele de achiziţie, a rezultat că SC S.I. SRL Timişoara figurează ca având un termen de execuţie a lucrărilor pentru o perioadă de 6 luni de zile, un termen de execuţie mai mic sau egal cu al celorlalte firme participante la cererea de oferte, această modificare fiind efectuată în mod evident pentru favorizarea societăţii care în final a şi câştigat cele trei contracte, fiind necesar ca termenul de execuţie să nu depăşească ofertele celorlalţi participanţi.

La achiziţia de oferte din 6 decembrie 2002, SC S.I. SRL, administrată de inculpatul B.C.D. a câştigat cele trei lucrări, încheind 3 contracte în valoare totală de 5.217.336.765 ROL, ceea ce reprezenta la acea dată 155.204 euro.

În primul rând a fost încheiat Contractul de execuţie de lucrări din 20 decembrie 2002, având ca obiect executarea de lucrări la centrala termică de la clădirea administrativă la Revizia de vagoane Caransebeş Triaj. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 1.270.611.765 ROL fără TVA, termenul de execuţie a lucrării fiind stabilit la 180 zile calendaristice, ceea ce presupune că lucrarea trebuia finalizată până la data de 20 iunie 2003.

Lucrarea a fost executată după un proiect întocmit de SC A.P. SRL Timişoara.

Ulterior, părţile au uzat de clauza nr. 21.1 din contract, clauză numită "amendamente", pe baza căreia au încheiat mai multe acte adiţionale la contract, după cum urmează:

- Actul adiţional din 24 decembrie 2002, prin care a fost modificat preţul contractului cu 44.471.412 ROL, reprezentând cota de 3,5% din valoarea contractului încheiat, cotă convenită ca organizare de şantier;

- Actul adiţional din 15 iunie 2003, prin care a fost modificat preţul contractului cu suma de 251.080.139 ROL datorită lucrărilor suplimentare solicitate de beneficiar. Este de subliniat faptul că preţul convenit în acest act adiţional este influenţat atât de notele de lucrări suplimentare, cât şi de notele de renunţare la unele lucrări, unele fiind semnate numai de antreprenor;

- Actul adiţional din 17 iunie 2003, prin care a fost modificat preţul contractului cu suma de 119.581.897 ROL datorită modificării soluţiei constructive, precum şi termenul de finalizare, acesta fiind fixat la data de 23 decembrie 2003;

- Actul adiţional din 20 august 2003 prin care, de asemenea, datorită modificării soluţiei constructive, s-a modificat şi preţul contractului cu suma de 24.738.490 ROL.

În opinia instanţei de fond, aceste acte adiţionale au fost încheiate cu încălcarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Astfel, potrivit clauzelor convenite de părţi, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare era posibilă numai în baza unui act adiţional încheiat între beneficiar şi antreprenor, şi care să se întemeieze pe un proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, ceea ce în prezenta cauză nu s-a întâmplat. În acest sens pot fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, de unde reies documentele care au stat la baza efectuării lucrărilor suplimentare, precum şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

Lucrarea a fost recepţionată la data de 28 octombrie 2003, aşa cum rezultă din procesul-verbal de recepţie întocmit la terminarea lucrărilor. Comisia de recepţie a recomandat recepţionarea lucrării la preţul de 1.443.149.073 ROL.

În al doilea rând, între SC S.I. SRL Timişoara şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a fost încheiat Contractul de execuţie de lucrări din 20 decembrie 2002, având ca obiect executarea de lucrări la centrala termică - Revizia de vagoane Simeria Triaj. Preţul contractului a fost stabilit pentru suma de 2.605.083.000 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată pentru o perioadă de 180 zile calendaristice, adică până la data de 20 iunie 2003.

Lucrarea s-a executat după proiectul efectuat de SC A.P. SRL, nefiind finalizată încă.

La fel ca şi în cazul contractului din 20 decembrie 2002, părţile au uzat de o clauză contractuală intitulată "amendamente", potrivit căreia părţile, pe durata contractului, puteau conveni modificarea clauzelor, dar numai în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Aceasta a dus la încheierea următoarelor acte adiţionale:

- Actul adiţional din 24 decembrie 2002 prin care s-a modificat preţul contractului cu suma de 91.177.905 ROL, reprezentând organizarea de şantier de 3,5% din valoarea contractată;

- Actul adiţional din 7 iunie 2003, prin care s-a modificat preţul contractului cu suma de 108.136.000 ROL datorită notelor suplimentare de lucrări şi notelor de renunţare la anumite lucrări, precum şi termenul de finalizare a lucrării, care a fost fixat pentru data de 12 decembrie 2003;

- Actul adiţional din 12 noiembrie 2003, prin care s-a modificat preţul contractului cu suma de 450.000.000 ROL conform notei de lucrări suplimentare privind montarea de ţeavă preizolată pentru traseele externe;

- Actul adiţional din 11 mai 2004, prin care s-a decalat termenul de finalizare a lucrării de la data de 31 decembrie 2003 la data de 31 decembrie 2004, datorită neaprobării planului de investiţii a anului în curs.

În sfârşit, între SC S.I. SRL Timişoara şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a fost încheiat şi Contractul de execuţie de lucrări nr. X67 din 20 decembrie 2002, având ca obiect executarea de lucrări la centrala termică de la clădirea administrativă a Depoului din Caransebeş. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 1.341.642.000 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a lucrării a fost fixată pentru 180 de zile calendaristice, adică până la data de 20 iunie 2003.

La fel ca şi în cazul celorlalte două contracte, părţile au uzat de o clauză contractuală intitulată "amendamente", potrivit căreia părţile, pe durata contractului, puteau conveni modificarea clauzelor, dar numai în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Aceasta a dus la încheierea următoarelor acte adiţionale:

- Actul adiţional din 10 ianuarie 2003, prin care s-a modificat preţul contractului cu suma de 46.957.470 ROL, reprezentând organizarea de şantier de 3,5%;

- Actul adiţional din 15 martie 2003, prin care s-a modificat preţul contractului cu suma de 138.069.114 ROL, reprezentând lucrări suplimentare determinate de modificarea soluţiei constructive solicitate de beneficiar şi aceasta fără avizul proiectantului;

- Actul adiţional din 14 aprilie 2003, prin care s-a modificat preţul contractului cu suma de 75.979.798 ROL din aceleaşi motive şi considerente ca la actul adiţional precedent;

- Actul adiţional din 7 mai 2003 care de asemenea a modificat preţul contractului cu suma de 5.684.818 ROL în aceleaşi condiţii şi motivaţii ca precedentele.

Referitor la decontarea lucrărilor efectuate de către SC S.I. SRL în baza celor trei contracte indicate mai sus, instanţa reţine că prin clauzele contractuale s-a stabilit ca achizitorul să nu acorde niciun fel de avans (art. 18.3), plata urmând să se facă prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor, în acelaşi sens putând fi observată şi Dispoziţia nr. 26 din 9 mai 2000 emisă de directorul general al S.N.T.F.M. SA.

De la această regulă a fost prevăzută o singură excepţie, aprobată prin Nota nr. X76/2002 de către directorul general al S.N.T.F.M. SA., prin care s-a stabilit că de la prevederea privind modalitatea de plată prin compensare în proporţie de cel puţin 50% se putea deroga numai în cazuri bine justificate.

Or, în privinţa celor 3 contracte indicate mai sus, decontarea nu s-a efectuat prin compensare, deşi nu au existat cazuri bine justificate care să conducă la derogări de la regula indicată mai sus.

Astfel, în privinţa Contractului din 20 decembrie 2002, SC S.I. SRL a emis un număr de 5 facturi fiscale în valoare totală de 1.717.347.636 ROL (inclusiv TVA).

Una dintre aceste facturi, respectiv factura fiscală X36 a fost emisă la data de 24 decembrie 2002, având o valoare totală de 708.463.630 ROL, din care suma de 113.116.042 ROL reprezintă TVA.

Plata acestei facturi s-a efectuat cu O.P. din data de 22 ianuarie 2003 pentru suma de 318.808.633 ROL, O.P. din data de 22 ianuarie 2003 pentru suma de 354.231.815 ROL şi O.P. nr. 61 din data de 30 mai 2003 pentru suma de 35.423.182 ROL (reprezentând garanţie de bună execuţie).

Având în vedere prevederile contractuale de la punctul 1 din capitolul - Condiţii speciale de contractare, prevederile Dispoziţiei din 9 mai 2000 şi a Notei nr. X76/2002, instanţa de fond a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara putea să efectueze plata, exceptând procedura de compensare, numai în cazuri bine justificate.

Pentru a justifica plata a 50% din valoarea facturii prin ordine de plată, inculpata A.S., în calitate de şef a Diviziei Tehnice, a întocmit o notă în care s-a menţionat că: "urmare a actului nr. 4 din 24 decembrie 2002 întocmit de SC S.I. SRL Timişoara, conform căruia, firma în cauză, până la ora actuală, nu a găsit niciun lanţ de compensare pentru următoarele facturi (X36 din 24 decembrie 2002) partea de compensare se va achita cu ordin de plată conform Aprobării nr. X76/2002".

Această notă a fost aprobată de inculpatul S.M. în calitate de director şi a fost datată 24 decembrie 2002, deci în aceeaşi dată cu emiterea facturii fiscale mai sus menţionată.

În acest context în care adresa prin care furnizorul comunica împrejurarea că nu a găsit niciun lanţ de compensare este emisă chiar la data emiterii şi a facturii fiscale a cărei plată s-a solicitat, în opinia instanţei nu reprezintă un caz bine justificat pentru a deroga de la regula plăţii în proporţie de 50% prin compensare.

Mai mult decât atât, analizând centralizatorul privind documentele emise de SC S.I. SRL Timişoara, precum şi modalitatea de plată a facturilor emise de această societate comercială către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, se poate constata că toate plăţile au fost efectuate cu nerespectarea punctului 1 din capitolul - Condiţii speciale de contractare, respectiv a regulii de plată a lucrărilor, în proporţie de minim 50%, prin compensare.

Concluzia instanţei de fond s-a întemeiat şi pe constatările privind factura fiscală nr. X36 din 24 decembrie 2002. Această factură, reprezentând materiale pentru centrale termice şi având o valoare totală de 708.463.630 ROL inclusiv TVA, a fost emisă de SC S.I. SRL Timişoara către S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara, având la bază factura fiscală X37 din 18 decembrie 2002, în valoare totală de 644.057.845 ROL inclusiv TVA, emisă de către SC D.P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara.

Factura fiscală nr. X37 din 18 decembrie 2002 a fost transmisă de către SC D.P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara, prin poştă, în acest sens existând confirmarea de primire datată 23 decembrie 2002.

Referitor la livrarea efectivă a produselor menţionate în factura fiscală X37 din 18 decembrie 2002, probele administrate în cauză au confirmat că acestea au fost livrate efectiv cu Avizul din data de 3 februarie 2003.

Or factura fiscală a fost emisă de către SC S.I. SRL Timişoara către beneficiar - S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara la data de 24 decembrie 2002, deci cu 41 de zile mai înainte ca marfa să fie livrată de la Braşov către beneficiar.

În consecinţă, se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a achitat cu 9 zile în avans contravaloarea produselor înscrise în factura fiscală nr. X36 din 24 decembrie 2002, acestea fiind primite şi recepţionate în fapt doar la data de 3 februarie 2003.

Factura fiscală a fost achitată prin 2 ordine de plată în valoare totală de 673.040.448 ROL, plata efectuându-se cu nerespectarea punctului nr. 18.3 din Contractul nr. X38 din 20 decembrie 2002 care interzicea achizitorului să acorde vreun avans.

În ceea ce priveşte contractul nr. 1319, SC S.I. SRL a emis pentru S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara un număr de 9 facturi fiscale, în valoare totală de 3.895.655789 ROL (inclusiv TVA).

Ca şi în cazul contractului nr. X38, una dintre aceste facturi, respectiv factura fiscală X39 a fost emisă la data de 24 decembrie 2002, în valoare totală de 818.533.983 ROL, din care suma de 130.690.299 ROL reprezintă TVA - ul aferent.

Plata acestei facturi s-a efectuat prin mai multe ordine de plată, respectiv O.P. din 9 ianuarie 2003 pentru suma de 368.340.292 ROL, OP din 30 ianuarie 2003 pentru suma de 409.266.992 ROL şi OP nr. 64 din 30 mai 2003 pentru suma de 40.926.699 ROL, aceasta din urmă reprezentând garanţia de bună execuţie.

După cum s-a arătat deja, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara putea să efectueze plata exceptând procedura de compensare numai în cazuri bine justificate.

La fel ca şi în cazul Contractului nr. X38, pentru a justifica plata a 50% din valoarea facturii prin ordine de plată, inculpata A.S.L., în calitate de şef al Diviziei Tehnice, a întocmit o notă în care se menţionează: "ca urmare a Actului nr. 4 din 24 decembrie 2002 întocmit de SC S.I. SRL Timişoara, conform căruia, firma în cauză, până la ora actuală, nu a găsit niciun lanţ de compensare pentru următoarele facturi (X39 din 24 decembrie 2002) partea de compensare, se va achita cu ordin de plată conform aprobării nr. X76/2002".

Această notă a fost aprobată de inculpatul S.M. în calitate de director şi a fost datată 24 decembrie 2002, deci în aceeaşi dată cu emiterea facturii fiscale mai sus menţionată.

În acest context, în care adresa prin care furnizorul comunica împrejurarea că nu a găsit niciun lanţ de compensare este emisă chiar la data emiterii şi a facturii fiscale a cărei plată s-a solicitat, în opinia instanţei nu reprezintă un caz bine justificat pentru a deroga de la regula plăţii în proporţie de 50% prin compensare.

Mai mult decât atât, analizând centralizatorul privind documentele emise de SC S.I. SRL Timişoara, precum şi modalitatea de plată a facturilor emise de această societate comercială către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, se poate constata că toate plăţile referitoare la Contractul nr. X40 au fost efectuate cu nerespectarea punctului 1 din capitolul - Condiţii speciale de contractare, respectiv a regulii de plată a lucrărilor, în proporţie de minim 50%, prin compensare.

Concluzia instanţei se întemeiază şi pe constatările privind factura fiscală X39 din 24 decembrie 2002. Această factură, reprezentând materiale pentru centrale termice şi având o valoare totală de 818.533.983 ROL inclusiv TVA, a fost emisă de SC S.I. SRL Timişoara către S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara, având la bază factura fiscală X41 din 18 decembrie 2002, în valoare totală de 744.121.804 ROL inclusiv TVA, emisă de către SC D.P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara.

Factura fiscală X41 din 18 decembrie 2002 a fost transmisă de către SC D.P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara, prin poştă, în acest sens existând confirmarea de primire datată 23 decembrie 2002.

Referitor la livrarea efectivă a produselor menţionate în factura fiscală X41 din 18 decembrie 2002, probele administrate în cauză au confirmat că acestea au fost livrate efectiv cu avizul din data de 3 februarie 2003.

Or factura fiscală a fost emisă de către SC S.I. SRL Timişoara către beneficiar - S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara la data de 24 decembrie 2002, deci cu 41 de zile mai înainte ca marfa să fie livrată de la Braşov către beneficiar.

În consecinţă, se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a achitat cu 25 zile în avans suma de 368.340.292 ROL şi cu 3 zile în avans suma de 409.266.992 ROL contravaloarea produselor înscrise în factura fiscală X39 din 24 decembrie 2002, acestea fiind primite şi recepţionate în fapt doar la data de 3 februarie 2003, ceea ce confirmă împrejurarea că plata s-a efectuat cu nerespectarea punctului nr. 18.3 din Contractul nr. X38 din 20 decembrie 2002 care interzicea achizitorului să acorde vreun avans.

În ceea ce priveşte Contractul nr. X42, SC S.I. SRL a emis pentru S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara un număr de 5 facturi fiscale, în valoare totală de 1.656.160.802 ROL (inclusiv TVA).

Ca şi în cazul Contractelor nr. X38 şi X40, una dintre aceste facturi, respectiv factura fiscală X43 a fost emisă la data de 24 decembrie 2002, în valoare totală de 533.987.490 ROL, din care suma de 85.258.506 ROL reprezintă TVA - ul aferent.

Plata acestei facturi s-a efectuat prin mai multe ordine de plată, respectiv OP din 9 ianuarie 2003 pentru suma de 240.294.370 ROL, OP din 30 ianuarie 2003 pentru suma de 266.993.745 ROL şi OP din 30 mai 2003 pentru suma de 26.699.375 ROL, aceasta din urmă reprezentând garanţia de bună execuţie.

După cum s-a arătat deja, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara putea să efectueze plata exceptând procedura de compensare numai în cazuri bine justificate.

La fel ca şi în cazul Contractelor nr. X38 şi X40, pentru a justifica plata a 50% din valoarea facturii prin ordine de plată, inculpata A.S.L., în calitate de şef al Diviziei Tehnice, a întocmit o notă în care se menţionează: "ca urmare a actului nr. 4 din 24 decembrie 2002 întocmit de SC S.I. SRL Timişoara, conform căruia, firma în cauză, până la ora actuală, nu a găsit niciun lanţ de compensare pentru următoarele facturi (X39 din 24 decembrie 2002) partea de compensare, se va achita cu ordin de plată conform aprobării nr. X76/2002".

Această notă a fost aprobată de inculpatul S.M. în calitate de director şi a fost datată 24 decembrie 2002, deci în aceeaşi dată cu emiterea facturii fiscale mai sus menţionată.

În acest context în care adresa prin care furnizorul comunica împrejurarea că nu a găsit niciun lanţ de compensare este emisă chiar la data emiterii şi a facturii fiscale a cărei plată s-a solicitat, în opinia instanţei nu reprezintă un caz bine justificat pentru a deroga de la regula plăţii în proporţie de 50% prin compensare.

Mai mult decât atât, analizând centralizatorul privind documentele emise de SC S.I. SRL Timişoara, precum şi modalitatea de plată a facturilor emise de această societate comercială către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, se poate constata că toate plăţile referitoare la Contractul nr. X40 au fost efectuate cu nerespectarea punctului 1 din capitolul - Condiţii speciale de contractare, respectiv a regulii de plată a lucrărilor, în proporţie de minim 50%, prin compensare.

Concluzia instanţei s-a întemeiat şi pe constatările privind factura fiscală X43 din 24 decembrie 2002. Această factură, reprezentând materiale pentru centrale termice şi având o valoare totală de 533.987.490 ROL inclusiv TVA, a fost emisă de SC S.I. SRL Timişoara către S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara, având la bază factura fiscală X44 din 18 decembrie 2002, în valoare totală de 485.443.173 ROL inclusiv TVA, emisă de către SC D.P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara.

Factura fiscală nr. X44 din 18 decembrie 2002 a fost transmisă de către SC D.P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara, prin poştă, în acest sens existând confirmarea de primire datată 23 decembrie 2002.

Referitor la livrarea efectivă a produselor menţionate în factura fiscală X44 din 18 decembrie 2002, probele administrate în cauză au confirmat că acestea au fost livrate efectiv cu avizul din data de 3 februarie 2003.

Or factura fiscală a fost emisă de către SC S.I. SRL Timişoara către beneficiar - S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara la data de 24 decembrie 2002, deci cu 41 de zile mai înainte ca marfa să fie livrată de la Braşov către beneficiar.

În consecinţă, se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a achitat cu 25 zile în avans suma de 240.294.370 ROL şi cu 3 zile în avans suma de 266.993.745 ROL contravaloarea produselor înscrise în factura fiscală X43 din 24 decembrie 2002, acestea fiind primite şi recepţionate în fapt doar la data de 3 februarie 2003, ceea ce confirmă împrejurarea că plata s-a efectuat cu nerespectarea punctului nr. 18.3 din Contractul nr. X38 din 20 decembrie 2002 care interzicea achizitorului să acorde vreun avans.

Raportându-se la materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că elemente de favorizare a SC S.I. SRL Timişoara, în relaţia cu S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, au rezultat şi în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor.

Astfel, în ceea ce priveşte contractul nr. X42 privind centrala termică de la clădirea administrativă a Depoului Caransebeş, la data de 24 iulie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, întocmeşte procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia se specifică faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 23 iulie - 27 iulie 2003.

Abia la data de 11 noiembrie 2004 S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, întocmeşte procesul-verbal de recepţie finală, în care se specifică faptul că lucrările au fost complet terminate la data de 28 octombrie 2003.

În cuprinsul contractului încheiat între părţi s-a prevăzut că furnizorul are obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar în termen de 5 zile calendaristice înainte de orice întârziere în execuţia lucrărilor, precum şi asupra cauzelor eventualei neîndepliniri, a obligaţiilor contractuale. Termenul de întârziere se va calcula de la data la care trebuia finalizată faza din lucrarea contractată. Beneficiarul va aplica penalităţi pentru întârzierea lucrărilor în valoare de 0,15% din valoarea lucrărilor a căror execuţie a fost întârziată, pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenţei obligaţiei din grafic. Plata penalităţilor nu exclude plata de daune în completare (art. 11.2).

De asemenea, în cuprinsul contractului, la art. 16.2 alin. (1) s-a prevăzut că la finalizarea lucrărilor executantul are obligaţia de a notifica în scris achizitorul că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepţie.

Aceste prevederi contractuale se completează cu dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 273/1994, care prevăd că investitorul va organiza începerea recepţiei în maximum 15 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor şi va comunica data stabilită membrilor comisiei de recepţie, executantului şi proiectantului.

Luând în considerare atât prevederile contractuale mai sus amintite, cât şi dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 273/1994, precum şi Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa constată că SC S.I. SRL Timişoara nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actele adiţionale.

În consecinţă, pentru perioada cuprinsă între data de 20 iunie 2003, dată la care SC S.I. SRL s-a obligat printr-un act adiţional să finalizeze lucrările şi data de 24 iulie 2003, data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, din care s-au scăzut cele 15 zile calendaristice în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să calculeze şi să reţină penalităţi în sumă de 38.398.814 ROL.

Tot referitor la recepţia lucrărilor, în ceea ce priveşte Contractul de execuţie de lucrări nr. X40 din 20 decembrie 2002, nu s-a efectuat recepţia lucrării.

În ceea ce priveşte cele 3 contracte, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti au fost efectuate expertize tehnice pentru stabilirea prejudiciului suportat de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ca urmare a încălcării prevederilor legale în materie cu prilejul încheierii şi executării acestora. După cum s-a arătat deja, la soluţionarea cauzei instanţa nu a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cursul urmăririi penale, expertul nefiind specializat în materia instalaţii industriale.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, valoarea lucrărilor de instalaţii la care SC S.I. SRL Timişoara avea drept de plată în baza Contractului nr. X38 din 20 decembrie 2002 a fost de 1.391.551.517 ROL fără TVA. Or, valoarea facturilor plătite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a fost de 1.443.149.073 ROL, diferenţa de 50.706.302 ROL dintre ce s-a plătit şi suma pe care ar fi trebuit să o primească S.I. fiind reprezentată de organizarea de şantier (50.706.302 ROL) la care SC S.I. SRL nu avea dreptul şi contravaloarea unei pompe care nu s-a regăsit pe teren (891.254 ROL).

Referitor la Contractul nr. X40 expertul a concluzionat că valoarea lucrărilor de instalaţii care se regăsesc în teren este de 3.209.776.420 ROL. Cu toate acestea, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a decontat pentru acest contract suma de 3.273.660.293 ROL. În opinia expertului diferenţa dintre ce s-a plătit şi suma pe care ar fi trebuit să o primească S.I. este reprezentată de organizarea de şantier (3.657.000 ROL) la care SC S.I. SRL nu avea dreptul şi anumite lucrări care nu au fost executate (60.226.873 ROL).

Referitor la Contractul nr. X42, expertul a arătat că valoarea lucrărilor de instalaţii la care SC S.I. SRL avea drept de plată este de 1.383.505.177 ROL. Cu toate acestea, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a decontat pentru acest contract suma de 1.391.731.766 ROL, fără a cuprinde aici şi organizarea de şantier. În opinia expertului diferenţa dintre ce s-a plătit şi suma pe care ar fi trebuit să o primească S.I. este reprezentată de contravaloarea unui vas de expansiune şi a unei pompe wilo care nu s-au regăsit în teren (8.226.589 ROL).

Ţinând seama de aspectele indicate mai sus, instanţa a constatat că cele 3 contracte (X38, X40 şi X42) au fost atribuite preferenţial SC S.I. SRL Timişoara, societate administrată de inculpatul B.C.D., cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În acest sens, inculpatul S.M., în calitate de director al Sucursalei S.N.T.F.M. SA, a numit o singură comisie de analiză de ofertă pentru atribuirea celor trei contracte, comisie coordonată de inculpaţii Ţ.I. şi A.S.L.

Inculpata A.S.L., îndeplinind în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a invitat societatea administrată de inculpatul B.C.D. să participe la analiza de ofertă, deşi la data iniţierii procedurii de achiziţie firma nu era înfiinţată şi nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate.

La rândul său, inculpatul Ţ.I., în calitate de Şef Divizie Tracţiune Vagoane, fiind numit în comisia de analiză a ofertelor, a participat în mod direct la luarea hotărârii de atribuire a celor 3 contracte în mod abuziv.

În acest sens instanţa a reţinut că la intervale foarte scurte de timp (de regulă 4 zile) de la încheierea celor trei contracte, în valoare de peste 5 miliarde ROL (la nivelul anului 2002), s-au încheiat şi semnat acte adiţionale nejustificate, care au majorat deja valoarea contractului sub motivaţia organizării de şantier care nu exista.

De asemenea, în executarea celor 3 contracte s-au efectuat plăţi în avans în cursul anului 2003 pentru plata unor utilaje care au fost achiziţionate ulterior, în perioada februarie - martie 2003, sumele fiind folosite de inculpatul B.C.D. pentru achiziţionarea acestor utilaje, ceea ce conduce la concluzia existenţei unei forme deghizate de creditare a acestei firme.

Ţinând seama de probele administrate în cauză, instanţa a constatat că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a atribuit, cu încălcarea dispoziţiilor legale, către SC S.I. SRL Timişoara, şi lucrările ce au făcut obiectul Contractului din 25 august 2004.

La data de 21 noiembrie 2003 Serviciul Licitaţii şi Oferte din cadrul S.N.T.F.M. SA a transmis către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara o adresă din care rezultă că în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice nr. 2006 din 17 decembrie 2002, orice achiziţie şi vânzare de produse se vor asigura prin bursele de mărfuri.

Procedura de achiziţii pentru contractarea execuţiei de lucrări a fost iniţiată la data de 22 iulie 2004, dată la care a fost publicat comunicatul de presă prin care Bursa Română de Mărfuri SA - Terminalul Cluj a anunţat organizarea procedurii de cerere de ofertă.

La data respectivă, prevederile legale care erau în vigoare în domeniul achiziţiilor prin Bursa Română de Mărfuri SA, erau cuprinse în Regulamentul nr. 5 din 7 decembrie 2001.

Între Bursa Română de Mărfuri SA şi S.N.T.F.M. SA a fost încheiat un contract de prestări servicii (Contractul din 2 decembrie 2002), în cuprinsul căruia s-a prevăzut că beneficiarul, adică S.N.T.F.M. SA, răspunde de identificarea şi includerea în documentele de licitaţie a regulilor şi condiţiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare privind achiziţiile şi cu ordinele şi dispoziţiile administrative care îi sunt aplicabile.

Printr-o adresă înregistrată sub nr. 4.1./1004/2004 şi care nu este datată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a solicitat Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj să organizeze achiziţia unor lucrări de execuţie pentru centrala termică de la depoul Simeria, conform caietului de sarcini care este anexat.

Potrivit art. 10 din Regulamentul nr. 5/2001 care reglementa organizarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii pentru produse, servicii sau lucrări prin intermediul burselor de mărfuri, desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii pentru produse, servicii şi lucrări era coordonată de o comisie de atribuire.

Art. 11 din acelaşi Regulament prevedea că această comisie de atribuire este compusă din 5 membri, dintre care minimum 3 cu pregătire profesională şi experienţă relevante, desemnaţi de ordonator, experţi independenţi şi 2 membri desemnaţi de societatea de bursă, toţi membrii având putere de decizie egală.

Directorul executiv al Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj, numita L.P., a emis Decizia din 20 august 2004 prin care a numit comisia de licitaţie, cu următoarea componenţă: L.P. - Director Executiv BRM - Terminal Cluj - preşedinte, L.P.A. - B.B.T. SA - membru şi L.R. - S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - membru.

În consecinţă se poate constata încălcarea prevederilor art. 11 din Regulamentul nr. 5/2001, în sensul că prin decizia emisă, directorul executiv al BRM trebuia să numească 5 membri şi nu 3. Sub acest aspect este de reţinut şi faptul că desemnarea unei comisii formate doar din 3 membri a fost favorizată şi de faptul că prin Adresa nr. 4.1/1004/2004 emisă de către S.N.T.F.M. SA -Sucursala Timişoara, a fost nominalizată o singură persoană pentru a participa din partea beneficiarului la licitaţia respectivă. Persoana nominalizată de către directorul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a fost martorul L.R., aceeaşi persoană care a semnat olograf din partea beneficiarului recomandarea ce a fost prezentată la licitaţie de către SC S.I. SRL Timişoara.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Regulamentul nr. 5/2001 procedura de atribuire a contractelor de achiziţie era aleasă de către ordonator şi comunicată în scris organizatorului.

Sub acest aspect este de reţinut faptul că, aşa cum rezultă din prevederile art. 35 din Regulamentul nr. 5/2001 procedura de atribuire a contractelor de achiziţii prin cerere de ofertă era o procedură simplificată prin care se solicită, fără publicarea unui anunţ, oferte de la mai mulţi furnizori, executanţi sau prestatori. Dar această procedură putea fi urmată numai în anumite situaţii, şi anume atunci când valoarea totală a contractului ce urma să fie încheiat era relativ redusă, dacă produsele ce se intenţiona să fie achiziţionate erau de mică valoare, dacă ordonatorul beneficia de o situaţie de oportunitate în achiziţia unor produse sau în alte situaţii urgente, temeinic motivate.

Or, probele administrate în cauză au atestat faptul că S.N.T.F.M. S.A. - Sucursala Timişoara nu se afla în niciuna dintre situaţiile indicate mai sus (art. 35 alin. (2) din Regulamentul nr. 5/2001) şi, prin urmare, procedura de atribuire a contractelor nu trebuia să fie cea menţionată în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei - cererea de ofertă.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Regulamentul nr. 5/2001 în vederea participării la procedura simplificată comisia de atribuire avea obligaţia de a invita cel puţin 3 persoane juridice, furnizoare ale produselor ce se intenţiona să se achiziţioneze, să depună oferte.

Or, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, se poate observa faptul că documentaţia a fost achiziţionată doar de două persoane juridice, iar o ofertă de participare a fost înaintată numai de SC S.I. SRL Timişoara.

Astfel au fost încălcate prevederile art. 36 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2001 în sensul că BRM SA - Terminalul Cluj avea obligaţia să invite cel puţin 3 persoane juridice, ceea ce nu s-a întâmplat, organizatorul licitaţiei limitându-se doar la emiterea unui comunicat de presă.

Mai departe instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 37 din Regulamentul nr. 5/2001 în vederea participării la procedură, candidatul trebuia să depună o garanţie de participare stabilită în sumă fixă, calculată prin aplicarea procentului stipulat prin contractul încheiat între societatea de bursă şi ordonator, la valoarea estimată a contractului de achiziţie, fără T.V.A.; garanţia de participare stabilită va fi în sumă de minimum 2% din această valoare".

Aşa cum rezultă din Adresa din 12 august 2004 întocmită de S.N.T.F.M. S.A. - Sucursala Timişoara şi transmisă către BRM SA - Terminalul Cluj, valoarea estimată a lucrării intitulate "centrale termice Depoul Simeria" a fost de 4.000.000.000 ROL.

Prin urmare, garanţia de participare ar fi trebuit să fie de minimum 80.000.000 ROL, dar din analizarea instrucţiunilor pentru ofertanţi se poate constata că garanţia de participare a fost stabilită la suma de 50.000.000 ROL, contrar prevederilor art. 37 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2001 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Mai mult decât atât, SC S.I. SRL Timişoara a constituit garanţia de participare printr-un ordin de plată din data de 9 iulie 2004, în sumă de 30.000.000 ROL, deci cu 20.000.000 ROL mai puţin decât suma stabilită prin instrucţiunile pentru ofertanţi, şi cu 50.000.000 ROL mai puţin decât ar fi fost normal, conform prevederilor art. 37 alin. (1).

Nu în ultimul rând instanţa a reţinut că ordinul de plată prezentat de SC S.I. SRL Timişoara pentru a demonstra depunerea garanţiei de participare este datat 9 iulie 2004, deci cu 13 zile înainte de iniţierea procedurii pentru cererea de ofertă, ceea ce confirmă presupunerea că reprezentanţii SC S.I. SRL Timişoara cunoşteau intenţia S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de a organiza această achiziţie de lucrări.

În cuprinsul instrucţiunilor pentru ofertanţi (art. 4.2) s-a prevăzut că ofertantul trebuia să prezinte un certificat emis de Oficiul Registrului Comerţului cu cel mult 30 de zile înainte de data deschiderii ofertelor.

Pentru a se conforma acestei cerinţe, SC S.I. SRL a prezentat certificatul constatator din 17 august 2004 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş,

Potrivit comunicatului de presă din data de 22 iulie 2004, avizat de BRM SA - Terminalul Cluj şi aprobat de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara data la care ar fi trebuit să se desfăşoare procedura de achiziţie a fost stabilită pentru 5 august 2004, ora 12:30.

Deoarece SC S.I. SRL Timişoara nu obţine certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş până la data desfăşurării procedurii de cerere de ofertă, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a întocmit două adrese, înregistrate sub la 3 august 2004 şi 12 august 2004, semnate de director Ţ.I. şi şeful serviciului de investiţii L.R., prin care a solicitat amânarea desfăşurării procedurii de cerere de ofertă programate iniţial la data de 5 august 2004, din motive tehnice, deşi nu a prezentat niciun document din care să rezulte care au fost aceste motive tehnice. În urma acestor adrese, SC S.I. SRL a fost sprijinită chiar de achizitor să îndeplinească condiţiile de participare.

În cuprinsul aceloraşi instrucţiuni pentru ofertant (art. 4.1.6) s-a mai stabilit că ofertantul trebuie să prezinte un certificat privind plata taxelor şi impozitelor către stat, eliberat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlul Finanţelor de Stat, care să dovedească eligibilitatea, acest certificat fiind unul dintre documentele obligatorii pentru calificarea candidaţilor.

La dosarul achiziţiei aferente Contractului X45 se regăseşte certificatul de atestare fiscală din 9 iulie 2004 eliberat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Timişoara, în cuprinsul căruia se menţionează că SC S.I. SRL Timişoara nu figurează cu obligaţii către bugetul de stat la data de 9 iulie 2004.

Acest certificat de atestare fiscală avea o valabilitate de 30 zile, aspect consemnat chiar în cuprinsul acestuia, urmând să expire la data de 9 august 2004.

Însă procedura de achiziţie a fost amânată pentru data de 20 august 2004, astfel că certificatul de atestare fiscală nu mai era valabil la data desfăşurării procedurii, fiind necesar un nou certificat. Cu toate acestea, comisia de evaluare a acceptat acest certificat de atestare fiscală ca fiind valabil, încălcând astfel criteriile de calificare ale ofertanţilor.

În plus faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a mai reţinut că la dosarul achiziţiei publice a fost depusă chitanţa din data de 20 august 2004, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. X46 în sumă de 1.190.000 ROL, factură care reprezenta contravaloarea documentaţiei privind cererea de ofertă. În consecinţă, se poate constata că documentaţia privind elaborarea ofertei a fost cumpărată chiar în ziua în care s-a desfăşurat licitaţia, astfel încât această situaţie de fapt dă naştere unor suspiciuni în legătură cu timpul necesar întocmirii devizului ofertă şi a celorlalte documente.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X45 s-a încheiat la data de 25 august 2004 între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara. Contractul a avut ca obiect executarea de centrale termice la Depoul din Simeria, preţul fiind stabilit la suma de 3.983.212.000 ROL fără TVA. De asemenea, prin contract s-a stabilit şi durata de execuţie la 118 de zile calendaristice, adică până la data de 20 decembrie 2004.

În vederea executării acestui contract, la data de 8 septembrie 2004 SC P. SRL Braşov a emis factura fiscală nr. X47 în valoare de 2.015.895.700 ROL. O copie a acestei facturi fiscale a fost trimisă prin fax către SC S.I. SRL Timişoara. Exemplarele originale ale facturii fiscale au rămas la SC P. SRL Braşov, fiind ulterior anulate la cererea administratorului S.M. În acest sens pot fi observate declaraţiile martorului M.A.S. (fostă P.), aceasta arătând că ea este cea care a întocmit factura fiscală indicată mai sus, iar ulterior tot ea a anulat-o la cererea administratorului firmei.

În urma primirii copiei facturii fiscale indicate mai sus, SC S.I. SRL Timişoara a întocmit 3 situaţii de lucrări, în care au fost cuprinse produsele înscrise în factura fiscală nr. X47 din data de 8 septembrie 2004.

Aceste situaţii de lucrări nu au fost datate şi nu au fost confirmate din partea S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de către responsabilul de lucrarea, martorul P.C. Aceasta a declarat că în realitate nu a văzut dacă aceste utilaje există sau nu, însă a semnat pe aceste situaţii de lucrări, ea fiind responsabilă de lucrare.

De pe copia facturii fiscale primite de la SC P. SRL Braşov a fost ştearsă data emiterii - 8 septembrie 2004, prin efectuarea unei noi copii xerox, de data aceasta obţinându-se o copie a facturii respective nedatată.

Pe baza acestei noi copii, SC S.I. SRL Timişoara a emis factura fiscală nr. X48 cu data de 1 septembrie 2004, reprezentând situaţie plată pentru luna august referitor la obiectivul Centrale termice depoul Simeria, valoarea facturii fiind de 2.217.484.000 ROL cu TVA. Factura a fost transmisă la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

Martorul R.L., în calitate de şef serviciu investiţii S.N.T.F.M. SA a semnat pe factură la rubrica - semnătura de primire, precum şi la rubrica delegat. Aceeaşi semnătură se regăseşte şi la rubrica expediere, alături de semnătura inculpatului B.C., reprezentantul S.I. SRL.

La factura emisă de SC S.I. SRL Timişoara a fost ataşată copia facturii fiscale emise de către SC P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara (copie care nu era datată ca urmare a ştergerii datei), pentru a demonstra că adaosul comercial practicat de SC S.I. SRL Timişoara era de doar 10%, aşa cum se convenise cu achizitorul.

De asemenea, prin ataşarea copiei facturii emise de SC P. SRL Braşov s-a încercat a se demonstra că la data facturării către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara produsele respective se aflau în posesia SC S.I. SRL Timişoara.

Nu în ultimul rând, prin emiterea facturii fiscale nr. X48 la data de 1 septembrie 2004, SC S.I. SRL Timişoara de fapt a pretins plata produselor înscrise în situaţiile de lucrări, produse care nu fuseseră livrate de către SC P. SRL Braşov.

În acest sens se poate observa faptul că, pentru a crea o stare de aparentă legalitate în ceea ce priveşte aprovizionarea respectivelor produse şi pentru a putea efectua plata pentru respectiva factură, martorul R.L. a întocmit un proces-verbal de custodie, în cuprinsul căruia au fost consemnate toate reperele din copia facturii fiscale primite prin fax de SC S.I. SRL Timişoara de la SC P. SRL Braşov.

Acest proces-verbal de custodie nu a primit număr de înregistrare şi nici nu a fost înregistrat în evidenţa S.N.T.F.M. În acest sens pot fi observate declaraţiile martorului N.M., care îndeplinea funcţia de contabil-şef.

Potrivit declaraţiilor sale, martorul R.L. a întocmit acest proces-verbal, ce a fost datat 1 septembrie 2004, la solicitarea inculpatei A.S., fără a cunoaşte dacă aceste echipamente există în realitate.

Echipamentele au fost acceptate, confirmate şi achitate în aceste condiţii. Astfel, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a efectuat plata facturii fiscale la data de 20 septembrie 2004.

În realitate, produsele plătite la data de 20 septembrie 2004 au fost facturate de SC P. SRL Braşov către SC S.I. SRL Timişoara, prin intermediul a trei facturi fiscale: factura fiscală nr. X49 din data de 20 octombrie 2004, în valoare de 213.285.426 ROL inclusiv TVA, factură completată de martorul P.S. şi expediată prin poştă, factura fiscală nr. X50 din data de 22 octombrie 2004, în valoare de 704.088.799 ROL inclusiv TVA, factură completată de martorul P.S. şi expediată prin poştă şi factura fiscală nr. X51 din data de 25 octombrie 2004, în valoare de 413.714.484 ROL inclusiv TVA, factură completată de martorul P.S. şi expediată prin poştă.

Pentru cele trei facturi fiscale SC P. SRL Braşov a emis un număr de trei avize de însoţire a mărfii către SC S.I. SRL Timişoara, respectiv avizul din data de 19 septembrie 2004, avizul din data de 26 octombrie 2004 şi avizul din data de 3 noiembrie 2004. Avizele conţineau aceleaşi produse ca denumire şi ca număr cu cele specificate în facturi.

Luând în considerare cele indicate mai sus, se poate observa faptul că produsele facturate de SC P. SRL Braşov către SC S.I. SRL puteau ajunge din punct de vedere fizic la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, cel mai devreme la datele înscrise pe avizele de însoţire a mărfii indicate mai sus.

În acest sens instanţa a avut în vedere şi declaraţiile martorului P.C.A., angajată la SC D.P. SRL Bucureşti, locul de unde s-au încărcat şi livrat produsele. Aceasta a arătat că produsele cuprinse în avizele de expediţie din 19 septembrie 2004, 3 noiembrie 2004 şi 26 octombrie 2004 au fost livrate la datele menţionate pe avize. Livrarea s-a efectuat de la sediul SC D.P. SRL Bucureşti deoarece SC P. SRL Braşov nu dispunea de spaţii de depozitare.

Potrivit Raportului de inspecţie fiscală din 21 iunie 2005 al D.G.F.P. Timiş, raport întocmit în urma verificărilor efectuate la SC S.I. SRL Timişoara, în contabilitatea acestei societăţi au fost înregistrate cele 3 facturi fiscale emise de SC P. SRL Braşov. Spre deosebire de aceste facturi, în contabilitatea SC S.I. SRL Timişoara nu s-a regăsit înregistrată factura fiscală X47, factură care a fost prezentată în copie de către SC S.I. SRL Timişoara la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara pentru a dovedi adaosul comercial practicat de 10%, cât şi faptul că produsele respective au fost livrate primite efectiv de SC S.I. SRL Timişoara de la SC P. SRL Braşov.

Factura fiscală nr. X48 din data de 1 septembrie 2004 a fost achitată de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu două ordine de plată, respectiv suma de 2.106.609.800 ROL cu ordinul de plată din 20 septembrie 2004 şi suma de 110.874.200 ROL, reprezentând garanţia de bună execuţie, cu ordinul de plată din data de 4 noiembrie 2004.

Având în vedere faptul că SC S.I. SRL Timişoara a prezentat ca factură de aprovizionare pentru situaţiile de lucrări întocmite factura fiscală nr. X47, nedatată, în valoare de 1.694.030.000 ROL, iar în contabilitate a înregistrat alte trei facturi fiscale în valoare totală de 1.118.561.940 ROL fără TVA, se poate trage concluzia că raportat la valoarea aprovizionărilor, SC S.I. SRL Timişoara ar fi avut dreptul să aplice o cotă de aprovizionare de 10%, drept pentru care valoarea la care trebuia să factureze echipamentele către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara era de 1.230.418.134 ROL fără TVA.

După cum s-a arătat deja, la data de 20 septembrie 2004 S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a emis OP în valoare de 2.106.609.800 ROL pentru plata facturii fiscale nr. X48 din 1 septembrie 2004 emisă de SC S.I. SRL. Factura fiscală a fost vizată pentru control financiar preventiv în data de 20 septembrie 2004 prin aplicarea sigiliului cu nr. 2 şi o semnătură olografă indescifrabilă.

Însă, în realitate, după cum s-a indicat mai sus, produsele au fost livrate de către SC S.I. SRL cel mai devreme la data la care s-au întocmit avizele de însoţire a mărfii din 19 septembrie 2004, 3 noiembrie 2004 şi 26 octombrie 2004, toate ale SC D.P. SRL Bucureşti. În acest context, se poate aprecia că plata facturii s-a efectuat în avans, contrar prevederilor contractuale stabilite prin art. 18.3 potrivit cărora achizitorul nu acordă avans.

Instanţa a mai reţinut că prin contract, la art. 23.1 părţile au convenit ca în cazul în care din vina sa exclusivă, executantul nu reuşeşte să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, achizitorul are dreptul de a deduce din preţul contractului, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din preţul contractului în valoare de 0,15% pe zi din valoarea lucrărilor neexecutate.

Prin raportare la aceste prevederi contractuale, se poate trage concluzia că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea dreptul să calculeze şi să reţină din plăţile efectuate către SC S.I. SRL Timişoara, cu titlu de penalităţi suma de 15.162.892 ROL pentru produsele primite pe bază de aviz în data de 26 octombrie 2004 şi 120.503.822 ROL pentru produsele primite pe bază de aviz în data de 3 noiembrie 2004.

Expertiza tehnică efectuată în cursul cercetării judecătoreşti a concluzionat că în privinţa acestui contract valoarea lucrărilor de instalaţii care se regăsesc în teren este de 1.863.433.000 ROL, fiind identică cu valoarea facturată şi decontată de către beneficiar.

În continuare, instanţa a procedat la analizarea Contractului din 4 februarie 2003 încheiat între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara.

În primul rând, instanţa a reţinut că prin Adresa din 6 martie 2006 S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a comunicat organelor judiciare faptul că pentru Contractul din 4 februarie 2003 "R.C. Canal fum la Centrala termică Depoul Caransebeş" nu se regăsesc ofertele societăţilor comerciale care apar în evidenţe că au depus oferte pentru această analiză de ofertă. În consecinţă, procedura de achiziţii efectuată pentru adjudecarea acestei lucrări nu a putut fi verificată.

Contractul de execuţie de lucrări a fost încheiat între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara la data de 4 februarie 2003. Obiectul contractului a constat în executarea de lucrări - reparaţii curente canal fum centrală termică - Depoul Caransebeş. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 645.875.833 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 30 de zile calendaristice, adică până la data de 20 martie 2003.

Potrivit art. 21.1 din contract părţile aveau posibilitatea ca, pe durata contractului, să convină modificarea clauzelor, în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Folosindu-se de această clauză contractuală, cele două părţi au încheiat mai multe acte adiţionale.

Astfel, la data de 20 februarie 2003 a fost încheiat actul adiţional prin care a fost modificat preţul contractului cu suma de 22.605.654 ROL datorită completării obiectului contractului cu decontarea organizării de şantier în procent de 3,5% din valoarea contractată, fără TVA.

La data de 25 martie 2003 a fost încheiat actul adiţional prin care a fost prelungit termenul de finalizare a lucrărilor până la data de 15 august 2003 şi fost modificat preţul contractului cu suma de 91.425.384 ROL datorită lucrărilor suplimentare şi decalării de termen solicitate de beneficiar la soluţia constructivă.

La data de 22 septembrie 2003 a fost încheiat actul adiţional prin care a fost prelungit termenul de finalizare a lucrărilor până la data de 25 octombrie 2003 şi a fost majorat preţul contractului cu suma de 148.422.925 ROL datorită lucrărilor suplimentare şi decalării de termen solicitate de beneficiar la soluţia constructivă.

La data de 20 octombrie 2003 s-a încheiat actul adiţional prin care s-a prelungit din nou termenul de finalizare a lucrărilor până la data de 15 ianuarie 2004 şi a fost majorat preţul contractului cu suma de 30.021.849 ROL datorită lucrărilor suplimentare şi decalării de termen solicitate de beneficiar la soluţia constructivă.

Instanţa a apreciat că toate aceste acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi.

Astfel, în capitolul - Condiţii suplimentare de contractare s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul, în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

Apoi, în capitolul - Condiţii speciale de contractare s-a prevăzut că modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare se poate face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor, care să aibă la bază un proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

Niciuna dintre lucrările suplimentare nu are la bază documente justificative. În acest sens poate fi observată Adresa din 12 septembrie 2005 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul căreia au fost comunicate documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare. De asemenea, este de reţinut şi faptul că din Adresa din 27 februarie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

Este adevărat faptul că la încheierea actelor adiţionale mai sus menţionate, părţile contractante s-au prevalat de dispoziţiile art. 21.1 din Contractul din 4 februarie 2003, dar aceste prevederi nu puteau conduce la încălcarea condiţiilor prevăzute în capitolele - Condiţii suplimentare de contractare şi Condiţii speciale de contractare din respectivul contract.

În ceea ce priveşte plăţile efectuate în cursul executării Contractului din 4 februarie 2003, instanţa reţine că SC S.I. SRL a emis pentru S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara un număr de 5 facturi fiscale, în valoare totală de 1.130.884.416 ROL (inclusiv TVA).

Una dintre cele 5 facturi este factura fiscală nr. X52 emisă la data de 19 februarie 2003, în valoare totală de 592.863.764 ROL, din care suma de 94.658.920 ROL reprezintă TVA-ul aferent.

Plata acestei facturi s-a efectuat cu OP din data de 10 martie 2003 pentru suma de 266.788.694 ROL, OP din data de 11 martie 2003 pentru suma de 296.431.882 ROL şi OP din data de 30 mai 2003 pentru suma de 29.643.188 ROL (reprezentând garanţie de bună execuţie).

La fel ca şi în cazul celorlalte contracte, luând în considerare prevederile contractuale de la punctul 1 din capitolul - Condiţii speciale de contractare, prevederile Dispoziţiei din 9 mai 2000 şi a notei nr. X76/2002 (toate menţionate la analiza contractelor nr. X38, X40, X42) rezultă că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara putea să efectueze plata exceptând procedura de compensare, numai în cazuri bine justificate.

Or, în privinţa prezentului contract, plata întregii facturi indicate mai sus s-a efectuat prin ordine de plată, de unde rezultă că nu au fost respectate atât prevederile contractuale, cât şi prevederile Dispoziţiei din 9 mai 2000 a S.N.T.F.M. SA.

Mai mult decât atât, toate celelalte 4 facturi fiscale emise de SC S.I. SRL către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara au fost de asemenea plătite în totalitate prin ordine de plată, iar ca justificare pentru necompensarea a 50% din valoarea acestora, reprezentanţii beneficiarului au întocmit 5 înscrisuri prin care inculpaţii A.S.L., în calitate de şef divizie tehnic şi S.M., în calitate de director, au aprobat decontarea în totalitate prin ordine de plată facturilor fiscale, invocând faptul că SC S.I. SRL nu a găsit niciun lanţ de compensare. Pentru a putea efectua plata contravalorii facturii fiscale nr. X53 din 22 decembrie 2003 în întregime prin ordine de plată, reprezentanţii S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara au întocmit o adresă din 22 decembrie 2003 în cuprinsul căreia s-a menţionat: "ca urmare a actului din 11 decembrie 2003 întocmit de către SC S.I. SRL, conform căruia, firma în cauză, până la ora actuală, nu a găsit niciun lanţ de compensare pentru factura fiscală nr. X53 din 22 decembrie 2003, partea de compensare se va achita cu ordin de plată conform aprobării nr. X76/2002 a S.N.T.F.M. SA". Însă se poate constata faptul că documentul invocat de SC S.I. SRL Timişoara (din 11 decembrie 2003) a fost întocmit cu 11 zile înainte de întocmirea facturii fiscale, ceea ce atestă caracterul formal şi nereal al celor menţionate în Adresa din 22 decembrie 2003 întocmită de către reprezentanţii S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

Nu în ultimul rând, este de reţinut faptul că pe toate facturile fiscale emise de SC S.I. SRL către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara este aplicată certificarea în vederea controlului preventiv, unde se menţionează că 50% din valoarea facturilor emise se va deconta prin compensare.

Probleme au existat şi în ceea ce priveşte recepţia lucrărilor. La art. 11.2 din Contractul de execuţie de lucrări din 4 februarie 2003 s-a prevăzut că furnizorul are obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar în termen de 5 zile calendaristice înainte de orice întârziere în execuţia lucrărilor, precum şi asupra cauzelor eventualei neîndepliniri, a obligaţiilor contractuale. Termenul de întârziere se va calcula de la data la care trebuia finalizată faza din lucrarea contractată. Beneficiarul va aplica penalităţi pentru întârzierea lucrărilor în valoare de 0,15% din valoarea lucrărilor a căror execuţie a fost întârziată, pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenţei obligaţiei din grafic. Plata penalităţilor nu exclude plata de daune în completare".

De asemenea, prin art. 16.2 s-a statuat că la finalizarea lucrărilor executantul are obligaţia de a notifica în scris achizitorului că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepţie.

La data de 16 martie 2004 S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat intervalul de timp în care comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea, respectiv 15 martie - 19 martie 2004.

Or, luând în considerare aspectele arătate şi cu prilejul analizării Contractelor nr. X38 - X42 (prevederile contractuale, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dispoziţiile H.G. nr. 273/1994, Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie) se poate trage concluzia că SC S.I. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actele adiţionale, iar pentru perioada cuprinsă între data de 15 ianuarie 2004 (dată la care executantul s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 16 martie 2004 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea dreptul şi obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi contravaloarea garanţiei de bună execuţie în sumă de 56.544.955 ROL.

Referitor la acest contract, expertiza tehnică efectuată în cursul cercetării judecătoreşti a concluzionat că valoarea lucrărilor de instalaţii la care SC S.I. SRL avea drept de plată este de 919.201.852 ROL. Cu toate acestea, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a decontat suma de 950.323.426 ROL. În opinia expertului diferenţa dintre ceea ce s-a plătit şi ceea ce ar fi trebuit plătit este reprezentată de organizarea de şantier (31.121.498 ROL) la care SC S.I. SRL nu avea dreptul.

În aceeaşi modalitate descrisă cu prilejul analizării desfăşurării relaţiilor comerciale dintre S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara, inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. au acţionat şi în ceea ce priveşte atribuirea unor contracte de execuţie SC S.C. SRL Timişoara.

La data de 13 iulie 2001 S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, prin Serviciul Investiţii, a emis Adresa nr. 6/390, sub semnătura inculpatei A.S.L., prin care a solicitat S.M.F. SA Timişoara - Compartimentului Licitaţii organizarea, la data de 27 iulie 2001, unei analize de ofertă în vederea contractării mai multor lucrări: reparaţii curente la depoul Caransebeş (ţarc materiale, clădire tâmplărie, clădire preparat nisip şi magazie cantină), revizia de vagoane Curtici (reparaţii curente faţadă SIRV), revizia de vagoane Curtici (reparaţii acoperiş şi faţade, magazie materiale, clădire compresor, atelier reparat vagoane 1).

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractelor s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa reţine că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru lucrările de la revizia de vagoane Curtici şi depoul Caransebeş au fost emise un număr 5 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 13 iulie 2001. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale: SC I.B. SRL, SC D.I.E. SRL, SC H. SA, SC C.P. SRL şi SC S.C. SRL Timişoara.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrările pe care intenţiona să le atribuie ca reparaţii acoperiş, reparaţii învelitoare, reparaţii faţade, refaceri tencuieli interioare şi exterioare, refaceri zugrăveli interioare şi exterioare, reparaţii tâmplărie de lemn, reparaţii tâmplărie metalică, reparaţii electrice, refaceri platforme, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în invitaţiile de participare întocmite.

În cuprinsul invitaţiilor de participare S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a indicat un număr de 13 lucrări la Revizia de vagoane Curtici şi la Depoul Caransebeş.

Din însumarea valorilor celor 13 contracte atribuite către SC S.C. SRL Timişoara rezultă suma de 2.932.713.069 ROL, care, transformată în euro la data de 12 iulie 2001 pentru un curs de 24.991 ROL/euro rezultă o valoare de 117.351 euro. Or, în conformitate cu prevederile art. 9 din H.G. nr. 461/2001, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să atribuie prin procedura de cerere de oferte un contract a cărui valoare estimată să nu depăşească suma de 20.000 euro.

Cu toate acestea, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încheiat un număr de 13 contracte distincte pe care le-a atribuit aceleiaşi societăţi comerciale, fiind încălcate în acest mod prevederile art. 9 din H.G. nr. 461/2001, precum şi prevederile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001, în sensul că a fost divizat contractul de achiziţii în mai multe contracte, pentru a se evita astfel procedura licitaţiei deschise sau restrânse.

În ceea ce priveşte organizarea acestei licitaţii, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Totodată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, încălcând în acest mod şi prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 60/2001.

Instanţa a reţinut că art. 46 din H.G. nr. 461/2001 stabileşte că oferta nu se ia în considerare dacă ofertantul nu constituie garanţia pentru participare în conformitate cu prevederile documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei.

Or, la dosarele achiziţiei pentru contractele adjudecate de SC S.C. SRL Timişoara există o singură chitanţa în valoare de 1.000.000 ROL cu titlu de contravaloare garanţie licitaţie. Chitanţa mai sus menţionată poate fi regăsită în toate dosarele de achiziţii în copie xerox.

Sub acest aspect este de reţinut faptul că art. 49 din H.G. nr. 461/2001 a instituit faptul că garanţia pentru participare se constituie de către ofertant în scopul de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului de achiziţie publică. În acest sens, autoritatea contractantă avea obligaţia de a stabili în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei cuantumul garanţiei pentru participare în sumă fixă, sumă care se va încadra de regulă între 1 - 2% din valoarea estimată a contractului de achiziţie publică şi care în niciun caz nu va fi mai mică de 0,5% sau mai mare de 2,5% din această valoare.

Ţinând seama de faptul că valoarea celor 13 contracte este de 2.932.713.069 ROL, cuantumul garanţiei de participare care trebuia stabilit era de cel puţin 29.327.130 ROL.

Astfel au fost nerespectate prevederile art. 46 şi 49 din H.G. nr. 461/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 23 iulie 2001 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara Decizia nr. 1/6, prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei Teritoriale S.M.F. Timişoara - martorul M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei.

În acest context se poate constata faptul că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încălcat dispoziţiile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001, atâta timp cât la data la care a fost iniţiată procedura de achiziţii (13 iulie 2001 - dată la care s-au întocmit invitaţiile de participare către potenţialii ofertanţi), comisia de analiză a ofertelor nu fusese numită.

În acelaşi sens este de observat faptul că art. 51 din O.U.G. nr. 60/2001 stabilea că achizitorul avea obligaţia de a constitui, pentru atribuirea fiecărui contract de achiziţie publică în parte, o comisie de evaluare care răspundea de următoarele activităţi: verificarea eligibilităţii, înregistrării şi a îndeplinirii criteriilor referitoare la capacitatea tehnică şi economico-financiară de către candidaţi/ofertanţi, deschiderea, examinarea şi evaluarea ofertelor şi stabilirea ofertei câştigătoare.

Din examinarea probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut că în prezenta cauză comisia numită prin Decizia nr. 1/6 din 23 iulie 2001 nu şi-a îndeplinit atribuţiile privind verificarea eligibilităţii, înregistrării şi a îndeplinirii criteriilor referitoare la capacitatea tehnică şi economico-financiară de către candidaţi/ofertanţi. Cu prilejul desfăşurării licitaţiei, achizitorul nu şi-a exercitat drepturile prevăzute de art. 30, 31 şi 32 din O.U.G. nr. 60/2001, declarând câştigătoare a celor 13 contracte firma SC S.C. SRL, societate care se înfiinţase la data de 2 mai 2001 şi care nu avea niciun fel de experienţă în executarea unor lucrări similare.

Art. 59 din O.U.G. nr. 60/2001 a prevăzut că autoritatea contractantă avea obligaţia să precizeze în anunţul de participare şi în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei criteriul pe baza căruia se atribuie contractul şi care, odată stabilit, nu poate fi schimbat pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică.

Această dispoziţie legală se completa cu prevederile art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001 în conformitate cu care criteriul menţionat la art. 59 putea fi numai fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, fie, în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut.

Prin cele 13 hotărâri de desemnare a ofertelor câştigătoare încheiate în data de 30 iulie 2001, comisia de analiză a ofertelor a declarat câştigătoare ofertele depuse de SC S.C. SRL, susţinându-se că societatea respectivă a prezentat oferta cu preţul cel mai scăzut.

Însă nici în invitaţia de participare, nici în documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertei S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a menţionat criteriul pe baza căruia va fi atribuit contractul de achiziţie, încălcând dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001.

Procedând în această modalitate, în opinia instanţei, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi-a rezervat dreptul să atribuie contractul de achiziţie într-un mod aleatoriu, fără indicarea unor criterii transparente de atribuire a contractului.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 5 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractele atribuite lui SC S.C. SRL Timişoara rezultă că niciuna dintre aceste invitaţii nu a fost confirmată de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Sub acest aspect, poate fi luată în considerare şi Nota de constatare din 2 februarie 2005 a Gărzii Financiare, din care rezultă că la SC S.C. SRL Timişoara nu se regăsesc înregistrate invitaţiile de participare la licitaţii.

În vederea participării la licitaţia din data de 27 iulie 2001, SC S.C. SRL Timişoara a depus un document prin care se încerca să se dovedească faptul că societatea dispune de dotarea tehnică pentru a putea executa lucrările de reparaţii scoase la licitaţie, în cuprinsul căruia inculpatul C.E.I. a consemnat faptul că societatea comercială dispunea de următorul suport tehnic: autobasculantă de 7 to, autofurgon transport muncitori, autoturism, vibrator beton, placă vibratoare, aparate şi scule de sudură autogene, staţii radio telefoane, grup electrogen, transformator sudură, electrocompresor, motocompresor, 2 betoniere, butelii de oxigen, maşină de găurit, generatoare sudură.

Spre deosebire de cele consemnate în acest document, din examinarea bilanţului contabil încheiat la data de 31 decembrie 2001 şi înregistrat de către SC S.C. SRL şi înregistrat la 1 martie 2002 la D.G.F.P. Timiş, rezultă că societatea nu dispunea de echipamente tehnologice, mijloace de transport sau alte mijloace fixe, ceea ce poate conduce la concluzia că acest document nu era real.

După cum s-a arătat deja, în urma licitaţiei din data de 27 iulie 2001, între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara au fost încheiate 13 contracte.

Primul dintre acestea, Contractul de execuţie de lucrări din 3 august 2001, a avut ca obiect reparaţii curente ţarc materiale la depoul Caransebeş. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 266.758.162 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată pentru o perioadă de 20 de zile calendaristice.

La data de 10 septembrie 2001, deci după trecerea unei perioade de o lună şi şapte zile de la încheierea contractului, între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara s-a încheiat actul adiţional prin care a fost completat obiectul contractului, datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului.

Prin acelaşi act adiţional a fost modificată valoarea lucrării, precum şi termenul de finalizare a lucrării, care a fost prelungită până la data de 16 octombrie 2001.

Art. 2 din contract stabilea faptul că modificarea preţului contractului funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se poate face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În aceste condiţii, atâta timp cât SC S.C. SRL Timişoara a fost înfiinţată abia în luna mai 2001, neavând utilaje proprii, mijloace de transport proprii sau alte mijloace fixe proprii, nu s-a încheiat niciun proces-verbal în condiţiile prevăzute de art. 2 din contract, iar decalarea termenului de execuţie s-a datorat modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia tehnică, se poate trage concluzia că nerespectarea duratei de execuţie şi încheierea unui act adiţional la contract a avut drept cauză principală lipsa dotărilor tehnice ale SC S.C. SRL Timişoara.

Părţile au stabilit, prin dispoziţiile art. 11.2 ale contractului, că furnizorul avea obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar în termen de 5 zile calendaristice înainte de orice întârziere în execuţia lucrărilor, precum şi asupra cauzelor eventualei neîndepliniri, a obligaţiilor contractuale. Termenul de întârziere se va calcula de la data la care trebuia finalizată faza din lucrarea contractată. Beneficiarul va aplica penalităţi pentru întârzierea lucrărilor în valoare de 0,15% din valoarea lucrărilor a căror execuţie a fost întârziată, pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenţei obligaţiei din grafic. Plata penalităţilor nu exclude plata de daune în completare.

De asemenea, la art. 16.2 din contract s-a prevăzut că la finalizarea lucrărilor executantul avea obligaţia de a notifica în scris achizitorului că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepţie.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 20 septembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 16 octombrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi garanţia de bună execuţie în sumă de 26.680.102 ROL.

Cel de-al doilea contract încheiat între cele două părţi, a fost contractul de execuţie de lucrări nr. X54 din 3 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente la clădire laborator metrologie la depoul Caransebeş. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 124.067.197 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 30 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 8 septembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 32.783.392 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 5 noiembrie 2001.

Prin Actul adiţional din 8 septembrie 2001 s-a decalat termenul de finalizare a lucrării datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului.

Cele două acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X54 din 3 august 2001, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei se bazează pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 5 noiembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 5 noiembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 11.528.518 ROL.

Cel de-al treilea contract încheiat între cele două părţi, a fost contractul de execuţie de lucrări nr. X55 din 3 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente clădire preparat nisip la depoul Caransebeş. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 486.067.259 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 60 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 30 octombrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 25.349.096 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 12 decembrie 2001.

Prin Actul adiţional din 30 octombrie 2001 s-a decalat termenul de finalizare a lucrării datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului.

Cele două acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X55 din 3 august 2001, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 12 decembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 12 decembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 9.205.494 ROL.

Un alt contract încheiat între cele două părţi, a fost Contractul de execuţie de lucrări nr. X56 din 3 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente magazie cantină la depoul Caransebeş. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 216.075.747 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 45 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 26 septembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 12.341.397 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 5 noiembrie 2001.

Prin Actul adiţional din 26 septembrie 2001 s-a decalat termenul de finalizare a lucrării datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului.

Cele două acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X56 din 3 august 2001, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 5 noiembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 5 noiembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 17.133.554 ROL.

Următorul contract încheiat între cele două părţi, a fost Contractul de execuţie de lucrări nr. X57 din 6 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente faţade hala SIRV la revizia vagoane Curtici. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 352.183.107 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 30 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 16 decembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 175.390.326 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 25 iulie 2002.

Prin Actul adiţional din 16 decembrie 2001 s-a decalat termenul de finalizare a lucrării datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului.

Cele două acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X57 din 3 august 2001, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei se bazează pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

La data de 19 februarie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia nu s-a specificat intervalul de timp în care comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea.

La data de 19 februarie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 16 februarie 2003 - 20 februarie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 19 februarie 2003.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (19 februarie 2003), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 25 iulie 2002 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 19 februarie 2003 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi garanţia de bună execuţie în sumă de 43.946.867 ROL.

Următorul contract încheiat între cele două părţi, a fost Contractul de execuţie de lucrări nr. X58 din 6 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente magazie materiale la revizia Vagoane Curtici. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 386.492.218 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 60 de zile calendaristice.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 12 decembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (12 martie 2003), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 15 decembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 5.223.044 ROL.

Aceeaşi este şi situaţia Contractului de execuţie de lucrări nr. X59 din 6 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente clădire compresor la revizia vagoane Curtici. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 157.772.714 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 30 de zile calendaristice.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 5 noiembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (12 martie 2003), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 5 noiembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 11.596.294 ROL.

Următorul contract încheiat între cele două părţi, a fost Contractul de execuţie de lucrări nr. X60 din 6 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente atelier reparat vagoane 1 la revizia vagoane Curtici. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 311.100.465 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 60 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 11 decembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 39.276.184 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 12 decembrie 2001.

Prin Actul adiţional din 11 decembrie 2001 s-a decalat termenul de finalizare a lucrării datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului.

Cele două acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X60 din 6 august 2001, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 12 decembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 12 decembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 6.306.779 ROL.

Următorul contract încheiat între cele două părţi, a fost Contractul de execuţie de lucrări nr. X61 din 6 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente atelier reparat vagoane 2 la revizia vagoane Curtici. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 272.694.199 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 60 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea unui act adiţional.

Prin Actul adiţional din 10 decembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 267.764.090 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 12 decembrie 2001.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 12 decembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 12 decembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 4.819.753 ROL.

Următorul contract încheiat între cele două părţi, a fost Contractul de execuţie de lucrări nr. X62 din 6 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente cabină pod bascul la staţia Voislova. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 42.784.572 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 30 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea unui act adiţional.

Prin Actul adiţional din 28 septembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 40.772.536 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 5 noiembrie 2001.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 12 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 5 noiembrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 5 noiembrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 3.241.416 ROL.

Aceleaşi împrejurări pot fi reţinute şi în ceea ce priveşte următorul contract încheiat între cele două părţi, respectiv Contractul de execuţie de lucrări nr. X63 din 3 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente cabină pod bascul la staţia Oraviţa. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 24.139.399 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 30 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea unui act adiţional.

Prin Actul adiţional din 28 septembrie 2001 a fost modificat termenul de finalizare a lucrării până la data de 16 octombrie 2001.

La data de 9 ianuarie 2002, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 14 ianuarie - 18 ianuarie 2002. Surprinzător este faptul că procesul-verbal este datat 9 ianuarie 2002, deci cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor comisiei de recepţie.

La data de 10 martie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 5 martie 2003 - 12 martie 2003 şi lucrările au fost complet terminate la data de 16 octombrie 2001.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (9 ianuarie 2002), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 16 octombrie 2001 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 9 ianuarie 2002 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi suma de 2.498.427 ROL.

Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte Contractul de execuţie de lucrări nr. X64 din 6 august 2001. Obiectul contractului a constat în reparaţii curente faţade ateliere anexe la revizia vagoane Curtici. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 113.626.515 ROL fără TVA, iar durata de execuţie a fost fixată la 60 de zile calendaristice.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 11 decembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma de 39.300.843 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar, precum şi termenul de finalizare a lucrării până la data de 14 august 2002.

Prin Actul adiţional din 11 decembrie 2001 s-a decalat termenul de finalizare a lucrării datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului.

Cele două acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X64 din 6 august 2001, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei se bazează pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

La data de 19 februarie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia nu s-a specificat perioada în care comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea.

La data de 19 februarie 2004, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 16 februarie 2004 - 20 februarie 2004 şi lucrările au fost complet terminate la data de 19 februarie 2003.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (19 februarie 2003), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 14 august 2002 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 19 februarie 2003 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi garanţia de bună execuţie în sumă de 12.738.849 ROL.

Instanţa a constatat că şi încheierea Contractului de execuţie de lucrări nr. X65 din 10 august 2004 s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale în materie, SC S.C. SRL fiind favorizată la atribuirea contractului de către conducerea S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

La data de 21 noiembrie 2003 Serviciul Licitaţii şi Oferte a transmis către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara o adresă din care rezultă că în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice nr. 2006 din 17 decembrie 2002, orice achiziţie şi vânzare de produse se vor asigura prin bursele de mărfuri.

Procedura de achiziţii pentru contractarea execuţiei de lucrări a fost iniţiată la data de 22 iulie 2004, dată la care a fost publicat comunicatul de presă prin care Bursa Română de Mărfuri SA - Terminalul Cluj a anunţat organizarea procedurii de cerere de ofertă.

La data respectivă, prevederile legale care erau în vigoare în domeniul achiziţiilor prin Bursa Română de Mărfuri SA, erau cuprinse în Regulamentul nr. 5 din 7 decembrie 2001 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Între Bursa Română de Mărfuri SA şi S.N.T.F.M. SA a fost încheiat un contract de prestări servicii (Contractul din 2 decembrie 2002), în cuprinsul căruia s-a prevăzut că beneficiarul, adică S.N.T.F.M. SA, răspunde de identificarea şi includerea în documentele de licitaţie a regulilor şi condiţiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare privind achiziţiile şi cu ordinele şi dispoziţiile administrative care îi sunt aplicabile.

Printr-o adresă înregistrată sub nr. X66 şi care nu este datată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a solicitat Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj să organizeze achiziţia unor lucrări de execuţie pentru împrejmuire incintă la depoul Caransebeş, conform caietului de sarcini care este anexat.

Potrivit art. 10 din Regulamentul nr. 5/2001 care reglementa organizarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii pentru produse, servicii sau lucrări prin intermediul burselor de mărfuri, desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii pentru produse, servicii şi lucrări era coordonată de o comisie de atribuire.

Art. 11 din acelaşi Regulament prevedea că această comisie de atribuire este compusă din 5 membri, dintre care minimum 3 cu pregătire profesională şi experienţă relevante, desemnaţi de ordonator, experţi independenţi şi 2 membri desemnaţi de societatea de bursă, toţi membrii având putere de decizie egală.

Directorul executiv al Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj, numita L.P., a emis Decizia din 5 august 2004 prin care a numit comisia de licitaţie, cu următoarea componenţă: L.P. - Director Executiv BRM - Terminal Cluj - preşedinte, R.C. - B.B.T. SA - membru şi L.R. - S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - membru.

În consecinţă, se poate constata încălcarea prevederilor art. 11 din Regulamentul nr. 5/2001, în sensul că prin decizia emisă, directorul executiv al BRM trebuia să numească 5 membri, şi nu 3. Sub acest aspect este de reţinut şi faptul că desemnarea unei comisii formate doar din 3 membri a fost favorizată şi de faptul că prin Adresa nr. X66 emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, a fost nominalizată o singură persoană pentru a participa din partea beneficiarului la licitaţia respectivă. Persoana nominalizată de către directorul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a fost martorul L.R.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Regulamentul nr. 5/2001 procedura de atribuire a contractelor de achiziţie era aleasă de către ordonator şi comunicată în scris organizatorului.

Sub acest aspect este de reţinut faptul că, aşa cum rezultă din prevederile art. 35 din Regulamentul nr. 5/2001 procedura de atribuire a contractelor de achiziţii prin cerere de ofertă era o procedură simplificată prin care se solicită, fără publicarea unui anunţ, oferte de la mai mulţi furnizori, executanţi sau prestatori. Dar această procedură putea fi urmată numai în anumite situaţii, şi anume atunci când valoarea totală a contractului ce urma să fie încheiat era relativ redusă, dacă produsele ce se intenţiona să fie achiziţionate erau de mică valoare, dacă ordonatorul beneficia de o situaţie de oportunitate în achiziţia unor produse sau în alte situaţii urgente, temeinic motivate.

Or, probele administrate în cauză au atestat faptul că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu se afla în niciuna dintre situaţiile indicate mai sus (art. 35 alin. (2) din Regulamentul nr. 5/2001) şi, prin urmare, procedura de atribuire a contractelor nu trebuia să fie cea menţionată în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei - cererea de ofertă. Sub acest aspect este de reţinut valoarea contractului, preţul fiind stabilit la suma de 1.696.955.986 ROL.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Regulamentul nr. 5/2001 în vederea participării la procedura simplificată comisia de atribuire avea obligaţia de a invita cel puţin 3 persoane juridice, furnizoare ale produselor ce se intenţiona să se achiziţioneze, să depună oferte. Mai mult decât atât, în cuprinsul Hotărârii din 5 august 2004 a Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj, s-a menţionat că organizatorul licitaţiei, respectiv Bursa Română de Mărfuri, a transmis invitaţii de participare la licitaţie mai multor societăţi, potenţiali furnizori ai serviciilor cerute, aspect care nu corespunde realităţii, printre documentele prezentate de Bursa de Mărfuri neregăsindu-se nicio invitaţie de participare transmisă vreunei societăţi comerciale.

Materialul probator administrat în cauză confirmă faptul că dispoziţiile art. 36 din Regulamentul nr. 5/2001 au fost încălcate. Din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, se poate observa faptul că documentaţia a fost achiziţionată doar de o singură persoană juridică, respectiv SC S.C. SRL, care de altfel a şi depus singura ofertă tehnică şi financiară.

În acest context, se poate constata, după cum s-a arătat deja, încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2001 în sensul că BRM SA - Terminalul Cluj avea obligaţia să invite cel puţin 3 persoane juridice, ceea ce nu s-a întâmplat, organizatorul licitaţiei limitându-se doar la emiterea unui comunicat de presă.

Mai departe instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 37 din Regulamentul nr. 5/2001 în vederea participării la procedură, candidatul trebuia să depună o garanţie de participare stabilită în sumă fixă, calculată prin aplicarea procentului stipulat prin contractul încheiat între societatea de bursă şi ordonator, la valoarea estimată a contractului de achiziţie, fără T.V.A.; garanţia de participare stabilită va fi în sumă de minimum 2% din această valoare.

Aşa cum rezultă din Adresa din 28 iulie 2004 întocmită de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi transmisă către BRM SA - Terminalul Cluj, valoarea estimată a lucrării intitulate "împrejmuire incintă la depoul Caransebeş" a fost de 1.800.000.000 ROL.

Prin urmare, garanţia de participare ar fi trebuit să fie de minimum 36.000.000 ROL, dar din analizarea instrucţiunilor pentru ofertanţi se poate constata că garanţia de participare a fost stabilită la suma de 22.500.000 ROL, contrar prevederilor art. 37 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2001 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Mai departe, instanţa a reţinut că termenul limită pentru depunerea ofertelor a fost stabilit pentru data de 5 august 2004, ora 9. Cu toate acestea, SC S.C. SRL Timişoara a achiziţionat documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei abia în ziua de 5 august 2004. Relevantă în acest sens este chitanţa din 5 august 2004 care atestă plata de către SC S.C. a contravalorii documentaţiei indicate mai sus. În aceste condiţii, atâta timp cât documentaţia pentru elaborare şi prezentarea ofertei a fost achiziţionată chiar în ziua limită de depunere a ofertelor se pune întrebarea cum a fost posibil ca în aceeaşi zi SC S.C. SRL Timişoara să fie în măsură să şi redacteze oferta financiară şi tehnică.

În cuprinsul aceloraşi instrucţiuni pentru ofertanţi, despre care s-a amintit mai sus (art. 4.1.6) s-a mai stabilit că ofertantul trebuie să prezinte un certificat privind plata taxelor şi impozitelor către stat, eliberat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlul Finanţelor de Stat, care să dovedească eligibilitatea, acest certificat fiind unul dintre documentele obligatorii pentru calificarea candidaţilor.

La dosarul achiziţiei aferente contractului X65 se regăseşte certificatul de atestare fiscală din 15 iulie 2004 eliberat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Timişoara, în cuprinsul căruia se menţionează că SC S.C. SRL Timişoara nu figurează cu obligaţii către bugetul de stat la data de 15 iulie 2004. Este important de observat faptul că cererea pentru eliberarea acestui certificat a fost depusă la data de 8 iulie 2004, deci cu 14 zile mai înainte ca organizatorul licitaţiei să anunţe iniţierea procedurii de achiziţie.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X65 s-a încheiat la data de 10 august 2004 între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara. Contractul a avut ca obiect executarea de împrejmuire incintă la Depoul din Caransebeş, preţul fiind stabilit la suma de 1.696.955.986 ROL fără TVA. De asemenea, prin contract s-a stabilit şi durata de execuţie la 120 de zile calendaristice, adică până la data de 16 decembrie 2004.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 1 septembrie 2004 a fost modificat preţul contractului cu suma de 56.722.351 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar (refacere gard la Casa pompa - Depoul Caransebeş), fiind menţinut termenul de finalizare a lucrării până la data de 16 decembrie 2004.

Prin Actul adiţional din 3 decembrie 2004 a fost modificat preţul contractului cu suma de 330.218.066 ROL reprezentând lucrări suplimentare solicitate de beneficiar (refacere gard la centrul comercial Caransebeş şi montare gard în incinta Depoului Caransebeş), fiind menţinut termenul de finalizare a lucrării până la data de 16 decembrie 2004.

Cele două acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X65 din 10 august 2004, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Astfel, prin art. 19.1 din contract părţile au stabilit că pentru lucrările executate plăţile datorate de achizitor executantului sunt cele declarate în propunerea financiară, anexă la contract, iar prin art. 19.2 că nu se acceptă actualizarea preţului contractului, întrucât acesta trebuie să rămână ferm o perioadă de 12 luni de la semnarea acestuia, conform Legii nr. 386 din 30 septembrie 2003 art. 41 alin. (2).

În capitolul - Condiţii suplimentare de contractare din contract s-a prevăzut că toate situaţiile de lucrări care vor însoţi facturile vor fi semnate şi parafate de şefii subunităţilor beneficiare şi de Dirigintele de şantier unde este cazul, aceasta fiind o condiţie obligatorie pentru acceptarea la plată a facturilor.

De asemenea, clauzele contractuale au mai stabilit că întrucât, cu ocazia analizei de ofertă, antreprenorul nu a avut alte sesizări cu privire la lipsuri sau omisiuni din proiect privind: articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale se consideră proiectul complet, fiind excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări. Aceasta nu prevalează antreprenorul de răspunderea privind calitatea, respectiv termenul de finalizare a lucrării.

În sfârşit, în capitolul - Condiţii speciale de contractare s-a prevăzut că plata lucrărilor efectuate se va face prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor. Modificarea preţului contractului funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se poate face numai pe bază de act adiţional, încheiat între Beneficiar şi Antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între Antreprenor, Subunitatea beneficiară, Beneficiar şi proiectant, iar în preţul ofertei se consideră cuprinse toate lucrările necesare realizării obiectivului contractat conform proiectului.

În consecinţă, atâta timp cât în contract s-a consemnat faptul că antreprenorul a fost de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări, iar modificarea preţului contractului funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între Beneficiar şi Antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între Antreprenor, Subunitatea beneficiară, Beneficiar şi proiectant, rezultă că cele două acte adiţionale au fost încheiate cu încălcarea prevederilor contractuale.

În executarea Contractului nr. X65, SC S.C. SRL Timişoara a emis pentru S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara un număr de 4 facturi fiscale în valoare totală de 2.479.836.720 ROL, inclusiv TVA, respectiv factura fiscală din 11 septembrie 2004 în sumă de 67.499.598 ROL, factura fiscală din 15 octombrie 2004 în sumă de 1.379.772.226 ROL, factura fiscală din 1 noiembrie 2004 în sumă de 639.605.397 ROL şi factura fiscală din 20 decembrie 2004 în sumă de 392.959.499 ROL.

În ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, potrivit art. 11.2 din clauzele contractuale, furnizorul avea obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar în termen de 5 zile calendaristice înainte de orice întârziere în execuţia lucrărilor, precum şi asupra cauzelor eventualei neîndepliniri a obligaţiilor contractuale. Termenul de întârziere se calcula de la data la care trebuia finalizată faza din lucrarea contractată, beneficiarul aplica penalităţi pentru întârzierea lucrărilor în valoare de 0,15% din valoarea lucrărilor a căror execuţie a fost întârziată, pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenţei obligaţiei din grafic. Plata penalităţilor nu exclude plata de daune în completare.

În acelaşi sens, la finalizarea lucrărilor executantul avea obligaţia de a notifica în scris achizitorului că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepţie.

La data de 31 mai 2005, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat perioada în care comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea, respectiv 30 mai - 3 iunie 2005.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (31 mai 2005), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care a rezultat ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa de fond a apreciat că SC S.C. SRL nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actele adiţionale, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 16 decembrie 2004 (dată la care SC S.C. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 31 mai 2005 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi garanţia de bună execuţie în sumă de 123.991.836 ROL.

Luând în considerare toate aspectele indicate mai sus, instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu. Astfel, la achiziţia de oferte organizată la data de 27 iulie 2001, inculpatul S.M., în calitate de director al S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, printr-o decizie, a numit o singură comisie pentru toate cele 13 contracte, contrar dispoziţiilor legale, comisie în care inculpatul Ţ.I. a fost numit preşedinte, iar inculpata A.S.L. ca membru.

Deşi nu avea experienţă în domeniu şi a prezentat documente de eligibilitate false, neachitând nici garanţia de participare, inculpatul C.E.I. a obţinut pentru firma sa SC S.C. SRL Timişoara, cu ajutorul direct şi determinant al celor 3 funcţionari menţionaţi, mai multe lucrări care au fost împărţite în 13 contracte.

Ulterior, pentru majorarea valorii celor 13 contracte s-au încheiat mai multe acte adiţionale cu încălcarea dispoziţiilor contractuale.

Mai mult decât atât, SC S.C. SRL Timişoara a fost favorizată şi prin neluarea măsurilor prevăzute în contracte referitoare la calcularea penalităţilor de întârziere.

La data de 22 noiembrie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente contractului nr. X38 din 20 decembrie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa de fond a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - amenajare clădire cantină - revizia de vagoane Curtici au fost emise un număr 8 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 22 noiembrie 2002. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale: SC M.O.C. SRL Satu Mare, SC L. SRL Satu Mare, SC M.I.E. SRL Cluj, SC S.I. SRL Timişoara, SC T. SRL Satu Mare, SC S.C. SRL Timişoara, SC C.I. SRL Simeria, SC L.F.R. SA Timişoara.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca amenajare clădire cantină - revizia de vagoane Curtici, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectul tehnic şi de detalii de execuţie, înregistrat sub nr. 27/2002 - proiect tehnic ce a fost executat doar pentru lucrarea amenajare clădire cantină - revizia de vagoane Curtici.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Totodată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, încălcând în acest mod şi prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 60/2001.

Instanţa de fond a reţinut că art. 46 din H.G. nr. 461/2001 stabileşte că oferta nu se ia în considerare dacă ofertantul nu constituie garanţia pentru participare în conformitate cu prevederile documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei.

Or, la dosarul achiziţiei aferente contractului X38 există un document intitulat - punctaj analiză ofertă execuţie în cuprinsul căruia au fost menţionate documentele pe care le-a prezentat fiecare ofertant în parte. Din vizualizarea acestui document a rezultat că niciunul din cei patru ofertanţi care au trimis oferte pentru participarea la achiziţia de lucrări nu au depus garanţii de participare.

Sub acest aspect s-a reţinut faptul că art. 49 din H.G. nr. 461/2001 a instituit faptul că garanţia pentru participare se constituie de către ofertant în scopul de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului de achiziţie publică. În acest sens, autoritatea contractantă avea obligaţia de a stabili în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei cuantumul garanţiei pentru participare în sumă fixă, sumă care se va încadra de regulă între 1 - 2% din valoarea estimată a contractului de achiziţie publică şi care în niciun caz nu va fi mai mică de 0,5% sau mai mare de 2,5% din această valoare.

Astfel au fost nerespectate prevederile art. 46 din H.G. nr. 461/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 4 decembrie 2002 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, a numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei.

În acest context se poate constata faptul că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încălcat dispoziţiile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001, atâta timp cât la data la care a fost iniţiată procedura de achiziţii (22 noiembrie 2002 - dată la care s-au întocmit invitaţiile de participare către potenţialii ofertanţi), comisia de analiză a ofertelor nu fusese numită.

Art. 59 din O.U.G. nr. 60/2001 a prevăzut că autoritatea contractantă avea obligaţia să precizeze în anunţul de participare şi în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei criteriul pe baza căruia se atribuie contractul şi care, odată stabilit, nu poate fi schimbat pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică.

Această dispoziţie legală se completa cu prevederile art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001 în conformitate cu care criteriul menţionat la art. 59 putea fi numai fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, fie, în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut.

Prin hotărârea de desemnare a ofertei câştigătoare, comisia de analiză a ofertelor a declarat câştigătoare oferta depusă de SC S.C. SRL, susţinându-se că societatea respectivă a îndeplinit punctajul cel mai mic.

Însă nici în invitaţia de participare, nici în documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertei S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a menţionat criteriul pe baza căruia va fi atribuit contractul de achiziţie, încălcând dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din O.U.G. nr. 60/2001.

Procedând în această modalitate, în opinia instanţei, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi-a rezervat dreptul să atribuie contractul de achiziţie într-un mod aleatoriu, fără indicarea unor criterii transparente de atribuire a contractului.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 8 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC S.C. SRL Timişoara a rezultat că numai 3 dintre respectivele documente au fost confirmate de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001 (invitaţiile de participare întocmite pentru SC S.I. SRL, SC T. SRL Satu Mare şi SC S.C. SRL Timişoara). Însă, inclusiv în ceea ce priveşte aceste 3 invitaţii de participare, deşi sunt confirmate de primire prin semnarea acestora, de pe acestea lipseşte data la care a fost înmânată invitaţia de participare.

De asemenea, nici comunicările făcute societăţilor comerciale participante cu privire la declararea ofertelor ca fiind câştigătoare sau necâştigătoare, nu sunt confirmate de primire aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X38 s-a încheiat la data de 20 decembrie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - amenajare clădire cantină - revizia de vagoane Curtici, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 3.307.963.000 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 305 de zile calendaristice, adică până la data de 25 octombrie 2003.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 11 mai 2004 a fost modificat termenul de finalizare a lucrării, invocându-se sistarea lucrărilor la solicitarea beneficiarului comunicată prin actul nr. 4.1/148/2004, până la data aprobării planului de investiţii pentru anul în curs de către S.N.T.F.M. SA Bucureşti. Astfel termenul pentru finalizarea lucrării a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2004. Este de subliniat faptul că actul adiţional a fost încheiat la data de 11 mai 2004, în condiţiile în care lucrarea trebuia finalizată, în conformitate cu prevederile pct. 14.2 alin. (1) din contract, încă de la data de 25 octombrie 2003.

Prin Actul adiţional din 1 iulie 2004 a fost modificat preţul contractului cu suma de 321.672.231 ROL, invocându-se lucrările suplimentare solicitate de beneficiar, lucrări care au modificat soluţia constructivă.

Prin Actul adiţional din 5 noiembrie 2004 a fost modificat preţul contractului cu suma de 675.128.812 ROL, invocându-se lucrările suplimentare solicitate de beneficiar, lucrări care au modificat soluţia constructivă.

Cele trei acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din contractul nr. X38 din 20 decembrie 2004, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei de fond s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X38 din 20 decembrie 2004, SC S.C. SRL a emis un număr de 14 facturi fiscale, în valoare totală de 4.030.900.756 ROL, inclusiv TVA.

Una dintre aceste facturi a fost factura fiscală emisă la data de 24 decembrie 2002, în valoare totală de 602.342.516 ROL, din care suma de 96.172.335 ROL reprezintă TVA.

Plata acestei facturi s-a efectuat cu OP emis la data de 21 ianuarie 2003 pentru suma de 271.054.132 ROL, OP nr. X57 emis la data de 20 februarie 2003 pentru suma de 301.171.258 ROL şi OP emis la data de 30 mai 2003 pentru suma de 30.117.126 ROL, aceasta din urmă reprezentând garanţia de bună execuţie.

Referitor la decontarea lucrărilor efectuate de către SC S.C. SRL, instanţa a reţinut că prin clauzele contractuale s-a stabilit ca achizitorul să nu acorde niciun fel de avans, plata urmând să se facă prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor, în acelaşi sens putând fi observată şi Dispoziţia din 9 mai 2000 emisă de directorul general al S.N.T.F.M. SA.

De la această regulă a fost prevăzută o singură excepţie, aprobată prin Nota nr. X76/2002 de către directorul general al S.N.T.F.M. SA., prin care s-a stabilit că de la prevederea privind modalitatea de plată prin compensare în proporţie de cel puţin 50% se putea deroga numai în cazuri bine justificate.

Or, în privinţa Contractului nr. X38 din 20 decembrie 2004, decontarea nu s-a efectuat prin compensare, toate cele 14 facturi fiind achitate prin ordine de plată, deşi nu au existat cazuri bine justificate care să conducă la derogări de la regula indicată mai sus.

Pentru a justifica necompensarea a 50% din valoarea facturilor fiscale mai sus indicate, martorii C.P. şi L.R. au întocmit 3 înscrisuri, inculpata A.S.L., în calitate de şef al diviziei tehnic şi inculpatul Ţ.I., în calitate de director al Sucursalei, au aprobat decontarea în totalitate prin ordine de plată a facturilor către SC S.C. SRL, pe motivul că societatea în cauză nu a găsit niciun lanţ de compensare.

Este de menţionat faptul că înscrisurile amintite mai sus fac referire doar la 3 din cele 13 facturi fiscale, pentru celelalte 10 facturi fiscale neexistând niciun fel de justificare referitoare la motivele neefectuării compensării.

Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că pe toate facturile fiscale emise de SC S.C. SRL a fost aplicată certificarea în vederea controlului preventiv, unde se menţionează că 50% din valoarea facturilor emise se va deconta prin compensare.

Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, prin notele de renunţare beneficiarul a renunţat la folosirea tâmplăriei aluminiu cu preţul unitar de 3.392.857 ROL/mp, dar aceeaşi tâmplărie reapare în notele de lucrări suplimentare cu preţul de 6.841.310 ROL/mp, un preţ dublu faţă de cel din oferta iniţială.

De asemenea, în devizul de ofertă a apărut preţul de 82.000 ROL/mp, pentru plăcile din ghips carton, iar cel din situaţia de plată prezentat spre decontare este de 305.325 ROL/mp, preţul decontat 3 ori mai mare decât cel din devizul ofertă.

Or, potrivit raportului de expertiză tehnică, astfel de practici au condus realizarea unor plăţi necuvenite pentru constructor în valoare de 898.337.039 ROL inclusiv TVA, sumă ce constituie prejudiciul suferit de S.N.T.F.M.

La fel ca şi în cazul celorlalte contracte, şi atribuirea acestui contract s-a făcut prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii S.M., A.S.L. şi Ţ.I. Comisia de analiză de ofertă, din care au făcut parte inculpaţii A.S.L. şi Ţ.I., nu a precizat criteriul aplicat pentru atribuirea contractului, a acceptat nedepunerea garanţiei de participare şi lipsa datei de pe invitaţiile de participare.

Ulterior încheierii contractului, s-au încheiat acte adiţionale care au majorat valoarea acestuia cu încălcarea dispoziţiilor legale.

De asemenea, cei trei inculpaţi au favorizat societatea comercială administrată de inculpatul C.E.I. şi în privinţa decontării lucrărilor efectuate, prin achitarea integrală a contravalorii celor 13 facturi fiscale, fără vreo aprobare de renunţare la procedura compensării.

În sfârşit, un alt element care conduce la ideea favorizării amintitei societăţi comerciale constă în faptul că s-au acceptat note de renunţare pentru diferite materiale de valori mai mici, care au fost înlocuite cu note de lucrări suplimentare care vizau aceleaşi materiale la preţuri mult mai mari.

La data de 24 iunie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului din 18 iulie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. 461/2001 şi O.M.F. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - amenajare clădire cantină - RK Clădire administrativă - depoul Caransebeş au fost emise un număr 6 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 24 iunie 2002 de către inculpata A.S.L. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale: SC G. SRL, SC N. SRL, SC R. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C. SRL şi SC C.I. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca amenajare clădire cantină - RK Clădire administrativă - depoul Caransebeş, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectul tehnic şi de detalii de execuţie, înregistrat sub nr. 500/2001 - proiect tehnic ce a fost executat doar pentru lucrarea RK Clădire administrativă - depoul Caransebeş de către SC A.G. SRL Deva.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Totodată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, încălcând în acest mod şi prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 60/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 24 iunie 2002 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 6 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC S.C. SRL Timişoara rezultă că numai 3 dintre respectivele documente au fost confirmate de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001 (invitaţiile de participare întocmite pentru SC R. SRL, SC C.I. SRL şi SC S.C. SRL). Însă, inclusiv în ceea ce priveşte aceste 3 invitaţii de participare, deşi sunt confirmate de primire prin semnarea acestora, de pe acestea lipseşte data la care a fost înmânată invitaţia de participare.

De asemenea, nici comunicările făcute societăţilor comerciale participante cu privire la declararea ofertelor ca fiind câştigătoare sau necâştigătoare nu sunt confirmate de primire aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X68 s-a încheiat la data de 18 iulie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - RK Clădire administrativă - depoul Caransebeş, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 3.290.450.894 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 300 de zile calendaristice, adică până la data de 18 mai 2003.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea unui act adiţional.

Prin Actul adiţional din 17 mai 2003 a fost modificat preţul contractului cu suma de 1.265.825.628 ROL, invocându-se lucrările suplimentare solicitate de beneficiar, lucrări care au modificat soluţia constructivă, prelungindu-se şi perioada de execuţie până la data de 15 iunie 2003.

Acest act adiţional a fost încheiat cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X68 din 18 iulie 2002, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei de fond s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X68 din 18 iulie 2002, SC S.C. SRL a emis un număr de 12 facturi fiscale, în valoare totală de 5.421.969.061 ROL, inclusiv TVA.

Una dintre aceste facturi a fost factura fiscală emisă la data de 23 septembrie 2002, în valoare totală de 1.197.277.038 ROL, din care suma de 191.161.880 ROL reprezintă TVA.

Plata acestei facturi s-a efectuat cu OP emis la data de 25 septembrie 2002 pentru suma de 538.774.667 ROL, OP emis la data de 25 septembrie 2002 pentru suma de 598.638.519 ROL şi OP emis la data de 24 octombrie 2002 pentru suma de 59.863.352 ROL, aceasta din urmă reprezentând garanţia de bună execuţie.

Referitor la decontarea lucrărilor efectuate de către SC S.C. SRL, instanţa reţine că prin clauzele contractuale s-a stabilit ca achizitorul să nu acorde niciun fel de avans, plata urmând să se facă prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor, în acelaşi sens putând fi observată şi Dispoziţia din 9 mai 2000 emisă de directorul general al S.N.T.F.M. SA.

De la această regulă a fost prevăzută o singură excepţie, aprobată prin Nota nr. X76/2002 de către directorul general al S.N.T.F.M. SA., prin care s-a stabilit că de la prevederea privind modalitatea de plată prin compensare în proporţie de cel puţin 50% se putea deroga numai în cazuri bine justificate.

Or, în privinţa Contractului nr. X68 din 18 iulie 2002, decontarea nu s-a efectuat prin compensare, toate cele 12 facturi fiind achitate prin ordine de plată, deşi nu au existat cazuri bine justificate care să conducă la derogări de la regula indicată mai sus.

Pentru a justifica necompensarea a 50% din valoarea facturilor fiscale mai sus indicate, martorul L.R. a întocmit mai multe înscrisuri prin care, inculpata A.S.L., în calitate de şef al diviziei tehnic şi inculpatul S.M., în calitate de director al Sucursalei, au aprobat decontarea în totalitate prin ordine de plată a facturilor către SC S.C. SRL, pe motivul că societatea în cauză nu a găsit niciun lanţ de compensare.

Este de menţionat faptul că înscrisurile amintite mai sus fac referire doar la 9 din cele 12 facturi fiscale, pentru celelalte 3 facturi fiscale neexistând niciun fel de justificare referitoare la motivele neefectuării compensării.

Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că pe toate facturile fiscale emise de SC S.C. SRL a fost aplicată certificarea în vederea controlului preventiv, unde se menţionează că 50% din valoarea facturilor emise se va deconta prin compensare.

Spre deosebire de celelalte contracte analizate până acum, Contractul nr. X68 din 18 iulie 2002 mai prezintă un element specific. Astfel, valoarea iniţială a contractului a fost de 3.915.636.564 ROL inclusiv TVA. Până la data încheierii actului adiţional din data de 17 mai 2003, plăţile efectuate au fost în sumă de 4.703.180.813 ROL inclusiv TVA, rezultând astfel plăţi efectuate în plus faţă de lucrările contractate în sumă de 787.544.249 ROL.

În acest context, pentru a justifica plăţile efectuate în plus faţă de valoarea contractată, părţile au încheiat ulterior Actul adiţional din 17 mai 2003 prin care s-a majorat valoarea contractului cu suma de 1.265.825.628 ROL.

Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, referitor la Contractul nr. X23/2002 există 6 note de renunţare pentru diferite categorii de lucrări, valoarea însumată a acestora fiind de 1.570.273.932 ROL inclusiv TVA.

În acelaşi timp, la dosar există 10 note de lucrări suplimentare a căror valoare însumată este de 3.060.097.796 ROL inclusiv TVA.

Dintr-o analiză comparativă a notelor de renunţare şi a celor de lucrări suplimentare, rezultă că între valorile dintre devizele de ofertă iniţiale şi valorile pentru aceleaşi categorii de lucrări cuprinse în notele de lucrări suplimentare există o diferenţă cuprinsă între 22 şi 120,38%, atestând încă o dată care a fost scopul acestor note de renunţare şi note de lucrări suplimentare.

Or, potrivit raportului de expertiză tehnică, astfel de practici au condus realizarea unor plăţi necuvenite pentru constructor în valoare de 369.849.149 ROL inclusiv TVA, sumă ce constituie prejudiciul suferit de S.N.T.F.M.

La fel ca şi în cazul celorlalte contracte, şi atribuirea acestui contract s-a făcut prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii S.M., A.S.L. şi Ţ.I. Comisia de analiză de ofertă, din care au făcut parte inculpaţii A.S.L. şi Ţ.I., nu a precizat criteriul aplicat pentru atribuirea contractului, a acceptat lipsa datei de pe invitaţiile de participare.

Ulterior încheierii contractului, s-au încheiat acte adiţionale care au majorat valoarea acestuia cu încălcarea dispoziţiilor legale.

De asemenea, cei trei inculpaţi au favorizat societatea comercială administrată de inculpatul C.E.I. şi în privinţa decontării lucrărilor efectuate, prin achitarea integrală a contravalorii celor 12 facturi fiscale, fără vreo aprobare de renunţare la procedura compensării.

În sfârşit, un alt element care conduce la ideea favorizării amintitei societăţi comerciale constă în faptul că s-au acceptat note de renunţare pentru diferite materiale de valori mai mici, care au fost înlocuite cu note de lucrări suplimentare care vizau aceleaşi materiale la preţuri mult mai mari.

În aceeaşi modalitate în care au procedat cu SC S.I. SRL Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara, inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., aflaţi în conducerea S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, au acţionat şi în privinţa SC C.I. SRL Simeria, firmă care a fost favorizată la licitaţiile la care a participat, organizate pentru achiziţia de lucrări.

La data de 24 iunie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X69 din 18 iulie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - amenajare clădire cantină - RK + amenajări la clădire administrativă - depoul Simeria au fost emise un număr 6 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 24 iunie 2002 de către inculpata A.S.L. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale: SC G. SRL, SC N. SRL, SC R. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C. SRL şi SC C.I. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca amenajare clădire cantină - RK + amenajări la clădire administrativă - depoul Simeria, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectele tehnice şi de detalii de execuţie, înregistrate sub nr. 210/2002 la SC A.P. SRL şi nr. 101/2002 la SC B.P. SRL.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Totodată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, încălcând în acest mod şi prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 60/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 24 iunie 2002 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 6 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC C.I. SRL Simeria rezultă că numai 3 dintre respectivele documente au fost confirmate de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001 (invitaţiile de participare întocmite pentru SC C.C. SRL, SC G. SRL şi SC S.C. SRL). Însă, inclusiv în ceea ce priveşte aceste 3 invitaţii de participare, deşi sunt confirmate de primire prin semnarea acestora, de pe acestea lipseşte data la care a fost înmânată invitaţia de participare.

De asemenea, nici comunicările făcute societăţilor comerciale participante cu privire la declararea ofertelor ca fiind câştigătoare sau necâştigătoare, nu sunt confirmate de primire aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

În vederea participării la licitaţie, la data de 14 aprilie 2002, inculpatul V.H., în calitate de administrator al SC C.I. SRL Simeria, a depus o cerere la Administraţia Finanţelor Publice Simeria, de eliberare a unui certificat de atestare fiscală.

A.F.P. Simeria a eliberat, la data de 12 aprilie 2002, certificatul de atestare fiscală, în cuprinsul căruia s-a menţionat că SC C.I. SRL Simeria figura cu următoarele obligaţii de plată către buget la data de 28 februarie 2002: TVA de plată în valoare de 66.414.956 ROL şi impozit pe profit în valoare de 272.747.440 ROL.

În urma analizării documentelor de eligibilitate depuse de SC C.I. SRL pentru licitaţia privind lucrarea - amenajare clădire administrativă - depou Simeria, s-a putut constata că la dosarul achiziţiei aferent Contractului nr. X69 din 8 iulie 2002 se regăseşte o copie xerox a certificatului de atestare fiscală din 12 aprilie 2002, copie în cuprinsul căreia se menţionează că societatea nu are obligaţii de plată către buget la data de 28 februarie 2002, deşi A.F.P. Simeria eliberase respectivul certificat cu obligaţii de plată, aşa cum s-a arătat mai sus, ceea ce conduce la concluzia că această copie xerox a certificatului de atestare fiscală din 12 aprilie 2002 depusă de SC C.I. SRL este falsă.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X69 s-a încheiat la data de 18 iulie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC C.I. SRL Simeria. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - RK + amenajări la clădire administrativă - depoul Simeria, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 3.256.514.671 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 330 de zile calendaristice, adică până la data de 18 iunie 2003.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 16 septembrie 2002 a fost modificat preţul contractului cu suma 435.950.447 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare constând în hidroizolaţie subsol, trotuare, şi soclu clădire.

Prin Actul adiţional din 20 mai 2003 a fost modificat preţul contractului cu suma 687.925.094 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare constând în finisaje interioare, instalaţii electrice. Termenul de execuţie a lucrării a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2003.

Prin Actul adiţional din 23 noiembrie 2003 a fost modificat preţul contractului cu suma 159.776.965 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare constând în finisaje interioare - birouri tură.

Prin Actul adiţional din 11 mai 2004 a fost prelungit termenul de finalizare a lucrării până la data de 30 septembrie 2004.

Prin Actul adiţional din 18 iunie 2004 a fost modificat preţul contractului cu suma 168.908.883 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare constând în finisaje faţade clădire, conform notei emise de depoul Simeria nr. 7103/2004.

Aceste acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X69 din 18 iulie 2002, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X69 din 18 iulie 2002, SC C.I. SRL Simeria a emis un număr de 15 facturi fiscale, în valoare totală de 5.607.476.101 ROL, inclusiv TVA.

Una dintre aceste facturi a fost factura fiscală emisă la data de 29 august 2002, în valoare totală de 446.640.994 ROL, din care suma de 71.312.428 ROL reprezintă TVA.

Plata acestei facturi s-a efectuat cu OP emis la data de 29 august 2002 pentru suma de 400.000.000 ROL, OP emis la data de 3 septembrie 2002 pentru suma de 24.308.944 ROL şi OP emis la data de 3 octombrie 2002 pentru suma de 22.332.050 ROL, aceasta din urmă reprezentând garanţia de bună execuţie.

Referitor la decontarea lucrărilor efectuate de către SC C.I. SRL, instanţa reţine că prin clauzele contractuale s-a stabilit ca achizitorul să nu acorde niciun fel de avans, plata urmând să se facă prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor, în acelaşi sens putând fi observată şi Dispoziţia din 9 mai 2000 emisă de directorul general al S.N.T.F.M. SA.

De la această regulă a fost prevăzută o singură excepţie, aprobată prin Nota nr. X76/2002 de către directorul general al S.N.T.F.M. SA., prin care s-a stabilit că de la prevederea privind modalitatea de plată prin compensare în proporţie de cel puţin 50% se putea deroga numai în cazuri bine justificate.

Or, în privinţa Contractului nr. X69 din 18 iulie 2002, decontarea nu s-a efectuat prin compensare, toate cele 15 facturi fiind achitate prin ordine de plată, deşi nu au existat cazuri bine justificate care să conducă la derogări de la regula indicată mai sus.

Pentru a justifica necompensarea a 50% din valoarea facturilor fiscale mai sus indicate, martorul L.R. a întocmit mai multe înscrisuri prin care, inculpata A.S.L., în calitate de şef al diviziei tehnic şi inculpatul S.M., în calitate de director al Sucursalei, au aprobat decontarea în totalitate prin ordine de plată a facturilor către SC C.I. SRL, pe motivul că societatea în cauză nu a găsit niciun lanţ de compensare.

Este de menţionat faptul că înscrisurile amintite mai sus fac referire doar la 5 din cele 15 facturi fiscale, pentru celelalte 10 facturi fiscale neexistând niciun fel de justificare referitoare la motivele neefectuării compensării.

Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că pe toate facturile fiscale emise de SC C.I. SRL a fost aplicată certificarea în vederea controlului preventiv, unde se menţionează că 50% din valoarea facturilor emise se va deconta prin compensare.

Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, referitor la Contractul nr. X69/2002 deşi valoarea finală a contractului, luând în considerare notele de renunţare şi notele de lucrări suplimentare era de 5.252.807.819 ROL, s-au făcut plăţi în valoare totală de 5.607.476.100 ROL, rezultând că s-a plătit în plus faţă de contract, fără nicio justificare, suma de 354.668.081 ROL

De asemenea, potrivit expertului, au existat mai multe lucrări prevăzute în devizul ofertă care nu au fost executate, nu au fost plătite şi nu au note de renunţare în valoare de 216.345.927 ROL.

În sfârşit, expertul a mai constatat că există lucrări neexecutate de către constructor şi recepţionate şi plătite de către beneficiar în sumă de 471.538.722 ROL.

Or, potrivit raportului de expertiză tehnică, astfel de practici au condus realizarea unor plăţi necuvenite pentru constructor în valoare de 826.206.803 ROL inclusiv TVA, sumă ce constituie prejudiciul suferit de S.N.T.F.M.

Instanţa a analizat în continuare Contractul nr. X70 din 18 iulie 2002.

La data de 24 iunie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X70 din 18 iulie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - amenajare clădire cantină - mansardare, amenajare clădire tură şi centrală termică la revizia de vagoane Ronaţ Triaj au fost emise un număr 5 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 24 iunie 2002 de către inculpata A.S.L. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale: SC G. SRL, SC R. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C. SRL şi SC C.I. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca mansardare, amenajare clădire tură şi centrală termică la revizia de vagoane Ronaţ Triaj, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectele tehnice şi de detalii de execuţie.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Totodată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, încălcând în acest mod şi prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 60/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 24 iunie 2002 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 5 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC C.I. SRL Simeria a rezultat că niciunul dintre respectivele documente nu a fost confirmat de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X70 s-a încheiat la data de 18 iulie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC C.I. SRL Simeria. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - mansardare, amenajare clădire tură şi centrală termică la revizia de vagoane Ronaţ Triaj, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 3.302.454.000 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 300 de zile calendaristice, adică până la data de 18 mai 2003.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 18 decembrie 2002 a fost modificat preţul contractului cu suma 219.105.413 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare constând în mansardare clădire tură şi Centrală termică la rev. Vagoane Ronaţ.

Prin Actul adiţional din 12 mai 2003 a fost modificat preţul contractului cu suma 381.722.648 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare constând în finisaje interioare, instalaţii electrice. Termenul de execuţie a lucrării a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2003.

Prin Actul adiţional din 23 noiembrie 2003 a fost modificat preţul contractului cu suma 159.776.965 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare constând în mansardare, amenajare clădire tură şi Centrală termică la rev. Vagoane Ronaţ.

Aceste acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X70 din 18 iulie 2002, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005, transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006, transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X69 din 18 iulie 2002, SC C.I. SRL Simeria a emis un număr de 12 facturi fiscale, în valoare totală de 4.536.611.758 ROL, inclusiv TVA.

În privinţa plăţilor, probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa unor plăţi efectuate în avans.

Totodată, din vizualizarea centralizatorului privind facturile fiscale emise de SC C.I. SRL Simeria, precum şi modalitatea de plată a facturilor emise către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, se poate constata existenţa compensărilor doar pentru sumele înscrise în două facturi fiscale, respectiv facturile fiscale din 20 mai 2003 şi din 29 iulie 2003, celelalte fiind achitate doar în numerar, deşi plata ar fi trebuit să se facă prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor, în acelaşi sens putând fi observată şi Dispoziţia din 9 mai 2000 emisă de directorul general al S.N.T.F.M. SA.

Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, referitor la Contractul nr. X6/2002, pentru restul notelor de lucrări suplimentare, ofertele nu au nicio justificare, astfel că puteau fi prevăzute prin proiect şi prin oferta la licitaţie, dar şi în acest caz s-a urmărit ca devizul ofertă pentru licitaţie să aibă o valoare cât mai mică, lucrările excluse din acesta fiind trecute apoi în notele de lucrări suplimentare.

Expertul a mai concluzionat că valoarea lucrărilor neexecutate este de 92.480.652 ROL inclusiv TVA, această sumă reprezentând şi prejudiciul suferit de S.N.T.F.M.

Instanţa a analizat în continuare Contractul nr. X71 din 18 octombrie 2001.

La data de 20 septembrie 2001, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X71 din 18 octombrie 2001.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - reparaţii curente acoperiş clădire magazie depozitat tuburi oxigen la depoul Simeria au fost emise un număr 6 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 20 septembrie 2001. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale: SC L.F.R. SA, SC A.D. SRL, SC C.W. SRL, SC C.C. SRL, SC G.A. SRL şi SC C.I. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca reparaţii curente acoperiş clădire magazie depozitat tuburi oxigen la depoul Simeria, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectele tehnice şi de detalii de execuţie.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Totodată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, încălcând în acest mod şi prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 60/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 26 septembrie 2001 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei.

În consecinţă, având în vedere prevederile art. 23 din H.G. nr. 461/2001, precum şi faptul că procedura de achiziţii a fost iniţiată la data de 20 septembrie 2001 (dată la care s-au întocmit invitaţiile de participare către potenţialii ofertanţi), dată la care comisia nu fusese numită, rezultă că, în privinţa acestui contract, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încălcat prevederile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 6 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC C.I. SRL Simeria a rezultat că niciunul dintre respectivele documente nu a fost confirmat de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

De asemenea, nici comunicările făcute societăţilor comerciale participante, cu privire la declararea ofertelor ca fiind câştigătoare sau necâştigătoare, nu sunt confirmate de primire aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Instanţa a mai reţinut că niciuna dintre societăţile comerciale participante la această achiziţie de lucrări nu a depus vreo garanţie de participare, fiind astfel încălcate prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 60/2001. Concluzia instanţei se întemeiază pe înscrisul intitulat - punctaj licitaţie execuţie, în cuprinsul căruia sunt menţionate documentele pe care le-a prezentat fiecare ofertant în parte.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X71 s-a încheiat la data de 18 octombrie 2001 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC C.I. SRL Simeria. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - reparaţii curente acoperiş clădire magazie depozitat tuburi oxigen la depoul Simeria, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 103.295.957 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 55 de zile calendaristice, adică până la data de 15 decembrie 2001.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea unui act adiţional.

Prin Actul adiţional din 16 decembrie 2001 a fost modificat preţul contractului cu suma 43.955.233 ROL fără TVA, invocându-se decalarea termenului datorită modificărilor de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectivului, fiind modificat şi termenul de executare a lucrării până data de 25 iunie 2002.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X71 din 18 octombrie 2001, SC C.I. SRL Simeria a emis un număr de 2 facturi fiscale, în valoare totală de 52.306.727 ROL, inclusiv TVA.

În privinţa plăţilor, probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa unor plăţi efectuate în avans.

Totodată, din vizualizarea centralizatorului privind facturile fiscale emise de SC C.I. SRL Simeria, precum şi modalitatea de plată a facturilor emise către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, nu s-a putut constata existenţa unor compensări pentru stingerea datoriilor, fără a se cunoaşte motivele pentru care aceste compensări nu au operat, deşi plata ar fi trebuit să se facă prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor, în acelaşi sens putând fi observată şi Dispoziţia din 9 mai 2000 emisă de directorul general al S.N.T.F.M. SA.

Cu privire la recepţia lucrărilor, nu există documente din care să rezulte că lucrarea a fost recepţionată.

Instanţa a analizat în continuare Contractul nr. X72 din 29 octombrie 2002.

La data de 7 octombrie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X72 din 29 octombrie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - amenajare camere odihnă la depoul Simeria au fost emise un număr 6 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 7 octombrie 2002 de către martorul A.D. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale : SC U.C. SA Deva, SC A. SRL Cluj, SC R. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C. SRL şi SC C.I. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca amenajare camere odihnă la depoul Simeria, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectele tehnice şi de detalii de execuţie.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Totodată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a precizat nici criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, încălcând în acest mod şi prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 60/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 21 octombrie 2002 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei. Această decizie nu a fost semnată de Directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N.

În consecinţă, având în vedere prevederile art. 23 din H.G. nr. 461/2001, precum şi faptul că procedura de achiziţii a fost iniţiată la data de 7 octombrie 2002 (dată la care s-au întocmit invitaţiile de participare către potenţialii ofertanţi), dată la care comisia nu fusese numită, rezultă că, în privinţa acestui contract, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încălcat prevederile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 6 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC C.I. SRL Simeria rezultă că niciunul dintre respectivele documente nu a fost confirmat de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

De asemenea, nici comunicările făcute societăţilor comerciale participante, cu privire la declararea ofertelor ca fiind câştigătoare sau necâştigătoare, nu sunt confirmate de primire aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Instanţa a mai reţinut că niciuna dintre societăţile comerciale participante la această achiziţie de lucrări nu a depus vreo garanţie de participare, fiind astfel încălcate prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 60/2001. Concluzia instanţei se întemeiază pe înscrisul intitulat - punctaj licitaţie execuţie, în cuprinsul căruia sunt menţionate documentele pe care le-a prezentat fiecare ofertant în parte.

Ţinând seama de probele administrate în cauză se mai poate constata şi faptul că valoarea devizului ofertat de SC C.I. SRL a fost în sumă de 1.374.925.000 ROL fără TVA. În acest sens pot fi observate centralizatorul financiar al obiectivelor ofertate de Sucursală, precum şi centralizatorul financiar al categoriilor de lucrări depuse de SC C.I. SRL. Însă acest deviz de ofertă a fost întocmit cu 14 zile înainte ca societatea să fie invitată să participe la selecţia de oferte. În acest sens se poate observa că valoarea în lei a devizului de ofertă este transformată în euro la cursul din data de 23 septembrie 2002 (respectiv 1 euro = 32.715 ROL), aceasta în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a întocmit invitaţia de participare doar la data de 7 octombrie 2002.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X72 s-a încheiat la data de 29 octombrie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC C.I. SRL Simeria. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - amenajare camere odihnă la depoul Simeria, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 1.374.925.000 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 120 de zile calendaristice, adică până la data de 29 februarie 2003.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 6 decembrie 2002 a fost modificat preţul contractului cu suma 309.239.309 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare solicitate de beneficiar. Şi termenul de executare a lucrării a fost modificat, stabilindu-se data de 10 mai 2003.

Prin Actul adiţional din 9 mai 2003 termenul de execuţie a lucrării a fost prelungit până la data de 10 noiembrie 2003, invocându-se modificările de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectului.

Aceste acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X70 din 18 iulie 2002, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X72 din 29 octombrie 2002, SC C.I. SRL Simeria a emis un număr de 5 facturi fiscale, în valoare totală de 1.684.164.309 ROL, inclusiv TVA.

În privinţa plăţilor, probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa unor plăţi efectuate în avans.

Totodată, din vizualizarea centralizatorului privind facturile fiscale emise de SC C.I. SRL Simeria, precum şi modalitatea de plată a facturilor emise către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, nu s-a putut constata existenţa unor compensări pentru stingerea datoriilor, fără a se cunoaşte motivele pentru care aceste compensări nu au operat, deşi plata ar fi trebuit să se facă prin compensare în proporţie de cel puţin 50% din valoarea lucrărilor, în acelaşi sens putând fi observată şi Dispoziţia din 9 mai 2000 emisă de directorul general al S.N.T.F.M. SA.

Cu privire la recepţia lucrărilor, la data de 29 mai 2003 s-a încheiat procesul-verbal de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, termenul de finalizare a lucrării fiind 10 noiembrie 2003, fără a exista însă un proces-verbal de recepţie finală a lucrărilor.

Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, referitor la Contractul nr. X7/2002, au fost constatate ca neexecutate de către constructor, dar recepţionate şi plătite de către beneficiar, lucrări în sumă de 46.372.694 ROL inclusiv TVA, această sumă reprezentând şi prejudiciul suferit de S.N.T.F.M.

Instanţa a analizat în continuare Contractul nr. X73 din 4 martie 2002.

La data de 5 februarie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X73 din 4 martie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa reţine că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - reparaţii curente interioare la clădire grup social vestiar personal locomotivă la depoul Simeria au fost emise un număr 5 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 5 februarie 2002. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale: SC L.F.R. SRL, SC A.D. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C. SRL şi SC C.I. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca reparaţii curente interioare la clădire grup social vestiar personal locomotivă la depoul Simeria, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectele tehnice şi de detalii de execuţie.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 7 februarie 2002 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei. Această decizie nu a fost semnată de Directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N.

În consecinţă, având în vedere prevederile art. 23 din H.G. nr. 461/2001, precum şi faptul că procedura de achiziţii a fost iniţiată la data de 5 februarie 2002 (dată la care s-au întocmit invitaţiile de participare către potenţialii ofertanţi), dată la care comisia nu fusese numită, rezultă că, în privinţa acestui contract, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încălcat prevederile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 5 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC C.I. SRL Simeria rezultă că niciunul dintre respectivele documente nu a fost confirmat de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

De asemenea, nici comunicările făcute societăţilor comerciale participante, cu privire la declararea ofertelor ca fiind câştigătoare sau necâştigătoare, nu sunt confirmate de primire aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Instanţa a mai reţinut că niciuna dintre societăţile comerciale participante la această achiziţie de lucrări nu a depus vreo garanţie de participare, fiind astfel încălcate prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 60/2001. Concluzia instanţei se întemeiază pe înscrisul intitulat - punctaj licitaţie execuţie, în cuprinsul căruia sunt menţionate documentele pe care le-a prezentat fiecare ofertant în parte.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X73 s-a încheiat la data de 4 martie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC C.I. SRL Simeria. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - reparaţii curente interioare la clădire grup social vestiar personal locomotivă la Depoul Simeria, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 614.460.894 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 120 de zile calendaristice, adică până la data de 11 iulie 2002.

Este de subliniat faptul că aşa cum rezultă din caietul de sarcini înregistrat la 18 februarie 2002 la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, a fost menţionată ca durată de execuţie o perioadă de maxim 30 zile. Cu toate acestea, la încheierea contractului nu au fost respectate condiţiile impuse, contractul fiind încheiat pentru o perioadă de execuţie de 120 zile.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea mai multor acte adiţionale.

Prin Actul adiţional din 12 iulie 2002 a fost modificat preţul contractului cu suma 241.996.131 ROL fără TVA, invocându-se lucrări suplimentare solicitate de beneficiar. Şi termenul de executare a lucrării a fost modificat, stabilindu-se data de 29 august 2002.

Prin Actul adiţional din 12 iulie 2002 termenul de execuţie a lucrării a fost prelungit, invocându-se modificările de execuţie solicitate de beneficiar la soluţia constructivă a obiectului.

Aceste acte adiţionale au fost încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X70 din 18 iulie 2002, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X73 din 4 martie 2002, SC C.I. SRL Simeria a emis un număr de 5 facturi fiscale, în valoare totală de 1.019.183.860 ROL, inclusiv TVA.

În privinţa plăţilor, probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa unor plăţi efectuate în avans.

Printre facturile emise se regăseşte şi factura emisă la data de 4 aprilie 2002 în valoare totală de 423.111.126 ROL, din care suma de 67.555.568 ROL reprezintă TVA.

Plata acestei facturi s-a realizat prin două ordine de plată, respectiv OP nr. X74 din 5 aprilie 2002 pentru suma de 42.581.786 ROL (reprezentând garanţie de bună execuţie) şi OP nr. X75 din 5 aprilie 2002 pentru suma de 393.493.347 ROL.

Ţinând seama de prevederile contractuale încheiate conform acordului părţilor, de prevederile Dispoziţiei din 9 mai 2000 şi ale Notei nr. X76/2002, toate menţionate în momentul analizării celorlalte contracte încheiate de Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA, rezultă că S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara putea să efectueze plata, exceptând procedura de compensare, numai în cazuri bine justificate.

În cazul acestui contract, pentru a justifica plata facturii indicate mai sus numai prin ordine de plată, exceptând procedura compensării, martorul C.P. a întocmit un înscris, la data de 11 aprilie 2002, care a fost semnat de inculpata A.S.L. şi aprobat de către inculpatul S.M., în cuprinsul căruia s-a precizat că dat fiind Actul din 11 aprilie 2002 întocmit de către SC C.I. SRL, precum şi faptul că până la ora actuală nu s-a găsit niciun lanţ de compensare pentru factura din 4 aprilie 2002, partea de compensare se va achita cu ordin de plată în baza aprobării nr. X76/2002.

Însă, după cum se poate cu uşurinţă observa, plata acestei facturi s-a realizat prin intermediul unor ordine de plată la data de 5 aprilie 2002. Înscrisul indicat mai sus a fost întocmit de martorul P.C. abia la data de 11 aprilie 2002, după o săptămână din momentul în care plata fusese deja efectuată, astfel că respectivul document apare ca fiind doar formal.

Pe de altă parte, toate celelalte 4 facturi fiscale emise de SC C.I. SRL au fost plătite în totalitate prin ordine de plată, iar ca justificare pentru necompensarea a 50% din valoarea acestora, martorul C.P. a întocmit înscrisuri prin care inculpata A.S.L. şi inculpatul S.M. au aprobat decontarea, în întregime, prin ordine de plată a acestor facturi, invocând lipsa unui lanţ de compensare, ceea ce nu reprezintă altceva decât o încălcare a prevederilor contractuale, a Dispoziţiei din 9 mai 2000 şi a Notei nr. X76/2002.

În ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, în cuprinsul Contractului de execuţie de lucrări nr. X73 din 4 martie 2002, la art. 11.2 s-a prevăzut că furnizorul avea obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar în termen de 5 zile calendaristice înainte de orice întârziere în execuţia lucrărilor, precum şi asupra cauzelor eventualei neîndepliniri a obligaţiilor contractuale. Termenul de întârziere urma să fie calculat de la data la care trebuia finalizată faza din lucrarea contractată, iar beneficiarul avea dreptul să aplice penalităţi pentru întârzierea lucrărilor în valoare de 0,15% din valoarea lucrărilor a căror execuţie a fost întârziată, pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenţei obligaţiei din grafic. Plata penalităţilor nu excludea plata de daune în completare.

În cuprinsul aceluiaşi contract părţile au mai stabilit, la art. 16.2, că la finalizarea lucrărilor executantul avea obligaţia de a notifica în scris achizitorului că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepţie.

La data de 20 aprilie 2004, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 19 aprilie - 23 aprilie 2004.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (20 aprilie 2004), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC C.I. SRL Simeria nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 29 august 2002 (dată la care SC C.I. SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 20 aprilie 2004 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi garanţia de bună execuţie în sumă de 71.342.870 ROL.

Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, referitor la Contractul nr. X73/2002, au fost constatate ca neexecutate de către constructor, dar recepţionate şi plătite de către beneficiar, lucrări în sumă de 33.078.210 ROL inclusiv TVA, această sumă reprezentând şi prejudiciul suferit de S.N.T.F.M.

Instanţa a constatat că şi încheierea Contractului de execuţie de lucrări nr. X77 din 8 decembrie 2004 s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale în materie, SC C.I. SRL fiind favorizată la atribuirea contractului de către conducerea S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

La data de 21 noiembrie 2003 Serviciul Licitaţii şi Oferte din cadrul S.N.T.F.M. SA a transmis către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara o adresă din care rezultă că în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice nr. 2006 din 17 decembrie 2002, orice achiziţie şi vânzare de produse se vor asigura prin bursele de mărfuri.

Procedura de achiziţii pentru contractarea execuţiei de lucrări a fost iniţiată la data de 23 noiembrie 2004, dată la care a fost publicat comunicatul de presă prin care Bursa Română de Mărfuri SA - Terminalul Cluj a anunţat organizarea procedurii de cerere de ofertă.

La data respectivă, prevederile legale care erau în vigoare în domeniul achiziţiilor prin Bursa Română de Mărfuri SA, erau cuprinse în Regulamentul nr. 5 din 7 decembrie 2001 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Între Bursa Română de Mărfuri SA şi S.N.T.F.M. SA a fost încheiat un contract de prestări servicii (Contractul din 2 decembrie 2002), în cuprinsul căruia s-a prevăzut că beneficiarul, adică S.N.T.F.M. SA, răspunde de identificarea şi includerea în documentele de licitaţie a regulilor şi condiţiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare privind achiziţiile şi cu ordinele şi dispoziţiile administrative care îi sunt aplicabile.

Printr-o adresă înregistrată sub nr. X78/2004 şi care nu este datată, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a solicitat Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj să organizeze achiziţia unor lucrări de execuţie pentru reamenajarea clădirii căminului de nefamilişti de la depoul Simeria, conform caietului de sarcini, anexat.

Potrivit art. 10 din Regulamentul nr. 5/2001 care reglementa organizarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii pentru produse, servicii sau lucrări prin intermediul burselor de mărfuri, desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii pentru produse, servicii şi lucrări era coordonată de o comisie de atribuire.

Art. 11 din acelaşi Regulament prevedea că această comisie de atribuire este compusă din 5 membri, dintre care minimum 3 cu pregătire profesională şi experienţă relevante, desemnaţi de ordonator, experţi independenţi şi 2 membri desemnaţi de societatea de bursă, toţi membrii având putere de decizie egală.

Directorul executiv al Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj, numita L.P., a emis Decizia din 6 decembrie 2004 prin care a numit comisia de licitaţie, cu următoarea componenţă: L.P. - Director Executiv BRM - Terminal Cluj - preşedinte, C.P. - S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - membru şi M.D. S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - membru.

În consecinţă se poate constata încălcarea prevederilor art. 11 din Regulamentul nr. 5/2001, în sensul că prin decizia emisă, directorul executiv al BRM trebuia să numească 5 membri, şi nu 3. Sub acest aspect este de reţinut şi faptul că desemnarea unei comisii formate doar din 3 membri a fost favorizată şi de faptul că prin Adresa nr. X79/2004 emisă de către S.N.T.F.M. SA -Sucursala Timişoara, au fost nominalizate doar două persoane pentru a participa din partea beneficiarului la licitaţia respectivă.

Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 14 din Regulamentul nr. 5/2001 al Comisiei de Supraveghere a Valorilor Mobiliare prevedeau că anunţul de presă prevăzut la art. 13 alin. (2) lit. a) privind desfăşurarea procedurii va fi publicat cu cel puţin 15 zile înainte de data limită de depunere a ofertelor, dar nu cu mai mult de 30 de zile, fiind obligatoriu ca anunţul de presă să fie publicat cel puţin într-un cotidian central de mare tiraj şi în pagina web ori prin alt sistem electronic de publicitate al societăţii de bursă.

Or, aşa cum rezultă din probele existente la dosarul aferent contactului, se poate constata existenţa unui singur exemplar din cotidianul P.O. din data de 24 noiembrie 2004, care conţine anunţul de presă dat de B.R.M. - Terminal Cluj referitor la licitaţia din data de 6 decembrie 2004, licitaţie organizată în vederea atribuirii contractului de lucrări de reamenajare clădire cămin nefamilişti Depou Simeria.

În acest context, dată fiind data apariţiei anunţului de presă - 24 noiembrie 2004, precum şi cotidianul în care a apărut respectivul anunţ - cotidian care nu este central, ci local, rezultă că în cauză au fost încălcate prevederile art. 14 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul nr. 5/2001.

Mai departe instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 37 din Regulamentul nr. 5/2001 în vederea participării la procedură, candidatul trebuia să depună o garanţie de participare stabilită în sumă fixă, calculată prin aplicarea procentului stipulat prin contractul încheiat între societatea de bursă şi ordonator, la valoarea estimată a contractului de achiziţie, fără TVA; garanţia de participare stabilită va fi în sumă de minimum 2% din această valoare.

Aşa cum rezultă din Adresa nr. X80/2004 întocmită de S.N.T.F.M. S.A. - Sucursala Timişoara şi transmisă către BRM SA - Terminalul Cluj, valoarea estimată a lucrării intitulate - reamenajare clădire cămin nefamilişti a fost de 9.300.000.000 ROL.

Prin urmare, garanţia de participare ar fi trebuit să fie de minimum 186.000.000 ROL, dar din analizarea instrucţiunilor pentru ofertanţi se poate constata că garanţia de participare a fost stabilită la suma de 150.000.000 ROL, contrar prevederilor art. 37 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2001 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

În acelaşi sens, instanţa a mai reţinut că printre documentele puse la dispoziţie de achizitor nu se regăseşte şi dovada depunerii garanţiei de participare de către firma câştigătoare, respectiv SC C.I. SRL Simeria.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X77 s-a încheiat la data de 8 decembrie 2004 între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC C.I. SRL Simeria. Contractul a avut ca obiect executarea de lucrări la reamenajarea clădirii căminului de nefamilişti - depoul Simeria, preţul fiind stabilit la suma de 9.180.163.000 ROL fără TVA. De asemenea, prin contract s-a stabilit şi durata de execuţie la 540 de zile calendaristice.

Instanţa a mai reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în faza de urmărire penală, referitor la Contractul nr. X77/2004, au fost constatate ca neexecutate de către constructor, dar recepţionate şi plătite de către beneficiar, lucrări în sumă de 45.937.748 ROL inclusiv TVA, această sumă reprezentând şi prejudiciul suferit de S.N.T.F.M.

Sub acest aspect, expertul a constatat că la dosar nu există note de renunţare şi nici note de lucrări suplimentare, lucrarea nefiind finalizată, deşi la data întocmirii raportului de expertiză nu se mai lucra la aceasta.

Expertul a mai considerat că deşi constructorul a stabilit prin contract o cotă de 2% pentru organizare de şantier, nu era îndreptăţit să mai prezinte la plată şi facturi privind această lucrare.

La fel ca şi în cazul celorlalte societăţi comerciale favorizate, se poate observa că la toate achiziţiile de oferte în baza cărora a obţinut contracte în anul 2002 SC C.I. SRL Simeria, inculpatul S.M. i-a numit prin decizie, ca preşedinte al comisiei, fie pe inculpatul Ţ.I., fie pe inculpata A.S.L., iar cel care nu era preşedinte era numit automat membru în aceeaşi comisie.

După încheierea contractului, urmau o serie de acte adiţionale, majoritatea nejustificate, în baza cărora se majora consistent valoarea contractului, ceea ce conducea la depăşirea sumei legale de 100.000 euro care permitea alegerea procedurii de achiziţie prin cerere de ofertă.

Şi în acest caz, ca şi la celelalte descrise mai sus, au fost achitate în totalitate în numerar facturile prezentate de SC C.I. SRL, fără a se recurge la sistemul compensării de 50% şi fără aprobări legale de renunţare la compensare.

De asemenea, cei trei funcţionari cu atribuţii de conducere şi control al Sucursalei S.N.T.F.M. SA au acceptat să se recepţioneze lucrări neexecutate, executate parţial sau cu deficienţe, recepţii făcute cu încălcarea prevederilor legale.

Instanţa a constatat că dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice au fost încălcate şi în ceea ce priveşte relaţiile comerciale dintre S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC R. SRL Timişoara.

La data de 24 iunie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X81 din 18 iulie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa reţine că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - centrală termică la revizia de vagoane Curtici au fost emise un număr 6 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 24 iunie 2002. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale : SC G. SRL, SC R. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C. SRL, SC C.I. SRL şi SC N. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca Centrală Termică - Revizia de Vagoane Curtici, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectele tehnice şi de detalii de execuţie.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 6 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC R. SRL Timişoara rezultă că niciunul dintre respectivele documente nu a fost confirmat de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X81 s-a încheiat la data de 18 iulie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC R. SRL Timişoara. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - Centrală termică - Revizia de vagoane Curtici, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 1.305.798.678 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 90 de zile calendaristice, adică până la data de 18 octombrie 2002.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea unui act adiţional, respectiv Actul adiţional din 2 octombrie 2002, prin care a fost modificat preţul contractului cu suma 587.439.372 ROL, invocându-se lucrări suplimentare solicitate de beneficiar. Şi termenul de executare a lucrării a fost modificat, stabilindu-se data de 31 decembrie 2002.

Acest act adiţional a fost încheiat cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X81 din 18 iulie 2002, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X81 din 18 iulie 2002, SC R. SRL Timişoara a emis un număr de 4 facturi fiscale, în valoare totală de 2.150.935.987 ROL, inclusiv TVA.

În privinţa plăţilor, probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa unor plăţi efectuate în avans.

Ţinând seama de prevederile contractuale încheiate conform acordului părţilor, de prevederile Dispoziţiei din 9 mai 2000 şi ale Notei nr. X76/2002, toate menţionate în momentul analizării celorlalte contracte încheiate de Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. SA, rezultă că S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara putea să efectueze plata, exceptând procedura de compensare, numai în cazuri bine justificate.

În cazul acestui contract, dintre cele 4 facturi fiscale emise de SC R. SRL Timişoara doar pentru sumele înscrise în două dintre facturi (facturile din 4 decembrie 2002 şi din 24 decembrie 2002) au existat compensări, celelalte două facturi fiind plătite prin ordine de plată.

În ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, în cuprinsul Contractului de execuţie de lucrări nr. X81 din 18 iulie 2002, la art. 11.2 s-a prevăzut că furnizorul avea obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar în termen de 5 zile calendaristice înainte de orice întârziere în execuţia lucrărilor, precum şi asupra cauzelor eventualei neîndepliniri a obligaţiilor contractuale. Termenul de întârziere urma să fie calculat de la data la care trebuia finalizată faza din lucrarea contractată, iar beneficiarul avea dreptul să aplice penalităţi pentru întârzierea lucrărilor în valoare de 0,15% din valoarea lucrărilor a căror execuţie a fost întârziată, pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenţei obligaţiei din grafic. Plata penalităţilor nu excludea plata de daune în completare.

În cuprinsul aceluiaşi contract părţile au mai stabilit, la art. 16.2, că la finalizarea lucrărilor executantul avea obligaţia de a notifica în scris achizitorului că sunt îndeplinite condiţiile de recepţie, solicitând acestuia convocarea comisiei de recepţie.

La data de 5 februarie 2003, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea la data de 5 februarie 2003.

La data de 22 februarie 2005, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în calitate de investitor, a întocmit procesul-verbal de recepţie finală, în cuprinsul căruia s-a specificat faptul că, comisia de recepţie şi-a desfăşurat activitatea la data de 22 februarie 2005, iar lucrările au fost complet terminate la data de 5 februarie 2003.

Raportându-se la prevederile contractuale indicate mai sus, data întocmirii raportului de recepţie la terminarea lucrărilor (5 februarie 2003), prevederile H.G. nr. 273/1994 arătate anterior cu prilejul analizării situaţiei contractelor SC S.I. SRL Timişoara, precum şi la Adresa din 17 martie 2006 a S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă ce notificări a primit investitorul în vederea convocării comisiilor de recepţie, instanţa apreciază că SC R. SRL Timişoara nu a finalizat lucrările la termenele prevăzute în contract şi actul adiţional, astfel că pentru perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2002 (dată la care SC R. SRL SRL s-a obligat să finalizeze lucrările) şi data de 5 februarie 2003 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor), din care s-au scăzut 15 zile calendaristice (perioadă în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara ar fi avut dreptul să convoace comisia de recepţie a lucrărilor din momentul în care executantul ar fi notificat terminarea lucrărilor), S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara avea obligaţia să reţină cu titlu de penalităţi garanţia de bună execuţie în sumă de 57.868.938 ROL, fără a proceda în această modalitate.

La fel ca şi în cazul celorlalte contracte, dispoziţiile legale au fost încălcate şi în ceea ce priveşte Contractul nr. X82.

Prin întocmirea invitaţiilor de participare, care nu au fost datate, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X82/2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa reţine că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar 2 reprezentanţi din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - instalaţii de climatizare au fost emise un număr 4 invitaţii de participare, toate nedatate. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale : SC T.J. SRL Timişoara, SC R. SRL, SC G.B. SRL şi SC P.A. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 4 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC R. SRL Timişoara rezultă că niciunul dintre respectivele documente nu a fost confirmat de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Mai mult decât atât, este de reţinut faptul că prevederile art. 28 din O.U.G. nr. 60/2001 au stabilit că în cazul aplicării procedurii prin cerere de ofertă numărul de furnizori, executanţi sau de prestatori, cărora autoritatea contractantă trebuie să le transmită invitaţia de participare, este de cel puţin 5, cu condiţia să existe un număr suficient de potenţiali ofertanţi. Autoritatea contractantă are dreptul de a publica şi un anunţ privind aplicarea procedurii prin cerere de ofertă într-o publicaţie de circulaţie naţională.

În ciuda acestor dispoziţii legale, se poate constata că unitatea contractantă a emis un număr de doar 4 invitaţii de participare, fără a exista vreo justificare în acest sens, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 60/2001.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 59 din O.U.G. nr. 60/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia să precizeze în anunţul de participare şi în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei, criteriul pe baza căruia se atribuie contractul şi care, odată stabilit, nu poate fi schimbat pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică. În conformitate cu dispoziţiile art. 60 acest criteriu putea fi oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic sau, în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut.

Or, din analizarea celor 4 invitaţii de participare întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara rezultă că pe niciunul din aceste documente nu a fost înscris criteriul pe baza căruia se va atribui contractul, societăţile comerciale invitate să participe la licitaţie neavând cunoştinţă de criteriul pe baza căruia se va atribui contractul.

Ulterior, în cuprinsul Procesului-verbal întocmit în data de 17 iunie 2002, înregistrat cu ocazia şedinţei desfăşurate pentru analiza ofertelor prezentate s-a menţionat că în urma analizei individuale pentru fiecare ofertă în parte, comisia a stabilit oferta câştigătoare, ţinând seama că oferta cu cea mai mică valoare şi cu cel mai bun raport calitate-preţ dintre ofertele similare transmise, ca fiind oferta prezentată de SC R. SRL Timişoara.

Însă, verificându-se ofertele transmise de cele 4 societăţi comerciale, se poate constata că pentru aparatele de aer condiţionat de 9000 BTU, cea mai mică ofertă de preţ a fost prezentată de SC T.J. (aparat marca H. - 15.842.675 ROL sau aparat marca H.A. - 13.674.730 ROL), în vreme ce oferta SC R. SRL era pentru aparat marca H.B. la preţul de 16.397.680 ROL. De asemenea, pentru aparatele de aer condiţionat de 1800 BTU cea mai mică ofertă de preţ a fost prezentată de SC T.J. (aparat marca H. - 24.014.160 ROL), în vreme ce oferta SC R. SRL a fost pentru aparat marca H.B. la preţul de 25.542.540 ROL.

În consecinţă, nu se cunoaşte criteriul pe baza căruia a fost atribuit Contractul nr. X82/2002.

Mai mult decât atât, nu există niciun element din care să rezulte faptul că oferta SC R. SRL Timişoara a fost înregistrată la beneficiar, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001. În acest sens, este de reţinut faptul că la art. 5.1 din Contractul nr. X82/2002 încheiat între SC R. SRL Timişoara şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, s-a consemnat faptul că oferta furnizorului a fost transmisă prin fax la data de 18 iunie 2002. Or, în condiţiile în care selecţia de oferte a avut loc la data de 17 iunie 2002, cu o zi înainte de primirea ofertei din partea SC R. SRL, instanţa constată că dubiile privind criteriul pe baza căruia a fost atribuit acest contract sunt pe deplin întemeiate, inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. încălcându-şi atribuţiile de serviciu.

Îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. poate fi reţinută şi în ceea ce priveşte încheierea şi executarea Contractului nr. X83 din 18 octombrie 2002.

La data de 12 septembrie 2002, prin întocmirea invitaţiilor de participare, a fost iniţiată procedura de achiziţii pentru executarea de lucrări aferente Contractului nr. X83 din 18 octombrie 2002.

În cuprinsul tuturor documentelor întocmite de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cu ocazia iniţierii procedurii de achiziţii şi a atribuirii contractului s-a menţionat faptul că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi O.M.F. nr. 1014/2001. În acest sens pot fi observate hotărârile de desemnare a ofertelor câştigătoare, procesele-verbale întocmite cu ocazia deschiderii ofertelor, deciziile de numire a comisiilor de licitaţie.

În consecinţă, raportându-se la înscrisurile indicate mai sus, instanţa a reţinut că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a înţeles să organizeze licitaţiile în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1014/2001.

În privinţa acestui contract este de menţionat faptul că deşi procedura de achiziţie trebuia efectuată de către S.M.F., prin decizia de constituire a comisiei de analiză de ofertă privind achiziţionarea lucrărilor, emisă de directorii Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N. şi S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara - S.M., au fost numiţi în componenţa comisiei doar un singur reprezentant din cadrul S.M.F., restul membrilor acesteia fiind angajaţi în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 461/2001 produsele, serviciile şi lucrările, a căror dobândire face obiectul contractelor de furnizare de servicii, respectiv de lucrări, se pun în corespondenţă cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, denumită în continuare CPSA.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 461/2001 autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura corespondenţa produselor, serviciilor şi, dacă este posibil, a lucrărilor de construcţii cu sistemul de grupare şi codificare utilizat în CPSA, atunci când precizează în anunţul de intenţie şi în anunţul sau în invitaţia de participare produsele, serviciile sau lucrările pe care intenţionează să le achiziţioneze.

Noţiunea de lucrare este definită prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 461/2001, arătându-se că prin aceasta se înţelege oricare dintre lucrările de construcţii prevăzute în anexa nr. 2 sau orice combinaţie a acestora care conduce sau nu conduce la un rezultat menit să îndeplinească prin el însuşi o funcţie tehnico-economică. Lucrările similare reprezintă acele lucrări de construcţii care sunt grupate, în conformitate cu schema de structură a CPSA, în aceeaşi subclasă elementară.

Pentru achiziţia acestor lucrări - Reparaţii curente instalaţii la Castel de apă Revizia Petroşani au fost emise un număr 5 invitaţii de participare, toate fiind întocmite la data de 12 septembrie 2002. Invitaţiile au fost emise pe numele următoarelor societăţi comerciale : SC A. SA Cluj, SC R. SRL, SC L.F.R. SA Timişoara, SC S.C. SRL şi SC C.I. SRL.

Din vizualizarea invitaţiilor de participare se poate constata că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara nu a pus în corespondenţă lucrările pe care dorea să le atribuie cu sistemul de grupare şi de codificare utilizat în Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor, încălcând astfel prevederile art. 4 şi 5 din H.G. nr. 461/2001.

Mai mult decât atât S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a intitulat lucrarea pe care intenţiona să o atribuie ca Reparaţii curente instalaţii la Castel de apă - Remiza Petroşani, cu toate că în anexa 2 la H.G. nr. 461/2001 se regăsesc coduri CPSA care ar fi putut fi puse în corespondenţă cu lucrările menţionate în proiectele tehnice şi de detalii de execuţie.

În ceea ce priveşte organizarea licitaţiei, se poate constata că au fost încălcate şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 60/2001, în condiţiile în care S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în cuprinsul invitaţiilor de participare pe care le-a întocmit, nu a stabilit data limită pentru depunerea ofertelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din O.U.G. nr. 60/2001 orice comunicare, solicitare, informare, notificare şi altele asemenea prevăzute în amintita ordonanţă de urgenţă trebuia transmisă sub formă de document scris, care să fie înregistrat în momentul transmiterii şi al primirii. De asemenea, orice document scris trebuia confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.

Ca atare, documentele scrise puteau fi transmise prin una dintre următoarele forme: scrisoare prin poştă, telegramă, telex sau telefax.

Din analiza celor 5 invitaţii de participare existente la dosarele achiziţiei privind contractul atribuit SC R. SRL Timişoara rezultă că niciunul dintre respectivele documente nu a fost confirmat de primire, aşa cum prevede art. 63 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2001.

Art. 23 din H.G. nr. 461/2001 a prevăzut faptul că autoritatea contractantă avea dreptul de a iniţia aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică numai dacă era constituită comisia de evaluare.

La data de 26 septembrie 2002 a fost emisă de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara decizia prin care inculpatul S.M., în calitate de director al sucursalei, şi directorul Agenţiei teritoriale S.M.F. Timişoara - M.N., au numit comisia de licitaţie privind achiziţionarea lucrărilor de execuţie la nivelul Sucursalei.

În consecinţă, având în vedere prevederile art. 23 din H.G. nr. 461/2001, precum şi faptul că procedura de achiziţii a fost iniţiată la data de 12 septembrie 2002 (dată la care s-au întocmit invitaţiile de participare către potenţialii ofertanţi), dată la care comisia nu fusese numită, rezultă că, în privinţa acestui contract, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara a încălcat prevederile art. 23 lit. e) din H.G. nr. 461/2001.

În privinţa acestui contract, se poate constata şi încălcarea dispoziţiilor art. 46 din O.U.G. nr. 60/2001 referitoare la depunerea garanţiilor de participare. La dosarul achiziţiei ce a făcut obiectul acestui contract se află un înscris intitulat - punctaj licitaţie execuţie, din care rezultă documentele pe care le-a prezentat fiecare ofertant în parte. Or, din examinarea acestor documente se poate trage concluzia că niciunul dintre cei trei ofertanţi care au transmis oferte de participare nu au depus garanţii de participare.

Instanţa a constatat că există şi alte probleme în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea licitaţiei care a condus la atribuirea Contractului nr. X83. Astfel, deşi în cuprinsul procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei se vorbeşte despre 3 oferte, la dosarul achiziţiei nu se regăseşte oferta SC A. SA. De asemenea, oferta prezentată de SC C.I. SRL Simeria nu este ştampilată şi nici semnată de vreun reprezentant al societăţii, lista consumurilor privind transporturile (anexă la formular C5 al SC C.I. SRL) fiind datată 29 septembrie 2002, în condiţiile în care analiza de ofertă a avut loc la data de 27 septembrie 2002.

Contractul de execuţie de lucrări nr. X83 încheiat la data de 18 octombrie 2002 între S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC R. SRL Timişoara. Obiectul contractului a constat în executarea lucrării - Reparaţii curente instalaţii la Castel apă - Remiza Petroşani, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 341.448.090 ROL fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită pentru o perioadă de 30 de zile calendaristice, adică până la data de 18 noiembrie 2002.

La fel ca în cazul celorlalte contracte, în cuprinsul acestei convenţii părţile au prevăzut, conform art. 21.1, că pot proceda la modificarea clauzelor în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime - şi care nu pot fi prevăzute la încheierea contractului.

Această clauză contractuală a condus la încheierea unui act adiţional, respectiv Actul adiţional din 18 octombrie 2002 prin care a fost modificat preţul contractului cu suma 124.669.866 ROL, invocându-se lucrări suplimentare solicitate de beneficiar.

Se poate observa faptul că actul adiţional a fost încheiat în aceeaşi zi cu Contractul nr. X83.

Acest act adiţional a fost încheiat cu nerespectarea clauzelor contractuale convenite de părţi. Chiar dacă părţile contractante s-au prevalat de prevederile art. 21.1 din Contractul nr. X83 din 18 octombrie 2002, această împrejurare nu le permitea să nu respecte şi condiţiile prevăzute în capitolele "Condiţii suplimentare de contractare" şi "Condiţii speciale de contractare" din respectivul contract.

Concluzia instanţei s-a bazat pe dispoziţiile contractuale, în cuprinsul cărora s-a stipulat că antreprenorul este de acord cu proiectul în sensul că în acesta nu sunt lipsuri cu privire la articole de deviz, cantităţi de lucrări sau materiale şi că sunt excluse din start acte adiţionale bazate pe astfel de sesizări.

De asemenea, potrivit aceloraşi clauze, modificarea preţului contractului în funcţie de cantităţile de lucrări suplimentare necesare, se putea face numai pe bază de act adiţional, încheiat între beneficiar şi antreprenor pe baza unui proces-verbal încheiat între antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant, proces-verbal care nu există la dosar, în acest sens putând fi observate Adresele din 12 septembrie 2005 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara de unde reies documentele care au stat la baza lucrărilor suplimentare şi din 27 februarie 2006 transmisă de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, din care rezultă că pentru notele de lucrări suplimentare întocmite pentru schimbarea soluţiei constructive nu există procese-verbale semnate de antreprenor, subunitatea beneficiară, beneficiar şi proiectant.

În vederea efectuării plăţilor în contul Contractului nr. X83 din 18 octombrie 2002, SC R. SRL Timişoara a emis o factură fiscală, în valoare totală de 554.878.715 ROL, inclusiv TVA.

În privinţa plăţilor, probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa unor plăţi efectuate în avans, fiind respectate şi prevederile contractuale privind compensarea pentru 50% din suma facturată.

În continuare, instanţa a procedat la analizarea celorlalte infracţiuni ce au făcut obiectul sesizării în prezenta cauză.

Instanţa a fost sesizată de către organele de urmărire penală şi sub aspectul săvârşirii de către inculpata A.S.L. a infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., constând în aceea că inculpata şi-a adus contribuţia la falsificarea de către numitul A.F. a Contractului nr. X84 din 17 iunie 2004 încheiat între SC G.R.I. SRL Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara.

Complicitatea, potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen., este acea formă a participaţiei penale ce constă în înlesnirea sau ajutorul acordat de o persoană, în orice mod şi cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune, sub aspectul elementului material, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod.

După cum s-a arătat deja cu prilejul examinării existenţei infracţiunii de luare de mită săvârşită de către inculpata A.S.L. şi având ca obiect mobilierul achiziţionat de la G.R.I., la data de 17 iunie 2004 s-a încheiat un singur contract (X84) între această societate comercială şi SC S.I. SRL Timişoara, având ca obiect cumpărarea unui mobilier în valoare de 7.990 euro.

Ulterior, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, probe prezentate cu prilejul analizării infracţiunii de luare de mită, martorul A.F., la solicitarea inculpatei A.S.L., a procedat la falsificarea acestui contract, întocmind alte 3 contracte cu nr. X84 pe numele SC S.I. SRL Timişoara, SC S.C. SRL Timişoara şi A.S. Deşi aceste contracte au fost întocmite în toamna anului 2004 (octombrie sau noiembrie) ele au fost datate 16 iunie 2004 la solicitarea inculpatei A.S.L., care s-a şi ocupat de completarea şi semnarea lor de către reprezentanţii celor două societăţi comerciale.

În consecinţă, în opinia instanţei, fapta numitului A.F. de a denatura conţinutul Contractului X84 din 17 iunie 2004 încheiat între SC G.R.I. SRL Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara, în sensul întocmirii altor 3 contracte nereale, pe care le-a antedatat la solicitarea inculpatei A.S.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. Sub acest aspect este de menţionat faptul că prin Rechizitoriul nr. 63/P/2004 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara s-a dispus faţă de această persoană scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 500 RON, procurorul apreciind că fapta numitului A.F. întruneşte, din punct de vedere formal, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă, fiind lipsită de importanţă, este suficientă şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Soluţia procurorului a rămas definitivă, nefiind atacată.

Ca atare, instanţa a constatat că şi fapta inculpatei A.S. de a-i solicita martorului A.F. şi ulterior de a-l sprijini pe acesta la falsificarea Contractului nr. X84, realizează conţinutul legal al infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., urmând să reţină intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, în condiţiile în care inculpata a avut reprezentarea clară a faptului că îşi aduce contribuţia la falsificarea unui înscris sub semnătură privată, activitate ce va produce consecinţe juridice.

Inculpata A.S.L. a mai fost trimisă în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapta constând în aceea că l-a determinat pe martorul R.L. să întocmească un proces-verbal de custodie pentru unele materiale ce nu fuseseră livrate, deşi plata fusese efectuată.

Existenţa acestei fapte a fost analizată cu prilejul examinării existenţei infracţiunii de abuz în serviciu.

Astfel, la data de 25 august 2004 a fost încheiat Contractul nr. X45 între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara, fiind stabilită o valoare a lucrărilor de 3.983.212.000 ROL.

În executarea acestui contract, la data de 8 septembrie 2004 SC P. SRL Braşov a emis către SC S.I. SRL Timişoara factura fiscală nr. X47 în valoare de 2.015.895.700 ROL. O copie a acestei facturi a fost trimisă prin fax către beneficiar, toate cele 3 exemplare originale ale facturii rămânând la furnizor. Ulterior, la solicitarea administratorului P. cele 3 facturi originale au fost anulate. În acest sens pot fi observate declaraţiile martorului M.A.S.

Pe baza copiei acestei facturi, SC S.I. SRL Timişoara a procedat la întocmirea a trei situaţii de lucrări în cuprinsul cărora au fost înscrise produsele indicate în această factură. Situaţiile de lucrări nu au fost datate şi au fost semnate spre confirmare de către martorul P.C., care a menţionat că a semnat aceste situaţii de lucrări întrucât era responsabilă de lucrare, deşi nu a văzut dacă utilajele menţionate există sau nu.

Este de menţionat faptul că de pe copia facturii emisă de SC P. SRL Braşov a fost ştearsă data emiterii - 8 septembrie 2004, prin efectuarea unei noi copii xerox, astfel obţinându-se o copie a acestei facturi nedatată.

Pe baza acestei noi copii nedatate, SC S.I. SRL Timişoara a procedat la emiterea unei facturi cu data de 1 septembrie 2004 în valoare de 2.217.484.000 ROL pe care a transmis-o la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara. La această factură a fost ataşată şi copia nedatată a facturii emise de P. pentru a demonstra că adaosul comercial practicat era de doar 10% şi că la data facturării produsele cuprinse în factură se aflau deja la SC S.I. SRL.

În realitate însă, aceste produse nu fuseseră livrate de către SC P. SRL Braşov. După cum s-a arătat, cele 3 exemplare originale ale facturii trimisă pe fax la SC S.I. SRL au fost anulate. În cursul lunii octombrie 2004 (20 octombrie 2004, 22 octombrie 2004 şi 25 octombrie 2004) SC P. SRL Braşov a procedat din nou la facturarea produselor plătite de către S.N.T.F.M. SA către SC S.I. SRL, emiţând alte 3 facturi. Pentru cele 3 facturi, SC P. SRL Braşov a emis şi un număr de 3 avize de însoţire a mărfii (la datele de 19 septembrie 2004, 26 octombrie 2004 şi 3 noiembrie 2004), astfel că produsele facturate de SC P. SRL puteau ajunge din punct de vedere fizic la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara cel mai devreme la datele înscrise pe avizele de însoţire a mărfii, aspect ce se poate constata şi din declaraţia martorului P.C.A. care a menţionat că produsele indicate în cele 3 avize au fost livrate la datele menţionate pe aceste avize.

Cu toate că produsele nu au fost livrate, la data de 20 septembrie 2004 S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, printr-un ordin de plată, a achitat factura emisă de SC S.I. SRL Timişoara în valoare de 2.217.484.000 ROL, cu excepţia garanţiei de bună execuţie.

Pentru a crea o stare de aparentă legalitate în ceea ce priveşte recepţia acestor produse şi pentru a putea efectua plata acestei facturi, la data de 1 septembrie 2004, la solicitarea inculpatei A.S.L., martorul R.L. a procedat la întocmirea unui proces-verbal de custodie în cuprinsul căruia au fost trecute toate reperele din copia facturii primite de la SC S.I. SRL Timişoara, prin care s-a încercat să se ateste împrejurarea că aceste produse se află deja în custodia C.F.R.

Potrivit declaraţiilor martorului R. acest proces-verbal a fost întocmit din dispoziţia inculpatei A.S.L., fără ca el să cunoască dacă aceste echipamente există în realitate.

Este de subliniat faptul că acest proces-verbal nu a primit niciun număr de înregistrare şi nici nu a fost înregistrat în evidenţa S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 C. pen. instigarea este o altă formă a participaţiei penale ce constă în determinarea unei persoane, cu intenţie, să săvârşească o faptă penală.

Luând în considerare aspectele indicate mai sus, probele administrate confirmând împrejurarea că produsele indicate în cuprinsul facturii nr. X47 nu au fost livrate către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara la începutul lunii septembrie 2004, ci doar la începutul lunii noiembrie 2004, şi, cu toate acestea, din dispoziţia inculpatei A.S., martorul R.L. a procedat la întocmirea unui proces-verbal de custodie nereal, care atesta faptul că acele produse se aflau în posesia părţii vătămate S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara încă din data de 1 septembrie 2004, încercând astfel să justifice plata produselor efectuată la data de 20 septembrie 2004, plată nejustificată în condiţiile în care echipamentele nu fuseseră livrate, aspect cunoscut de către inculpata A.S.L., instanţa a constatat că fapta inculpatei A.S.L. de a-l determina pe numitul R.L. să întocmească acel proces-verbal de custodie, deşi aspectele consemnate nu corespundeau adevărului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Sub acest aspect este de menţionat faptul că prin Rechizitoriul nr. 63/P/2004 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara s-a dispus faţă numitul R.L. scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1.000 RON, procurorul apreciind că fapta numitului R.L. întruneşte, din punct de vedere formal, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă, fiind lipsită de importanţă, este suficientă şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. Soluţia procurorului a rămas definitivă, nefiind atacată.

Instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei indicate mai sus din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen.

Noţiunea de înscris oficial este definită de dispoziţiile art. 150 alin. (2) C. pen. unde se arată că prin înscris oficial se înţelege orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau care aparţine unei asemenea unităţi.

Prin raportare la prevederile art. 145 C. pen. se poate constata că înscrisuri oficiale sunt considerate toate înscrisurile care emană sau care aparţin unei autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau persoane juridice de interes public.

Or, aşa cum rezultă din dispoziţiile H.G. nr. 582/1998 acţionarul unic al S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara este Statul Român, care îşi exercită drepturile şi obligaţiile prin Ministerul Transporturilor, S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara desfăşurând activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului feroviar public de marfă.

În consecinţă, instanţa a apreciat că S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara poate fi încadrată în rândul unităţilor la care se referă art. 145 C. pen., astfel încât un înscris care emană de la această unitate reprezintă un înscris oficial, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus.

Instanţa a mai reţinut că, la fel ca şi în cazul inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., şi inculpata A.S.L. a fost trimisă în judecată şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de fals intelectual şi uz de fals, fapte prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, a acceptat prezentarea de către administratorii SC S.I. SRL Timişoara, SC S.C. SRL Timişoara, SC C.I. SRL Simeria şi SC R. SRL Timişoara, cu ocazia încheierii şi derulării contractelor de executare a unor lucrări încheiate cu S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, de acte de eligibilitate fictive cu date nereale, întocmirea de facturi şi situaţii de lucrări cu date nereale pentru obţinerea decontării unor lucrări neexecutate sau executate parţial.

După cum s-a arătat deja, potrivit dispoziţiilor art. 289 C. pen. falsul intelectual presupune, sub aspectul laturii obiective, o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă, această activitate putându-se realiza fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări.

Or, la fel ca şi în cazul inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., luând în considerare materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că în sarcina inculpatei A.S.L. nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de fals intelectual. La dosar nu există nicio dovadă din care să rezulte că, în calitate de funcţionar, aceasta a întocmit vreun înscris în cuprinsul căruia să fi trecut, în mod mincinos, o anumită faptă sau împrejurare despre care înscrisul era chemat să facă probă, sau vreun înscris în cuprinsul căruia să nu fi trecut anumite date sau împrejurări care, faţă de ceea ce era chemat să constate acel înscris, trebuiau menţionate.

Împrejurarea că această inculpată, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, în calitate de funcţionari cu atribuţii de conducere şi control în cadrul S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, au acceptat prezentarea unor înscrisuri necorespunzătoare adevărului cu prilejul organizării şi desfăşurării unor licitaţii privind achiziţia de lucrări de către partea vătămată, sau ulterior cu prilejul executării contractelor încheiate, nu poate fi circumscrisă noţiunii de falsificare a unui înscris oficial în înţelesul pe care această noţiune îl are conform art. 289 C. pen., fiind evident că activitatea desfăşurată de cei trei inculpaţi nu reprezintă altceva decât o formă de favorizare a celor 4 societăţi comerciale în vederea câştigării licitaţiilor, aspect ce poate fi încadrat pe deplin în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu, infracţiune analizată separat. Acest aspect a fost învederat şi în momentul analizării activităţii desfăşurate de inculpaţii S.M. şi Ţ.I.

Pe de altă parte, aşa cum deja s-a evidenţiat, este de reţinut şi faptul că înscrisurile învederate de organele de urmărire penală fie au provenit de la cele 4 societăţi comerciale, situaţie în care nu întruneau cerinţele pentru a fi considerate "înscrisuri oficiale", fie proveneau de la alte unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. (fisc, O.R.C.), unităţi la care inculpata A.S.L. nu avea niciun fel de calitate, astfel încât nu putea fi considerată în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Pentru aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză nu există probe din care să rezulte că inculpata A.S., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a întocmit înscrisuri necorespunzătoare adevărului, în cuprinsul cărora să fi atestat fapte sau împrejurări nereale sau să fi omis, cu ştiinţă, inserarea unor date sau împrejurări, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În acelaşi timp, în condiţiile prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatei şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Din punct de vedere obiectiv, uzul de fals se realizează printr-o acţiune de folosire a unui înscris oficial sau semnătură privată, care trebuie să fie fals.

Instanţa a constatat că la dosarul cauzei nu există elemente din care să rezulte că această inculpată s-a folosit de anumite înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată, cunoscând că acestea sunt false. Este adevărat faptul că ea şi-a adus contribuţia la falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată - A.F. sau înscrisuri oficiale - R.L., însă nu există elemente din care să rezulte şi utilizarea acestor înscrisuri de către inculpata A.S.L. În cazul înscrisurilor sub semnătură privată uzul de fals este absorbit în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, această din urmă infracţiune neputând exista în situaţia în care înscrisul nu este folosit în vederea producerii de consecinţe juridice, în vreme ce, referitor la înscrisul oficial falsificat de către inculpatul R., la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte că inculpata A.S.L. s-a folosit de acest înscris, procesul-verbal nefiind înregistrat în evidenţele unităţii.

Pe de altă parte, după cum s-a arătat deja, înscrisurile necorespunzătoare adevărului folosite cu prilejul licitaţiilor organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, sau ulterior, în momentul derulării contractelor încheiate şi evidenţiate în rechizitoriu, nu au fost folosite de către inculpata A.S.L., fiind întocmite şi prezentate de către administratorii societăţilor comerciale ce au format obiectul verificărilor în prezentul dosar, astfel că în sarcina numitei A.S. nu poate fi reţinută infracţiunea de uz de fals.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.M., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, organele de urmărire penală reţinând în sarcina acestuia că a întocmit, împreună cu numiţii B.O. şi M.R., mai multe acte false pe care le-au folosit la achiziţiile de lucrări de la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara.

Instanţa a reţinut că inculpatul H.M. este asociat cu inculpatul V.H.N. la SC C.I. SRL Simeria şi îndeplinea funcţia de director tehnic la această societate, el ocupându-se de partea tehnică a activităţii firmei, respectiv de întocmirea şi depunerea ofertelor pentru adjudecarea de lucrări şi obţinerea de contracte.

Referitor la acest inculpat, denunţătorul S.R. a declarat că inculpaţii V.H.N. şi H.M. urmau să ţină legătura cu Sucursala Timişoara a S.N.T.F.M. prin intermediul SC C.I. SRL Simeria. Această societate trebuia să participe la licitaţii şi, folosindu-se de documente false, să câştige aceste licitaţii. În acest sens, pentru firmele care se înscriau la licitaţii, toate taxele de participare, caietele de sarcini şi documentele erau depuse de firma care trebuia să câştige licitaţia. În vederea realizării acestui scop, dosarele de participare la licitaţii erau întocmite numai pentru societăţile comerciale la care inculpaţii aveau acces la documentaţie.

Pentru a dovedi cele afirmate, denunţătorul S.R. a predat organelor de urmărire penală mai multe devize de ofertă şi centralizatoare întocmite în numele unor societăţi comerciale (SC N.C. SRL şi SC C.C. SRL Deva), documente care aveau aplicate pe ele ştampilele acestor societăţi în copie xerox, decupate şi lipite. Despre aceste înscrisuri, denunţătorul a adăugat că au fost primite de la inculpatul H.M. pentru a fi înmânate martorului A.D., funcţionar în cadrul Serviciului Investiţii al Sucursalei Timişoara a S.N.T.F.M. SA.

În acest context, organele de urmărire penală au procedat la efectuarea unor verificări la sediul SC C.I. SRL Simeria. Potrivit Procesului-verbal întocmit la data de 20 iunie 2005, în urma verificării calculatoarelor SC C.I. SRL Simeria, au fost descoperite într-un fişier indicat de către martorul M.R. mai multe fişiere reprezentând mai multe centralizatoare cu devize de ofertă.

Organele de urmărire penală au procedat la audierea administratorilor celor două societăţi comerciale arătate anterior.

Martorul C.D., administratorul SC N.C. SRL, a menţionat că niciodată nu a contractat lucrări obţinute prin licitaţii organizate de societăţi sau regii din raza judeţului Timiş. Fiindu-i prezentate documentele predate de către denunţătorul S.R., martorul a precizat că aceste înscrisuri nu au fost întocmite de firma sa şi că nu cunoaşte persoana care a întocmit aceste înscrisuri pe care apare lipită ştampila N.C., fiind posibil ca impresiunea ştampilei să fi fost preluată de pe alte documente întocmite de firma sa.

Martorul a mai adăugat că nu a depus oferte de participare la achiziţiile de lucrări la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, în condiţiile în care nu deţine autorizaţia A.F.E.R. necesară participării la licitaţii.

În ceea ce priveşte documentele presupuse ca provenind de la firma sa şi descoperite de organele de urmărire penală în calculatoarele C.I., martorul C.D. a precizat că nu cunoaşte prin ce modalitate aceste înscrisuri au ajuns în calculatoarele C.I., el nesolicitându-i niciodată inculpatului H.M. să întocmească vreun deviz de ofertă pentru N.C. Martorul a mai adăugat că acele documente cu siguranţă nu au fost emise de firma pe care o administrează, caracterele cu care au fost redactate nefiind specifice SC N.C. SRL. Mai mult decât atât, vizualizând documentele înregistrate la C.F.R. şi care apar ca fiind depuse de SC N.C. SRL, martorul C.D. a menţionat faptul că o parte din aceste documente au fost folosite de firma sa la licitaţii care au fost organizate la Deva şi nu cunoaşte prin ce împrejurări aceste documente au ajuns la Timişoara.

La rândul său, martorul O.C.V., administrator la SC C.C. SRL, a menţionat că toate documentele prezentate de organele de urmărire penală sunt false, nefiind emise de societatea pe care o administrează. Martorul a precizat că niciodată nu a contractat sau executat lucrări pentru S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi nu a participat niciodată la licitaţii sau analize de ofertă organizate de această unitate.

De asemenea, martorul a indicat şi faptul că toate înscrisurile depuse la C.F.R. în numele C.C. sunt false, nefiind semnate sau ştampilate de reprezentanţii firmei.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martorii H.C. şi D.S., reprezentanţii A., aceştia reliefând faptul că toate documentele depuse la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara în numele societăţii administrate de ei sunt false, A. neparticipând niciodată la licitaţii organizate de această unitate întrucât nu deţinea autorizaţie A.F.E.R.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.M., martorul O.C.V. a învederat faptul că inculpatul a venit la sediul firmei şi i-a propus să participe la o licitaţie, sens în care i-a solicitat să-i înmâneze 3 devize de ofertă. Aceste devize de ofertă i-au fost înmânate inculpatului, dar martorul i-a precizat acestuia că nu deţine autorizaţia necesară pentru a participa la licitaţii.

În faza de urmărire penală inculpatul H.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor. El a arătat că martorul M.R. este cel care a creat în calculatorul său mai multe fişiere fără ca el să ştie, deşi a recunoscut că se ocupă de întocmirea ofertelor tehnice pentru lucrări şi de decontarea lucrărilor, arătând şi că în acest scop era doar ajutat de martorii B.O., M.R., P.I. sau P.T.

În faza de urmărire penală inculpatul H.M. a mai precizat că, din afirmaţiile martorului M.R., a aflat că inculpatul V.H.N. ar fi adus copii de pe ofertele societăţilor concurente cerându-i să le introducă în calculator pentru a putea fi comparate cu ofertele de la C.I., dar nu a recunoscut împrejurarea că ar fi întocmit sau depus oferte pentru alte societăţi comerciale.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul H.M. şi-a modificat poziţia, recunoscând săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, el a arătat că i-a determinat pe martorii B.O. şi M.R. să întocmească documente care au fost folosite la licitaţii în numele altor societăţi comerciale. Potrivit declaraţiilor inculpatului, acest lucru s-a datorat faptului că numitul E.I. i-a transmis că de la Bucureşti s-a hotărât că pentru organizarea unei licitaţii este necesar să participe cel puţin 5 societăţi comerciale cu oferte. În situaţia în care această condiţie nu era îndeplinită, E.I. i-a cerut să găsească alte societăţi comerciale care să dorească să-i ajute, în sensul de a se înscrie la licitaţie şi de a prezenta oferte formale, fără ca aceste societăţi să fie interesate cu adevărat în câştigarea licitaţiei. În aceste condiţii au fost găsite societăţile A., N., C.C.

Inculpatul H.M. a mai arătat că la început toate devizele de ofertă ale acestor societăţi comerciale au fost originale, dar ulterior au apărut situaţii în care în aceeaşi zi erau organizate mai multe licitaţii. Aflându-se în impas, E.I. i-a cerut să xerocopieze documentele ce i-au fost puse la dispoziţie de cele 3 societăţi comerciale amintite anterior, după care a pus aceste documente la dispoziţia martorilor B.O. şi M.R., instigându-i pe aceştia de mai multe ori să falsifice acele documente.

Inculpatul H.M. a mai susţinut că a realizat nelegalitatea procedurii adoptate, dar a menţionat că astfel de practici existau peste tot, şi nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de fals întrucât nu ştie să lucreze pe calculator.

Declaraţiile inculpatului H.M. au fost confirmate, în ceea ce priveşte instigarea, şi de martorii B.O. şi M.R. De asemenea, cei doi martori au infirmat susţinerile inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de fals în calitate de autor.

Martorul B.O. a învederat faptul că inculpatul H.M. a primit documentele de eligibilitate pentru SC N.C. SRL de la administratorul acestei firme. După aceea, inculpatul H.M. i-a dat dispoziţie martorului M.R. să întocmească devize de ofertă pe numele de N.C., devize care să conţină un preţ mai mare decât cel oferit de C.I.

Tot din dispoziţia inculpatului H.M., martorul B.O. a completat declaraţia privind eligibilitatea N. în partea scrisă olograf, declaraţie care a fost printată pe calculatoarele de la C.I. SRL, după care, prin xerocopiere, martorul B.O. a aplicat ştampila N.C. de pe unele dintre documentele aduse de inculpatul H.M. şi a semnat declaraţia, încercând să copieze semnătura reprezentantului N.C.

Martorul B.O. a mai menţionat că la calculatoarele SC C.I. SRL au fost redactate devizele de ofertă întocmite în numele N.C. şi C.C. Ştampilele au fost decupate de el de pe documentele primite de la aceste firme cu alte ocazii, martorul nefiind în măsură să indice dacă aceste ştampile au fost lipite sau aşezate în alt mod pe aceste formulare, aceste formulare fiind folosite şi la alte oferte întocmite şi depuse la C.F.R. în numele SC N.C. SRL, SC C.C. SRL şi A.

În final, inculpatul B.O. a precizat că documentele au fost falsificate de el prin întocmire şi aplicarea ştampilei, dar nu cunoaşte persoana care le-a semnat, el nefăcând altceva decât să le predea inculpatului H.M.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martorul M.R., acesta adăugând şi că inculpatul H.M. este cel care i-a adus mai multe devize de ofertă de la C.C., N.C., S.C., A., cerându-i să le introducă în calculatorul de la biroul său pentru a putea fi folosite ulterior.

În sfârşit, martorul M.R. a menţionat că în perioada cât a lucrat acolo, inculpatul H.M. era cel care prelucra şi finaliza majoritatea documentelor, ceea ce contrazice susţinerea inculpatului potrivit căreia el nu s-a ocupat de întocmirea documentelor pentru alte societăţi.

În acelaşi sens, pot fi observate şi declaraţiile martorului P.I., angajat la C.I. până în luna septembrie 2004, care a indicat faptul că de întocmirea devizelor de ofertă se ocupa inculpatul H.M., care era ajutat de martorii B.O. şi M.R.

Luând în considerare probele analizate mai sus, instanţa a constatat că faptele inculpatului H.M. de a proceda la falsificarea mai multor documente (devize de ofertă) provenind de la alte societăţi comerciale, precum şi de a determina alţi angajaţi ai SC C.I. SRL să întocmească astfel de documente nereale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a apreciat că inculpatul H.M. a acţionat cu intenţie directă, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că prin actele sale inculpatul a urmărit realizarea unui scop precis - participarea la licitaţii şi câştigarea acestora.

Ţinând seama de condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului H.M. şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi care s-a păstrat pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpatul H.M. a falsificat şi a determinat alte persoane să procedeze în aceeaşi modalitate, mai multe înscrisuri sub semnătură privată, fiecare dintre aceste acţiuni realizând conţinutul legal al acelaşi infracţiuni.

Instanţa a reţinut că inculpaţii B.D.C., V.H., C.E.I. şi R.D. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., obiectul mitei constând în bunurile şi serviciile oferite inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L., ce au făcut obiectul infracţiunii de luare de mită.

Potrivit dispoziţiilor art. 255 C. pen. infracţiunea de dare de mită este o infracţiune comisivă ce se poate realiza prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.

Instanţa a constatat că materialul probator corespunzător infracţiunii de dare de mită reţinută în sarcina celor 4 inculpaţi este identic cu materialul probator referitor la infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L., fiind analizat în momentul în care au fost examinate infracţiunile comise de aceştia din urmă, motiv pentru care nu a mai fost reluat.

Având în vedere probele administrate în cauză şi prezentate în momentul în care s-a constatat existenţa infracţiunii de luare de mită, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor B.D.C. şi V.H.N. de a oferi şi da, în mod repetat, inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L., diferite bunuri şi servicii (materiale de construcţii, instalaţii, executarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii, obiecte de mobilier), în vederea câştigării licitaţiilor privind achiziţiile de servicii organizate de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. fiind implicaţi sub diferite forme în comisiile de analiză a ofertelor, realizează conţinutul legal al infracţiunii de dare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., în sarcina celor doi inculpaţi a fost reţinută intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.E.I., se poate observa faptul că şi acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, organele de urmărire penală reţinând aplicabilitatea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi în privinţa lui.

Însă, aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că în sarcina acestuia poate fi reţinut un singur act material de dare de mită - garnitura de mobilă oferită inculpatei A.S.L., motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

Ca atare, observând materialul probator administrat în cauză şi analizat anterior, instanţa a constatat că fapta inculpatului C.E.I. de a oferi şi da inculpatei A.S.L., cu titlu de mită, o garnitură de mobilă, pentru ca aceasta să favorizeze societatea pe care o administrează la licitaţiile organizate de S.N.T.F.M. SA - sucursala Timişoara, licitaţii la care inculpata A.S.L. făcea parte din comisia de analiză a ofertelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, în contextul în care inculpatul a realizat faptul că oferindu-i inculpatei A.S.L. astfel de foloase, a desfăşurat un act de corupţie prin care a creat o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare a cărei producere a şi dorit-o.

Referitor la inculpatul B.C.D., în condiţiile în care instanţa a dispus achitarea inculpatei A.S.L. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită în ceea ce priveşte aparatul foto, în mod corespunzător, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. pen. instanţa a dispus şi achitarea inculpatului B.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită referitor la acest act material ce a avut ca obiect aparatul de fotografiat.

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul R.D. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de dare de mită în formă continuată referitor la cele două aparate de aer condiţionat despre care organele de urmărire penală au afirmat că au fost date inculpaţilor S.M. şi Ţ.I. (unul montat la ginerele inculpatului S.M. - V.C., iar celălalt montat la fiica inculpatului Ţ.I. - Ţ.C.).

În condiţiile în care instanţa a dispus achitarea inculpaţilor S.M. şi Ţ.I. sub acest aspect, considerând că probele administrate în cauză nu au fost în măsură să înlăture prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază cei doi inculpaţi, în mod corespunzător, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a dispus şi achitarea inculpatului R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., neputând exista dare de mită fără luare de mită, atâta timp cât instanţa a apreciat că nu există suficiente probe din care să rezulte că într-adevăr cele două aparate au fost oferite sau date cu titlu de mită.

Infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 se poate realiza printr-o acţiune de însuşire, folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri pe care făptuitorul le gestionează sau administrează.

Este de reţinut faptul că infracţiunea de delapidare poate fi săvârşită numai de către o persoană care are calitatea de funcţionar şi care, în această calitate, gestionează sau administrează bunuri.

Raportându-se la dispoziţiile art. 147 alin. (2) C. pen. care definesc noţiunea de gestionar şi ţinând seama de probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpaţii B.C.D., C.E.I. şi V.H.N. erau administratorii SC S.I. SRL, SC C.I. SRL şi SC B.C. SRL, precum şi SC S.C. SRL, în această calitate ei având posibilitatea de a îndeplini orice activităţi de conducere şi dispoziţie cu privire la întregul patrimoniu al acestor societăţi comerciale, instanţa a constatat că în prezenta cauză cei trei inculpaţi întrunesc cerinţele pentru a putea deveni subiect activ al infracţiunii de delapidare.

Instanţa a apreciat că a trafica un bun constă în specularea, exploatarea bunului pe care făptuitorul îl are în administrarea sa, bunul fiind astfel trecut din patrimoniul societăţii în stăpânirea făptuitorului, acesta urmărind să obţină un profit de pe urma supunerii bunului unor operaţiuni speculative.

Având în vedere probele administrate în cauză, şi care deja au fost analizate cu prilejul examinării existenţei infracţiunilor de luare de mită, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor B.C.D., V.H.N. şi C.E.I. de a scoate din patrimoniile societăţilor comerciale pe care le administrează, diferite bunuri pe care le-au oferit şi dat cu titlu de mită inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L., în scopul câştigării licitaţiilor la care aceştia din urmă erau implicaţi sub diferite forme în comisiile de analiză a ofertelor, realizează conţinutul legal al infracţiunilor de delapidare, bunurile fiind traficate de administratorii societăţilor comerciale în vederea obţinerii unor profituri personale. Instanţa a reţinut în sarcina celor 3 inculpaţi intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, prin desfăşurarea activităţii infracţionale inculpaţii urmărind un scop precis - obţinerea unor profituri.

În sarcina inculpaţilor B.C.D. şi V.H.N. instanţa a reţinut şi aplicabilitatea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., actele desfăşurate de către cei doi inculpaţi repetându-se în timp, fiecare dintre aceste acte întrunind condiţiile de existenţă ale infracţiunii de delapidare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.D., atâta timp cât instanţa a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, apreciind că nu există suficiente probe din care să rezulte că cele două aparate de aer condiţionat au fost oferite cu titlu de mită inculpaţilor S.M. şi Ţ.I., în aceeaşi modalitate instanţa a considerat că materialul probator administrat în cauză nu este suficient pentru a conduce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul R.D. şi în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, la dosar neexistând suficiente elemente la formarea convingerii instanţei că bunurile aparţinând SC R. SRL Timişoara au fost traficate de către inculpat în vederea obţinerii unor foloase. În acest sens se poate observa faptul că inculpatul R.D. nici nu a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, procurorul a apreciat că inculpatul nu şi-a adus contribuţia la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatului R.D. şi pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

După cum s-a arătat deja, complicitatea este acea formă a participaţiei penale care constă în înlesnirea sau ajutarea, cu intenţie, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană.

Or, raportându-se la probele administrate în cauză şi analizate cu prilejul examinării existenţei infracţiunii de abuz în serviciu, motiv pentru care nu au mai fost reluate, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor V.H.N., B.C.D. şi C.E.I. de a-i sprijini pe inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu cu prilejul desfăşurării licitaţiilor organizate de către S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, cei trei inculpaţi cu funcţii de conducere în cadrul C.F.R. favorizând societăţile comerciale administrate de către inculpaţii V.H.N., B.C.D. şi C.E.I. în schimbul unor foloase oferite cu titlu de mită, realizează conţinutul legal al infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că inculpatul B.C.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., organele de urmărire penală apreciind că prejudiciul cauzat de către inculpat depăşeşte limita prevăzută de art. 146 C. pen., astfel încât în cauză ar fi incidente dispoziţiile referitoare la consecinţe deosebit de grave.

După cum s-a arătat anterior, expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale şi având ca obiect lucrările de instalaţii a fost înlăturată, în condiţiile în care expertul nu era specializat în domeniul instalaţii industriale, ci doar în domeniul construcţii industriale.

Ca atare, la calcularea prejudiciului instanţa s-a raportat la concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, din care a rezultat că prin actele lor, inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., sprijiniţi de inculpatul B.C.D., au cauzat S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara un prejudiciu în valoare de 10.766 RON.

În consecinţă, nefiind depăşită limita de 200.000 RON prevăzută de art. 146 C. pen., în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen.

Inculpaţii B.C.D., C.E.I. şi V.H.N. au fost trimişi în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În acest sens, în sarcina inculpatului B.C.D. s-a reţinut că în executarea unui contract încheiat cu S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara (Contractul nr. X45/2004) a falsificat mai multe facturi emise de SC P. SRL Braşov şi mai multe situaţii de lucrări, pe care ulterior le-a prezentat unităţii achizitoare în vederea obţinerii plăţii în avans.

În sarcina inculpatului V.H.N. s-a reţinut că a completat în fals două ordine de plată prin intermediul cărora a virat în contul său personal, din conturile SC B.C. SRL, o sumă de 701.000.000 ROL cu titlu de dividende aferente anului 2003, deşi societatea comercială nu a avut profit pe anul respectiv.

În sfârşit, în sarcina inculpatului C.E.I. s-a reţinut că acesta a prezentat acte de eligibilitate fictive cu date nereale şi a întocmit mai multe facturi şi situaţii de lucrări cu date nereale, în vederea obţinerii decontării unor lucrări neexecutate sau executate parţial.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, după cum s-a arătat deja, aceasta se poate realiza în mai multe modalităţi alternative, una dintre acestea constând în alterarea unui înscris în orice mod, adică în denaturarea conţinutului unui înscris prin efectuarea unor adăugiri sau ştersături.

Referitor la infracţiunea de fals reţinută în sarcina inculpatului B.C.D., se poate observa faptul că probele au fost examinate atât cu prilejul constatării existenţei infracţiunii de abuz în serviciu, cât şi cu prilejul constatării existenţei infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, comisă de către inculpata A.S.L.

Ca atare, instanţa nu a procedat la reluarea prezentării materialului probator.

Ţinând seama de dovezile administrate în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului B.C.D. de a falsifica factura emisă la data de 8 septembrie 2004 de către SC P. SRL Braşov pentru suma de 2.015.895.700 ROL prin ştergerea datei emiterii facturii, urmată de efectuarea unei copii xerox nedatată, şi de a proceda la întocmirea a 3 situaţii de lucrări pe baza acestei facturi anulate, precum şi de a emite o nouă factură, datată 1 septembrie 2004 în valoare de 2.217.484.000 ROL cu scopul de a obţine în avans plata produselor ce au fost livrate abia în luna noiembrie 2004, întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., instanţa reţinând intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, inculpatul urmărind un scop precis, ceea ce califică intenţia ca fiind directă, precum şi aplicabilitatea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul procedând la falsificarea mai multor înscrisuri, fiecare dintre acţiunile sale realizând conţinutul legal al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de către inculpatul V.H.N., instanţa a reţinut că printr-un contract autentificat sub nr. X85 din 2 decembrie 2002 încheiat între soţii C.M. şi G. în calitate de vânzători şi SC B.C. SRL Timişoara în calitate de cumpărător, societatea comercială a achiziţionat un imobil situat în Timişoara, pentru suma de 1.500.570.000 ROL.

Analizându-se contractul de vânzare-cumpărare se poate constata că în cuprinsul acestuia se susţine că suma de bani reprezentând preţul terenului a fost obţinută prin creditarea societăţii de către asociaţi potrivit aportului fiecăruia la constituirea capitalului social, asociaţii fiind inculpaţii V.H.N. şi H.M., precum şi numitul D.P., fiecare cu câte 30% din părţile sociale şi denunţătorul S.R. cu 10%.

În condiţiile în care s-a susţinut că terenul a fost achiziţionat cu aportul celor 4 asociaţi şi pentru ca această operaţiune să poată fi înregistrată în contabilitate, au fost întocmite 4 dispoziţii de încasare numerar fictive.

Potrivit declaraţiilor inculpaţilor V.H.N. şi H.M., precum şi ale denunţătorului S.R., aceste dispoziţii de încasare nu erau adevărate, în realitate terenul fiind cumpărat doar cu aportul inculpaţilor V.H.N. şi H.M.

Ulterior, aşa cum rezultă din declaraţiile denunţătorului S.R., intervenind neînţelegeri între asociaţi, prin hotărârea Adunării Generale a asociaţilor din cadrul SC B.C. SRL din data de 1 iulie 2003 s-a hotărât retragerea din societate a asociatului S.R. şi transmiterea părţilor sale sociale către numitele Ş.A.M. şi M.A.M., la aceeaşi dată fiind încheiate şi contractele de cesiune a părţilor sociale.

Cu toate acestea, modificările realizate în ceea ce priveşte structura asociaţilor SC B.C. SRL Timişoara nu au mai fost operate şi la Registrul Comerţului.

Ulterior, după începerea cercetărilor în cauză, inculpatul V.H.N., potrivit propriilor declaraţii şi ale martorului T. (fostă C.), i-a solicitat contabilului SC B.C. SRL să procedeze la întocmirea altor dispoziţii de încasare de numerar decât cele din anul 2002, din care să rezulte că doar el şi inculpatul H.M. au contribuit la creditarea societăţii pentru achiziţionarea acelui teren.

Martorul T. (fostă C.) a refuzat să procedeze la întocmirea altor dispoziţii de încasare de numerar după trecerea unei perioade de 3 ani, motiv pentru care, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului, coroborate cu declaraţiile inculpatului V.H.N., acesta din urmă a distrus cele 4 dispoziţii de încasare întocmite la data de 2 decembrie 2002 şi a procedat el personal la întocmirea altor două dispoziţii de plată, fără număr, la data de 28 ianuarie 2005, antedatându-le pentru ziua de 2 decembrie 2002, prin care a arătat că doar el şi inculpatul H.M. au contribuit la creditarea societăţii pentru cumpărarea imobilului.

În consecinţă, luând în considerare probele administrate în cauză şi prezentate mai sus, instanţa a constatat că fapta inculpatului V.H.N. de a falsifica două dispoziţii de plată emise de SC B.C. SRL Timişoara, la data de 28 ianuarie 2005, prin indicarea, în mod nereal, ca dată a emiterii lor ziua de 2 decembrie 2002, în încercarea de a atesta faptul că doar el şi inculpatul H.M. au procedat la creditarea SC B.C. SRL Timişoara în vederea achiziţionării unui teren, realizează conţinutul legal al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul falsificând două înscrisuri, fiecare dintre cele două acte materiale realizând conţinutul legal al infracţiunii de fals.

Referitor la inculpatul C.E.I., instanţa a reţinut că în momentul în care au fost analizate relaţiile dintre S.N.T.F.M. SA Sucursala Timişoara şi SC S.C. SRL Timişoara, constatându-se existenţa infracţiunii de abuz în serviciu săvârşită de persoanele cu funcţii de conducere din cadrul Sucursalei C.F.R., care au fost sprijiniţi şi de inculpatul C.E.I., în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, au fost analizate şi probele ce alcătuiesc materialul ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului C.E.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., motiv pentru care aceste dovezi nu au fost reluate.

Ţinând seama de materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului C.E.I. de a prezenta documente de eligibilitate conţinând date nereale (pentru licitaţia organizată la data de 27 iulie 2001, în urma căreia SC S.C. SRL a câştigat 13 contracte, inculpatul C.E.I. a prezentat un înscris intitulat "Asigurarea tehnică propusă pentru execuţie", în cuprinsul căruia, pe propria răspundere afirma că societatea pe care o administra dispunea de suportul tehnic necesar executării lucrărilor, aspect nereal aşa cum rezultă din bilanţul contabil întocmit la data de 31 decembrie 2001 din care rezultă că la sfârşitul anului 2001 societatea nu dispunea de echipamente tehnologice, mijloace de transport sau alte mijloace fixe), precum şi de a întocmi facturi şi situaţii de lucrări nereale, expuse pe larg în momentul în care au fost prezentate contractele încheiate între partea vătămată şi SC S.C. SRL, care au condus la plata unor lucrări în avans sau care nu au fost executate, întruneşte conţinutul legal al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., documentele de eligibilitate nereale fiind folosite în mod repetat, la fiecare contract în parte, fiecare dintre acţiunile inculpatului realizând conţinutul legal al aceleiaşi infracţiuni.

Potrivit dispoziţiilor art. 292 C. pen. infracţiunea de fals în declaraţii presupune o declaraţie necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

Instanţa a reţinut că la data de 8 decembrie 2004 a fost încheiat Contractul nr. X77 între S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara şi SC C.I. SRL Simeria având ca obiect reamenajarea clădirii căminului de nefamilişti de la depoul din Simeria. Contractul a fost încheiat în urma organizării unei achiziţii de lucrări de către Bursa Română de Mărfuri - Terminalul Cluj la data de 6 decembrie 2004.

În vederea participării la această achiziţie de lucrări, inculpatul C.E.I. a prezentat Bursei Române de Mărfuri un înscris intitulat "Informaţii Generale" în cuprinsul căruia a oferit date necorespunzătoare adevărului în ceea ce priveşte media anuală a cifrei de afaceri a firmei. Astfel, inculpatul a indicat o cifră de afaceri de 22.592.444 mii ROL pentru anul 2001, 20.337.640 mii ROL pentru anul 2002 şi 26.065.000 mii ROL pentru anul 2003, cifre care sunt contrazise de bilanţurile contabile ale societăţii.

Instanţa, la fel ca şi organele de urmărire penală, a apreciat că această declaraţie necorespunzătoare adevărului a produs şi consecinţe juridice, în condiţiile în care a condus la atribuirea Contractului nr. X77 către SC C.I. SRL Simeria, firmă care era administrată de inculpatul V.H.N., prieten al inculpatului C.E.I.

Legătura de prietenie dintre cei doi este atestată şi prin faptul că, pentru aceeaşi şedinţă când contractul a fost atribuit către SC C.I. SRL, inculpatul C.E.I. a semnat şi ştampilat o împuternicire prin care martorul I.P., angajat al SC C.I. SRL Simeria, firmă care în principiu ar fi trebuit să reprezinte concurenţa, a fost desemnat să reprezinte SC S.C. SRL Timişoara la licitaţia organizată la Bursa din Cluj. Este de observat faptul că această împuternicire este fictivă, aspect confirmat şi de martorul I.P., care a precizat că nu a reprezentat niciodată SC S.C. la vreo licitaţie, prin intermediul ei încercându-se să se acrediteze ideea că a existat o concurenţă pentru atribuirea contractului. Această împuternicire conţine date nereale în ceea ce priveşte actul de identitate şi domiciliul persoanei împuternicite, conţinând domiciliul inculpatului C.E.I. şi numărul actului de identitate al acestuia, cu excepţia seriei de buletin, care a fost schimbată din BV în DV.

Mai mult decât atât, martorul I.P. nu s-a prezentat niciodată la acea şedinţă, SC S.C. SRL fiind reprezentată, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului H.M., de martorul B.O., un alt angajat al SC C.I. SRL şi care nu avea nicio legătură cu S.C., ceea ce confirmă odată în plus faptul că acea licitaţie a avut loc numai formal, SC S.C. SRL participând numai în scopul de a ajuta SC C.I. SRL să câştige acel contract.

În consecinţă, instanţa a constatat că fapta inculpatului C.E.I. de a prezenta Bursei Române de Mărfuri - Terminalul Cluj un înscris intitulat "Informaţii Generale" în cuprinsul căruia acesta a făcut declaraţii mincinoase în ceea ce priveşte cifra de afaceri a societăţii comerciale pe care o administra, în vederea producerii unor consecinţe juridice - atribuirea unui contract de execuţie de lucrări către SC C.I. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen., prin declaraţiile sale inculpatul urmărind realizarea unui scop precis - producerea unei consecinţe juridice pentru altul, ceea ce califică intenţia ca fiind directă.

Instanţa a reţinut că inculpatul C.E.I. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. referitor la implicarea sa în falsificarea Contractului nr. X84 din 17 iunie 2004 încheiat între SC G.R.I. SRL Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara de către martorul A.F.

Materialul probator a fost analizat în momentul în care s-a constatat existenţa infracţiunii de luare de mită, motiv pentru care nu a mai fost reluat.

Ca atare, instanţa a constatat că fapta inculpatului C.E.I. de a contribui la falsificarea Contractului nr. X84 din 17 iunie 2004 încheiat între SC G.R.I. SRL Timişoara şi SC S.I. SRL Timişoara de către martorul A.F., el oferind datele de identificare ale firmei în vederea împărţirii contractului iniţial în alte 3 contracte, pentru ca ulterior să semneze, în calitate de administrator al SC S.C. SRL Timişoara, un contract întocmit de martorul A.F., deşi cunoştea că acesta nu corespunde adevărului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, atâta timp cât inculpatul a acţionat din dorinţa de a acoperi săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

Inculpatul V.H.N. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, fapte prevăzute de art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen.

Sub acest aspect instanţa a reţinut că la data de 14 aprilie 2002, în calitate de administrator al SC C.I. SRL Simeria, inculpatul V.H.N. a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Simeria eliberarea unui certificat de atestare fiscală în vederea participării la licitaţiile organizate de C.F.R. Cererea a fost înregistrată sub nr. X86.

Ca urmare a acestei cereri, Administraţia Finanţelor Publice Simeria a eliberat certificatul de atestare fiscală din 12 aprilie 2002, în cuprinsul căruia a menţionat că la data de 28 februarie 2002 SC C.I. SRL Simeria figura cu următoarele obligaţii fiscale către stat: 66.414.956 ROL TVA de plată şi 272.747.440 ROL impozit pe profit.

Cu toate acestea, în urma verificării documentelor de eligibilitate depuse de SC C.I. SRL Simeria pentru licitaţia referitoare la amenajarea clădirii administrative a depoului Simeria, lucrare ce a format obiectul Contractului nr. X69 din 8 iulie 2002, s-a constatat că la dosarul achiziţiei a fost depusă o copie xerox a certificatului de atestare fiscală indicat mai sus, în cuprinsul căreia SC C.I. SRL Simeria apare ca neavând obligaţii fiscale către buget la data de 28 februarie 2002, contrar celor consemnate în exemplarul original al certificatului, de unde rezultă că acea copie xerox a fost falsificată.

La data de 6 august 2002, în calitate de administrator al SC C.I. SRL Simeria, inculpatul V.H.N. a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Simeria eliberarea unui certificat de atestare fiscală în vederea participării la licitaţiile organizate de C.F.R. Cererea a fost înregistrată sub nr. X87.

Ca urmare a acestei cereri, Administraţia Finanţelor Publice Simeria a eliberat certificatul de atestare fiscală din 6 august 2002, în cuprinsul căruia s-a menţionat că la data de 30 iunie 2002 SC C.I. SRL Simeria nu figura cu obligaţii fiscale către bugetul statului.

Prin Raportul întocmit de A.N.A.F. - Direcţia de Audit Public Intern din 23 noiembrie 2005 s-a stabilit că la data eliberării certificatului fiscal mai sus menţionat, SC C.I. SRL Simeria datora bugetului de stat suma de 12.721.575 ROL reprezentând majorări TVA, sumă care a fost achitată printr-un ordin de plată abia la data de 28 august 2002, motiv pentru care aceste datorii trebuiau evidenţiate în certificatul fiscal.

Aceleaşi aspecte pot fi reţinute şi în ceea ce priveşte certificatul de atestare fiscală din 8 aprilie 2003. Astfel, la data de 8 aprilie 2003, în calitate de administrator al SC C.I. SRL Simeria, inculpatul V.H.N. a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Simeria eliberarea unui certificat de atestare fiscală în vederea participării la licitaţiile organizate de C.F.R. Cererea a fost înregistrată sub nr. X88.

Ca urmare a acestei cereri, Administraţia Finanţelor Publice Simeria a eliberat certificatul de atestare fiscală din 8 aprilie 2003, în cuprinsul căruia s-a menţionat că la data de 28 martie 2003 SC C.I. SRL Simeria nu figura cu obligaţii fiscale către bugetul statului.

Prin Raportul întocmit de A.N.A.F. - Direcţia de Audit Public Intern la 23 noiembrie 2005 s-a stabilit că la data eliberării certificatului fiscal mai sus menţionat, SC C.I. SRL Simeria datora bugetului de stat suma de 17.825.224 ROL reprezentând TVA de plată, sumă care a fost achitată printr-un ordin de plată abia la data de 28 august 2002, motiv pentru care aceste datorii trebuiau evidenţiate în certificatul fiscal.

Instanţa a reţinut că prin rechizitoriul D.N.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitelor T.E. şi P.A.G., persoanele care au eliberat amintitele certificate fiscale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., procurorul apreciind că faptele acestora întrunesc, din punct de vedere formal, elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, dar, fiind lipsite de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, motiv pentru care le-a aplicat martorilor câte o amendă administrativă în cuantum de 500 RON. Soluţia procurorului a rămas definitivă, nefiind atacată.

În ceea ce priveşte certificatul de atestare fiscală din 12 aprilie 2002 niciunul dintre cei doi martori indicaţi mai sus nu a fost în măsură să ofere explicaţii în ceea ce priveşte motivul pentru care în cuprinsul copiei xerox a acestui certificat apărea împrejurarea că SC C.I. SRL ca neavând obligaţii fiscale către stat, certificatul original fiind emis cu existenţa unor asemenea obligaţii.

În ceea ce priveşte certificatul fiscal emis la data de 6 august 2002, martora T.E. a menţionat că a fost emis de ea. În ceea ce priveşte motivul pentru care în cuprinsul acestui certificat a consemnat împrejurarea că SC C.I. SRL nu figura cu obligaţii fiscale către stat, martora a arătat că certificatul a fost eliberat fără datorii întrucât agentul economic a completat o cerere de compensare cu impozitul pe dividende achitat în plus, cerere care însă nu a mai depus-o la A.F.P.

În consecinţă, în condiţiile în care cererea de compensare nu a fost înregistrată la organul fiscal, în cuprinsul certificatului de atestare fiscală trebuiau consemnate datoriile către buget ale SC C.I. SRL.

În sfârşit, referitor la certificatul de atestare fiscală din 8 aprilie 2003, atât martorul T.E., cât şi martorul P.A.G. au apreciat că acesta a fost legal emis, întrucât agentul economic nu avea obligaţii neachitate către buget aşa cum rezultă din balanţa din luna martie 2003.

Însă, sub acest aspect instanţa a avut în vedere şi Adresa din 13 decembrie 2005 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara din care a rezultat că pentru o evaluare corectă a agenţilor economici care solicită certificate de atestare fiscală, la eliberarea acestora trebuie avute în vedere inclusiv obligaţiile de plată către buget cu data scadenţei anterioară eliberării certificatului. În consecinţă, un certificat de atestare fiscală eliberat până la data de 25 a lunii în curs va cuprinde toate obligaţiile de plată către buget restante în luna a cărei scadenţă a fost împlinită anterior datei de 25 (evidenţiate în balanţa de verificare la data de 31 a lunii expirate), iar un certificat de atestare fiscală eliberat după data de 25 a lunii în curs, va cuprinde obligaţii de plată către buget evidenţiate în declaraţiile de impunere, datorate şi neachitate la termenul de plată prevăzut a cărei scadenţă a fost îndeplinită.

Faţă de aceste aspecte, luând în considerare înregistrările din balanţa de verificare de la data de 28 februarie 2003, precum şi plăţile efectuate prin OP din 24 martie 2003 şi foaia de vărsământ din 8 aprilie 2003, se poate constata că la data de 8 aprilie 2003 (data eliberării certificatului de atestare fiscală) SC C.I. SRL datora către buget TVA în sumă de 17.825.224 ROL.

Fiind audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul V.H.N. a menţionat că nu cunoaşte nimic în ceea ce priveşte aceste certificate de atestare fiscală. Referitor la certificatul emis în luna aprilie 2002, inculpatul a menţionat că documentaţia pentru dosarele de achiziţii era întocmită de Serviciul Tehnic din cadrul societăţii şi mai ales de numitul E.F., un colaborator angajat pentru consultanţă şi compensări, care nu a mai putut fi audiat întrucât a decedat în cursul anului 2005. În ceea ce priveşte celelalte certificate, inculpatul V.H.N. nu a putut oferi prea multe detalii, arătând că acestea au fost eliberate de angajaţii A.F.P. Simeria.

Probele administrate în cauză au infirmat afirmaţiile inculpatului V.H.N. Certificatul de atestare fiscală din 12 aprilie 2002 al A.F.P. Simeria a fost falsificat prin ştergerea menţiunii referitoare la existenţa unor datorii către buget şi efectuarea unei copii xerox fără această menţiune. Singura persoană interesată să procedeze în această modalitate era inculpatul V.H.N., care a şi depus la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara documentaţia necesară participării la licitaţii, el fiind singurul care ţinea legătura, din partea SC C.I., cu organele de conducere ale părţii vătămate.

Referitor la celelalte două certificate de atestare fiscală, este de observat faptul că cele două persoane care au procedat la întocmirea lor au fost deja sancţionate pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 289 C. pen., instanţa a apreciat că dispoziţiile procurorului cuprinse în rechizitoriu reprezintă, sub acest aspect, expresia adevărului în ceea ce priveşte aceste fapte.

Ţinând seama de materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatului V.H.N. de a falsifica certificatul de atestare fiscală din 12 aprilie 2002 emis de A.F.P. Simeria, prin înlăturarea menţiunii referitoare la existenţa unor datorii către bugetul de stat ale SC C.I. SRL Simeria, şi efectuarea unei copii xerox de pe acest certificat, copie în cuprinsul căreia obligaţiile fiscale către stat nu au mai fost consemnate, realizează conţinutul legal al infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, inculpatul realizând că falsifică un înscris oficial care, date fiind caracteristicile sale, are aptitudinea de a produce consecinţe juridice, rezultat pe care l-a urmărit prin desfăşurarea activităţii infracţionale.

În condiţiile în care inculpatul V.H.N. s-a şi folosit de această copie falsificată, prezentând înscrisul cu prilejul desfăşurării licitaţiilor organizate de S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, deşi cunoştea că acesta este fals, conţinând date nereale, instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 291 C. pen., şi de această dată putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei.

În sfârşit, în ceea ce priveşte certificatele de atestare fiscală din 6 august 2002 şi din 8 aprilie 2003 eliberate de A.F.P. Simeria, după cum s-a arătat deja, numitele T.E. şi P.A.G. au fost sancţionate cu amendă administrativă pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen.

Ca atare, în opinia instanţei, faptele inculpatului V.H.N. care, în calitate de administrator al SC C.I. SRL, a determinat cele două persoane mai sus indicate să elibereze cele două certificate de atestare fiscală care conţineau date nereale, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de instigare la fals intelectual, fapte prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., inculpatul V.H.N. acţionând şi de această dată cu intenţie directă ca modalitate a vinovăţiei.

În condiţiile în care inculpatul V.H.N. a fost trimis în judecată numai pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., deşi instanţa a fost sesizată şi în ceea ce priveşte celelalte două certificate de atestare fiscală întocmite de către martorii P.A.G. şi T.E., în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.H.N. în sensul indicării şi a infracţiunilor de instigare la fals intelectual, fapte prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.

Prin rechizitoriul întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpatul V.H.N. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii comerciale pe care o administrează, constând în aceea că a scos din conturile SC B.C. SRL Timişoara suma de 701.000.000 ROL ca dividende aferente anului 2003, banii fiind proveniţi din vânzarea unor utilaje către o altă firmă ce-i aparţine SC C.I. SRL, suma de bani fiind virată direct din contul SC B.C. SRL Timişoara în contul său personal.

Potrivit dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 constituie infracţiune fapta administratorului unei societăţi comerciale care foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Aşa cum rezultă din nota de constatare întocmită de Garda Financiară - Secţia Hunedoara la SC C.I. SRL Simeria, această societate a achiziţionat, de la SC B.C. SRL Timişoara, cu factura fiscală din data de 14 iunie 2004, mai multe maşini şi echipamente pentru execuţia ferestrelor şi uşilor PVC. Factura fiscală amintită a fost înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii, respectiv în jurnalul de cumpărări şi balanţa de verificare, iar maşinile şi echipamentele în evidenţa de gestiune şi în fişa mijloacelor fixe.

De asemenea, în evidenţa financiar-contabilă a SC C.I. SRL Simeria, factura fiscală indicată mai sus în valoare de 726.749.426 ROL emisă de SC B.C. SRL figurează achitată aproape în totalitate, prin două ordine de plată din zilele de 21 iunie 2004 şi 22 iunie 2004, suma totală plătită fiind de 701.000.000 ROL, banii fiind viraţi în contul SC B.C. SRL Timişoara.

Organele de control au mai constatat că între SC C.I. SRL Simeria şi SC B.C. SRL Timişoara nu a fost încheiat niciun contract de vânzare-cumpărare pentru maşinile şi echipamentele de execuţie a ferestrelor şi uşilor PVC.

În acelaşi timp, prin nota de constatare întocmită la data de 7 aprilie 2005 de către Garda Financiară, în urma controlului efectuat la SC B.C. SRL Timişoara, s-a constatat că această societate comercială nu a încasat nicio sumă de bani aferentă facturii fiscale emise către SC C.I. SRL Simeria.

În consecinţă, s-a procedat la efectuarea unor verificări la B.A. Simeria, unitate bancară la care avea deschis contul SC B.C. SRL Timişoara. Prin Adresa din 24 martie 2005 B.A. Simeria a comunicat faptul că acel cont a fost deschis la data de 21 iunie 2004, iar în perioada 21 iunie 2004 - 21 martie 2005 prin acest cont au fost efectuate doar operaţiunile referitoare la încasarea celor două ordine de plată de la SC C.I. SRL în valoare totală de 701.000.000 ROL, banii fiind apoi plătiţi mai departe în contul personal al inculpatului V.H.N. (700.580.000 ROL) reprezentând dividende aferente anului 2003.

Însă, aşa cum rezultă din nota de constatare a Gărzii Financiare, la sfârşitul anului 2003 SC B.C. SRL a înregistrat pierderi financiare în valoare de 232.406.167 ROL, astfel încât asociaţilor nu li se puteau acorda dividende.

Fiind audiat în legătură cu acest aspect, inculpatul V.H.N. a recunoscut faptul că a încasat suma de 701.000.000 ROL din conturile SC B.C. SRL, adăugând şi împrejurarea că din greşeală a consemnat în cuprinsul ordinelor de plată că banii reprezintă dividende pentru anul 2003, în realitate fiind vorba de aportul cu care a creditat societatea în cursul anului 2002 pentru achiziţionarea terenului de pe Calea Buziaşului din Timişoara. Declaraţiile inculpatului sunt evident nesincere, neputând fi coroborate cu alte dovezi. Indiferent de forma sub care banii au fost transferaţi în contul său personal, inculpatul V.H.N. nu putea folosi creditul societăţii pe care o administra în folosul său personal, fără întocmirea unor documente care să justifice o asemenea operaţiune şi fără acordul asociaţilor.

Ca atare, instanţa a constatat că fapta inculpatului V.H.N. de a transfera suma de 701.000.000 ROL din conturile SC B.C. SRL, societate pe care o administra, în conturile sale personale, cu titlu de dividende, deşi nu avea dreptul la acestea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei. Concluzia instanţei s-a întemeiat şi pe împrejurarea că, aşa cum rezultă din probele existente la dosar, operaţiunea a fost premeditată de către inculpat, acesta deschizând un cont la B.A. Simeria numai pentru efectuarea acestor transferuri bancare, prin intermediul acestui cont nemaifiind derulate alte operaţiuni de către SC B.C. SRL Timişoara.

Prin rechizitoriul întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara s-a reţinut în sarcina inculpaţilor B.C.D., V.H.N., C.E.I. şi R.D., în calitate de administratori ai SC S.I. SRL Timişoara, SC C.I. SRL Simeria, SC S.C. SRL Timişoara şi SC R. SRL Timişoara, şi săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv falsul intelectual la legea contabilităţii constând în aceea că au înregistrat date nereale în contabilitatea societăţilor comerciale pe care le administrează.

În ceea ce priveşte această infracţiune, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 4/2008 pronunţată în interesul legii de către Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie s-a stabilit că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

În consecinţă, în opinia instanţei, faptele inculpaţilor B.C.D., V.H.N. şi C.E.I. de a înregistra date nereale în contabilitatea societăţilor pe care le administrează (sub forma înregistrării unor operaţiuni fictive ori sub forma neînregistrării operaţiunilor comerciale efectuate), întrunesc condiţiile de existenţă ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente prevederile art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor 3 inculpaţi.

Însă, sub acest aspect, este de reţinut faptul că prin Rechizitoriul nr. 63/P/2004 din data de 30 iunie 2006 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor 3 inculpaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005. Soluţia procurorului a rămas definitivă, nefiind atacată în faţa instanţei, astfel că, raportat la materialul probator administrat în cauză, nici instanţa nu a putut trage concluzia că sunt întrunite condiţiile de existenţă ale infracţiunilor de evaziune fiscală, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea celor 3 inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.D., instanţa a constatat că situaţia acestuia este diferită, în condiţiile în care prin rechizitoriul D.N.A. s-a dispus disjungerea faţă de el sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală şi continuarea cercetărilor. Este adevărat faptul că inculpatul a depus la dosar, în copie, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, Ordonanţa nr. 6343/P/2006 din data de 16 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, din care rezultă că s-a dispus faţă de el scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, însă nu există date din care să rezulte dacă această soluţie este definitivă. În consecinţă, instanţa nu a procedat la schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte, şi s-a pronunţat cu privire la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii.

Or, având în vedere Decizia nr. 4/2008 a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie pronunţată în interesul legii, din care rezultă că efectuarea unor înregistrări nereale în contabilitate constituie infracţiunea de evaziune fiscală, nefiind incidente prevederile art. 43 din Legea nr. 82/1991, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului R.D. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, după cum urmează: inculpatul S.M. - 4 infracţiuni de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, inculpatul Ţ.I. - 4 infracţiuni de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, inculpata A.S.L. - 3 infracţiuni de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la fals material în înscrisuri oficiale, inculpatul B.C.D. - dare de mită, delapidare, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul C.E.I. - dare de mită, delapidare, fals în declaraţii, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul V.H.N. - dare de mită, delapidare, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, instigare la fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii, iar inculpatul H.M. - instigare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor instanţa a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor prezintă un pericol social deosebit. Prin actele lor aceştia au adus atingere relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, care presupune îndeplinirea cu corectitudine şi probitate a îndatoririlor de serviciu de către orice funcţionar.

De asemenea, inculpaţii au adus o atingere gravă relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor oficiale şi sub semnătură privată, în adevărul pe care acestea au menirea să-l exprime.

În momentul individualizării pedepselor, instanţa a luat în considerare şi persoana inculpaţilor. Niciunul dintre inculpaţi nu este cunoscut cu antecedente penale, toţi aflându-se la prima abatere de acest gen, împrejurare de natură a imprima personalităţii inculpaţilor o periculozitate mai redusă.

Pe de altă parte însă, inculpaţii au adoptat o atitudine nesinceră în cursul procesului. Nici în faza de urmărire penală şi nici în cursul cercetării judecătoreşti niciunul dintre ei nu a recunoscut implicarea în desfăşurarea unor activităţi ilicite, fapt ce denotă lipsa de regret şi care imprimă faptelor comise o periculozitate sporită.

În acest context, ţinând seama şi de valoarea prejudiciilor create, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., instanţa a apreciat ca fiind necesară aplicarea unor sancţiuni privative de libertate într-un cuantum ridicat, după cum urmează: pentru inculpatul S.M. - 2 pedepse a câte 5 ani închisoare pentru luare de mită, o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru luare de mită, o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru luare de mită şi o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru abuz în serviciu, pentru inculpatul Ţ.I. - o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru abuz în serviciu, 3 pedepse a câte 3 ani închisoare pentru luare de mită şi o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru luare de mită, pentru inculpata A.S.L. - o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru luare de mită, o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru luare de mită, o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru luare de mită, o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru abuz în serviciu, o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru instigare la fals material în înscrisuri oficiale, pentru inculpatul H.M. - două pedepse a câte 1 an închisoare fiecare pentru instigare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru inculpatul B.C.D. - 3 pedepse a câte 3 ani închisoare fiecare pentru dare de mită, delapidare şi complicitate la abuz în serviciu şi o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru inculpatul C.E.I. - două pedepse a câte 2 ani închisoare pentru dare de mită, o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru fals în declaraţii, o pedeapsă de un an închisoare pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu şi o pedeapsă de un an închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru inculpatul V.H.N. - o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru dare de mită, două pedepse a câte 3 ani închisoare pentru delapidare şi complicitate la abuz în serviciu, 3 pedepse a câte 6 luni închisoare fiecare pentru fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals intelectual şi uz de fals, o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi o pedeapsă de 1 an închisoare pentru folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii.

Faptele fiind comise în concurs real de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. instanţa a aplicat inculpaţilor pedepsele cele mai grele, după cum urmează: pentru inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. - 5 ani închisoare, pentru inculpatul H.M. - 1 an închisoare, pentru inculpatul B.C.D. - 3 ani închisoare, pentru inculpatul C.E.I. - 3 ani închisoare şi pentru inculpatul V.H.N. - 4 ani închisoare.

Luând în considerare multitudinea infracţiunilor ce formează întreaga activitate infracţională şi ţinând seama şi de pedepsele ce nu vor mai fi executate ca urmare a contopirilor, instanţa a aplicat fiecăruia dintre cei 7 inculpaţi câte un spor de contopire, după cum urmează: inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L. câte 2 ani închisoare, urmând ca aceştia să execute în final pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare; inculpatului H.M. 3 luni închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare, inculpaţilor B.C.D., C.E.I. şi V.H.N. câte 1 an închisoare, urmând ca în final aceştia să execute pedepsele rezultante de 4 ani închisoare (inculpaţii B.C.D. şi C.E.I.) şi 5 ani închisoare (inculpatul V.H.N.).

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. instanţa a aplicat inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Instanţa a apreciat că în prezenta cauză se impune şi interzicerea exercitării dreptului de a alege, raportat la natura faptelor comise. În opinia instanţei, săvârşirea unor infracţiuni de corupţie de către inculpaţi i-a făcut pe aceştia nedemni în a-şi mai exprima, prin votul lor, punctul de vedere în legătură cu modalitatea în care organele statului îşi îndeplinesc atribuţiile.

Aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie în cazul infracţiunii de luare de mită, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., instanţa i-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru fiecare dintre infracţiunile de luare de mită, dar pe perioade diferite, respectiv două pedepse pe o perioadă de 7 ani, una pe o perioadă de 4 ani şi una pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. instanţa a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului în pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale, aceasta urmând să fie aplicată alături de pedeapsa principală rezultantă.

Aceeaşi a fost situaţia şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Ţ.I. şi A.S.L., acestora le-a fost contopite pedepsele complementare aplicate (o pedeapsă pentru o perioadă de 5 ani, una pentru o perioadă de 4 ani şi două pedepse pentru o perioadă de 2 ani - inculpatul Ţ.I., două pedepse pentru o perioadă de 5 ani, una pentru o perioadă de 4 ani şi una pentru o perioadă de 2 ani - inculpata A.S.L.) în pedepsele cele mai grele, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, acestea urmând să fie pedepsele complementare ce vor fi executate alături de pedepsele rezultante principale.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, considerentele prezentate în momentul aplicării pedepsei complementare fiind valabile şi în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie.

Referitor la inculpatul H.M.S., ţinând seama de conduita bună a acestuia anterior săvârşirii faptei, precum şi de gradul său de implicare mai redus în desfăşurarea activităţii infracţionale ce a format obiectul prezentului dosar, constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 C. pen., instanţa a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc şi fără privarea de libertate, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpat iar acesta, chiar şi fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea condiţionată a executării pe o perioadă de 3 ani şi 3 luni termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. pen., urmând ca în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că SC S.I. SRL Timişoara, SC S.C. SRL Timişoara, SC C.I. SRL Simeria şi SC R. SRL Timişoara nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Referitor la partea vătămată S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, instanţa a reţinut că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 517.418 RON, solicitând introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente pentru suma de 10.766 RON şi a SC S.I. SRL Timişoara.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.

Pe de altă parte, art. 1000 alin. (3) C. civ. stabileşte că pentru prejudiciul cauzat de către prepus în exercitarea funcţiilor încredinţate, comitentul răspunde în solidar cu autorul prejudiciului, art. 1003 C. civ. prevăzând şi solidaritatea celor care se fac vinovaţi de producerea unui prejudiciu în ceea ce priveşte plata despăgubirilor.

Raportat la probele administrate în cauză instanţa a constatat că, într-adevăr, prin faptele lor ilicite de a favoriza societăţile comerciale administrate de inculpaţii V.H.N., B.C.D. şi C.E.I. cu prilejul organizării licitaţiilor desfăşurate pentru achiziţiile de lucrări la S.N.T.F.M. SA - Sucursala Timişoara, inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., ajutaţi de administratorii celor 3 societăţi comerciale, au cauzat prejudicii în patrimoniul părţii civile, prejudicii care se impune a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) şi 1003 C. civ., raportându-se la concluziile rapoartelor de expertiză efectuate atât în faza de urmărire penală (în ceea ce priveşte SC S.C. SRL şi SC C.I. SRL), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (în ceea ce priveşte SC S.I. SRL), instanţa a obligat inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează: inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L. şi B.C.D. în solidar între ei şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Timişoara - 10.766 RON (sumă solicitată de parte civilă), inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L. şi C.E.I. în solidar între ei - 195.968 RON şi inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L. şi V.H.N. în solidar între ei - 157.858 RON. Restul pretenţiilor civile au fost respinse.

În condiţiile prevăzute de art. 254 alin. (3) C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 instanţa a procedat la confiscarea de la inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S. a bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită. Se poate observa împrejurarea că o mare parte din bunurile dobândite ca mită au constat în diferite servicii sau au fost înglobate în mai multe lucrări de construcţii sau instalaţii, astfel încât în momentul de faţă nu mai pot fi confiscate, motiv pentru care instanţa a procedat la confiscarea echivalentului lor în bani.

De asemenea, din analiza materialului probator administrat în cauză, se poate constata că inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L., în încercarea de a acoperi săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, au procedat la achitarea, în parte, a bunurilor sau serviciilor primite de la ceilalţi inculpaţi. Însă această modalitate de plată nu înlătură răspunderea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de luare şi dare de mită, motiv pentru care, în temeiul art. 255 alin. (4) C. pen., instanţa a procedat la confiscarea de la inculpaţii V.H.N., B.C.D. şi C.E.I. a sumelor de bani primite ulterior începerii cercetărilor în cauză în contul bunurilor şi serviciilor oferite inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L. cu titlu de mită.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. pen. instanţa a menţinut măsurile asigurătorii asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor Ţ.I. şi A.S.L., precum şi asupra sumei de bani consemnate de inculpatul S.M. la dispoziţia instanţei de judecată, până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile sau supuse confiscării speciale.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. instanţa a dispus însă ridicarea sechestrului asigurător instituit de organele de urmărire penală asupra bunurilor mobile descoperite în imobilele arătate mai sus, în condiţiile în care, odată cu trecerea timpului, valoarea acestor bunuri a scăzut, astfel încât confiscarea lor nu mai apare ca fiind utilă în unele cazuri, iar în alte cazuri apare ca fiind imposibilă. Pe de altă parte, măsurile asigurătorii instituite asupra imobilelor au fost menţinute, astfel că plata despăgubirilor civile acordate şi confiscarea sumelor de bani dispusă faţă de inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. se poate realiza din valorificarea acestora.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. instanţa a procedat la anularea înscrisurilor falsificate.

În temeiul art. 191 alin. (1) - (3) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., o parte din cheltuielile judiciare (aferente achitării inculpatului R.D.) să rămână în sarcina statului.

Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apeluri Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara - inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L., B.C.D., V.H.N., C.E.I., H.M.S. şi partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Timişoara, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

D.N.A - Serviciul Teritorial Timişoara a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea fiecăruia dintre inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu la pedepse cu executare în regim privativ de libertate, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua lit. b) şi c) C. pen., comunicarea copiei dispozitivului hotărârii judecătoreşti la Oficiul Registrului Comerţului în cazul inculpaţilor care au calitatea de administratori ai societăţilor comerciale, confiscarea echivalentului în lei a sumei de 64 dolari SUA de la inculpatul S.M. şi a sumei de 368,83 dolari SUA de la inculpatul Ţ.I., obţinute cu titlu de folos material al infracţiunilor de luare de mită şi confiscarea de la inculpaţii B.C., V.H., C.E.I. şi R.D. a sumelor reprezentând obiectul material al infracţiunilor de delapidare întrucât părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În motivarea apelului s-a arătat că schimbările de încadrare juridică efectuate în cauză în privinţa inculpaţilor S.M., Ţ.I., A.S.L., B.C.D., C.E.I. şi V.H.N. sunt nelegale atât din punct de vedere formal, cât şi din punct de vedere substanţial. Din punct de vedere strict formal, s-a susţinut că prin enumerarea de grup, înşiruirea înlănţuită a unor infracţiuni din care unele fac obiectul schimbării de încadrare juridică, iar altele nu, se creează o ambiguitate nepermisă într-o hotărâre judecătorească, în aceeaşi enumerare, figurând, atât infracţiunile pentru care a operat schimbarea de încadrare juridică, cât şi cele pentru care nu a operat o schimbare de încadrare juridică; era necesar ca pentru fiecare infracţiune în parte să se precizeze dacă s-a procedat la o schimbare de încadrare juridică şi pentru fiecare din infracţiunile care nu fac obiectul schimbării de încadrare juridică, să se dispună o soluţie condamnare în cauză.

Referitor la schimbările de încadrare juridică dispuse pentru infracţiunea de luare de mită a fost invocată nelegalitatea procedurii urmată de instanţa de apel în sensul că, s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea în formă continuată în mai multe infracţiuni concurente, reţinându-se totodată şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., pentru ca, în final, condamnarea, respectiv achitarea inculpaţilor să se dispună, nu pentru infracţiunea în forma de după schimbarea încadrării juridice, ci în forma simplă, de bază.

Pe fondul cauzei s-a arătat că schimbarea de încadrare juridică dispusă în privinţa infracţiunilor de luare de mită, dintr-o singură infracţiune în formă continuată în mai multe infracţiuni concurente nu se impunea câtă vreme, din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S. au acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice determinate de calităţile deţinute de fiecare dintre ei la data organizării şi desfăşurării licitaţiilor privind achiziţiile publice, de specificul folosului material obţinut şi de modul de operare la care au recurs.

Tot ca un motiv de nelegalitate a modalităţii de schimbare a încadrării juridice s-a invocat cazul inculpatului H.M. cu privire la care, cu toate că prin rechizitoriu nu s-au reţinut dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond l-a condamnat totuşi, fără a dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii art. mai sus arătat.

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 s-a susţinut că este nelegală, întrucât infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii este absorbită în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală în ipoteza în care rezultatul şi scopul urmărit de făptuitor este acela de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor. Or, în speţă, infracţiunea de fals la Legea contabilităţii nu prezintă particularităţile evaziunii fiscale, nu se suprapune şi nu este absorbită de infracţiunea de evaziune fiscală. Neîntemeiată a fost apreciată şi soluţia de achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, motivarea instanţei (împrejurarea că prin rechizitoriu s-ar fi dat o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpaţilor V.H., C.E. şi B.C. rămasă definitivă, iar faţă de inculpatul R.D. s-ar fi dispus prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală însă aceasta nu era definitivă) fiind greşită deoarece instanţa, fiind sesizată cu o faptă prin rechizitoriu, este necesar să se pronunţe pe acea faptă şi să o analizeze din punct de vedere al întrunirii elementelor constitutive.

Cât priveşte infracţiunile de luare de mită săvârşite de inculpaţii S.M., Ţ.I. şi A.S.L. pentru care instanţa a pronunţat soluţii de achitare s-a apreciat că sunt nelegale, la dosarul cauzei existând probe certe că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea şi a acestor infracţiuni.

S-a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală din perspectiva aplicării faţă de inculpaţi a pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. deoarece o astfel de interdicţie nu răspunde unei nevoi sociale imperioase, precum şi din perspectiva neaplicării pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., nici cu titlu de pedeapsă complementară şi nici ca pedeapsă accesorie deşi, în raport de particularităţile cauzei şi în contextul în care inculpaţii s-au folosit de funcţia deţinută în desfăşurarea activităţii infracţionale existau suficiente motive pertinente care să justifice interzicerea acestui drept.

S-a mai susţinut că sentinţa este nelegală şi datorită faptului că prima instanţă nu a dispus confiscarea valutei obţinute de inculpaţii S.M. şi Ţ.I. cu titlu de folos material al infracţiunii de luare de mită, nerespectând dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen. care prevăd că, dacă valorile care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului în bani; în condiţiile în care sumele în valută ce le-au fost remise inculpaţilor cu titlu de folos material nu se mai află în posesia acestora, instanţa trebuie să dispună confiscarea echivalentului în lei a acestor sume la data plăţii efective.

Inculpatul S.M. a solicitat admiterea apelului şi, în principal, desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, achitarea pentru toate infracţiunile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (pentru infracţiunile de luare de mită) şi respectiv, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. (pentru infracţiunea de abuz în serviciu). Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., inculpatul a cerut să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi să se dispună încetarea procesului penal.

În motivarea apelului, apărarea a arătat că hotărârea primei instanţe prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de luare de mită, după încheierea dezbaterilor, este nelegală, deoarece inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a-şi formula o apărare completă, corespunzătoare noii încadrări juridice a faptei, ceea ce atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Pe fondul cauzei s-a arătat că greşit s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. pentru infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, deoarece faptele nu există şi, chiar dacă s-ar aprecia de către instanţa de apel că ele ar exista, le lipsesc elementele constitutive. Din probele administrate în cauză - martori, înscrisuri - rezultă că plăţile pentru lucrarea de la locuinţa mamei inculpatului, situată în localitatea Vârfurile, s-au efectuat conform contractului şi nu datorită faptului că inculpatul ar fi ştiut de denunţul penal formulat în cauză, o dovadă în sensul celor susţinute fiind chiar derularea cronologică din faza de urmărire penală.

Prima instanţă nu a stabilit nicio legătură între aşa-zisele infracţiuni de luare de mită şi contraprestaţia acestora, cu atât mai mult cu cât, familia inculpatului S.M. a achitat o sumă mai mare decât contravaloarea lucrărilor executate.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu s-a arătat că niciodată inculpatul nu a dat dispoziţie salariaţilor din subordine să confirme lucrări neefectuate ori să favorizeze diferite firme, că plăţile s-au făcut în baza reglementărilor din domeniul controlului financiar preventiv, nefiind constatată vreo deficienţă în exercitarea de către inculpat a atribuţiilor pe care le avea. Inculpatul nu a avut un rol activ în desfăşurarea licitaţiilor, nu a urmărit modul în care s-au executat lucrările, nu a avut niciodată calitatea de funcţionar public deoarece nu a avut atribuţii de control conform legii şi, în consecinţă, nu putea fi încadrat în categoria persoanelor la care se referă Legea nr. 78/2000.

Atât în rechizitoriu cât şi în hotărârea primei instanţe s-a reţinut că membrii familiei S.M. au efectuat plăţile pentru lucrarea de la imobilul din localitatea Vârfurile, instanţa de fond concluzionând în mod întemeiat că expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti este cea corectă şi că expertul care a întocmit expertiza în faza de urmărire penală nu a luat în considerare toate probele aflate la dosar.

Cu privire la folosirea celor două telefoane mobile Z., inculpatul a arătat că fapta de luare de mită nu există deoarece telefoanele mobile nu au fost solicitate de acesta, ci au fost aduse chiar de către denunţătorul S.R. şi proveneau de la SC B.C. SRL, societate cu care S.N.T.F.M. nu avea niciun fel de relaţii.

Referitor la lucrările de tâmplărie PVC cu geam termopan şi confecţii metalice efectuate de SC C.I. SRL la imobilul inculpatului S.M. din mun. Timişoara s-a susţinut că nu există fapta de luare de mită, întrucât la dosarul cauzei există factura fiscală care atestă suma reprezentând contravaloarea lucrărilor, precum şi chitanţa de plată aferentă acesteia, ambele fiind emise de SC B. SRL, înscrisuri care dovedesc că lucrarea nu a fost efectuată de către S.C C.I. SRL Simeria.

În privinţa lucrărilor de instalaţii de la casa din localitatea Vârfurile, efectuate cu SC S.I. SRL, administrată de inculpatul B.C., s-a arătat că pentru aceste lucrări s-a achitat suma de 300.000.000 ROL în data de 23 august 2004 şi suma de 250.000.000 ROL în data de 7 octombrie 2004, lucrările fiind executate în anii 2003 - 2004. Aceste plăţi au fost acceptate de către prima instanţă, iar aprecierea acesteia că plăţile s-au făcut în afara intenţiei iniţiale a inculpatului este pur speculativă, nefiind susţinută de materialul probator administrat în cauză.

Inculpaţii apelanţi Ţ.I. şi B.C., prin apărătorul ales, au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi, în principal, trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor deoarece instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor schimbările de încadrări juridice şi-a depăşit limitele sesizării, agravând situaţia inculpaţilor prin reţinerea unor acte materiale pentru care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală. În ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.I. s-a arătat că în rechizitoriu s-au reţinut ca pretinsă mită, lucrări efectuate la apartamentul fiicei sale în valoare de 157.871.312 ROL, iar prima instanţă a reţinut că valoarea acestora este de 356.647.872 ROL, creând evident, o situaţie mai grea inculpatului fără a pune în discuţia părţilor noua valoare. În ce-l priveşte pe inculpatul B.C. s-a arătat că în rechizitoriu s-a reţinut că acesta ar fi oferit mită inculpatului S.M. în valoare de 221.918.000 ROL, iar sentinţa reţine că valoarea mitei este de 412.375.343 ROL, fără a extinde acţiunea pentru alte acte materiale şi fără a lua în considerare faptul că SC S.I. SRL a încasat o sumă de bani mai mare decât valoarea lucrării.

Au susţinut inculpaţii S.M. şi Ţ.I. că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nemotivată sub aspectul prejudiciilor reţinute ca element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, cât şi sub aspectul cuantumului despăgubirilor la plata cărora au fost obligaţi, nefiind arătate în considerentele sentinţei motivele pentru care instanţa a ajuns la reţinerea unor alte prejudicii decât cele menţionate în rechizitoriu. S-au reţinut de către instanţă ca prejudiciu şi penalizările pentru neexecutarea în termen a unor lucrări fără a arăta temeiul legal şi în condiţiile în care penalităţile nu decurg din infracţiune, ci din contractul încheiat între părţi, iar în procesul penal acţiunea civilă are temei delictual şi nu contractual.

Pe fondul cauzei s-a solicitat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, apărarea arătând că inculpatul Ţ.I. nu a favorizat în niciun fel firma SC C.I. SRL Simeria şi nici nu a ştiut în ce condiţii s-au efectuat lucrările, de acestea ocupându-se denunţătorul S.R. Inculpatul Ţ.I. i-a dat cadou fiicei sale Ţ.C. suma de 700 RON pentru a-şi cumpăra o mobilă în holul locuinţei, S.R. fiind cel care s-a ocupat de cumpărarea şi facturarea acesteia prin intermediul SC B.C. SRL, societate la care inculpatul V.H. era administrator şi asociat cu S.R.

Referitor la telefoanele mobile Z. s-a arătat că acestea au fost aduse la Sucursala S.N.T.F.M. fără ştiinţa inculpatului V.H., de către S.R., care în acea vreme era concubinul fiicei inculpatului Ţ.I.

Inculpata A.S.L. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar, achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece lipseşte latura obiectivă a acestora.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală deoarece nu sunt indicate motivele care au stat la baza pronunţării ei şi, în acelaşi timp, netemeinică întrucât s-a reţinut o greşită stare de fapt sub toate aspectele.

Din probele administrate în cursul procesului penal rezultă că partea civilă S.N.T.F.M. SA nu este o persoană juridică de drept public şi nu are calitatea de autoritate contractantă astfel că nu-i este aplicabilă legislaţia privind achiziţiile publice. La dosarul cauzei nu există fişa postului din care să rezulte atribuţiile pe care inculpata le-a avut, astfel că apare total nefondată susţinerea acuzării cum că aceasta ar fi avut atribuţii de control în cadrul S.N.T.F.M. SA.

În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreunei pagube aduse S.N.T.F.M. SA sau provocarea unei tulburări însemnate a activităţii bunului mers al acestei unităţi ca urmare a îndeplinirii defectuoase din partea inculpatei a atribuţiilor de serviciu şi, în consecinţă, s-a susţinut că soluţia care se impunea a fi pronunţată în cauză era aceea de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2481 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la infracţiunile de luare de mită pentru care a fost condamnată, inculpata a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, din probele administrate în cauză rezultând cu certitudine că bunurile ce fac obiectul aşa-ziselor infracţiuni - mobilier, instalaţii, repararea acoperişului - nu au constituit vreun folos, avantaj sau gratificaţie din partea societăţilor cu care S.N.T.F.M. SA a avut în derulare contracte încheiate, dimpotrivă, la dosarul cauzei există acte din care rezultă că inculpata a plătit toate bunurile începând cu anul 2004 şi până în ianuarie 2005, deci înainte de a se dispune începerea urmăririi penale împotriva ei în anul 2006.

Nici în ceea ce priveşte infracţiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la fals material în înscrisuri oficiale nu se poate reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni. Inculpata nu l-a determinat în vreun fel pe numitul R.L. să întocmească procesul-verbal de custodie altfel decât conform situaţiei reale de fapt, iar împrejurarea că ulterior factura a fost stornată nu-i poate fi imputată inculpatei.

Inculpatul apelant V.H.N. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi, în principal, casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, achitarea sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei i s-a agravat situaţia juridică, fără a i se da posibilitatea să se apere faţă de noile acuzaţii ce i-au fost aduse, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Pe fondul cauzei s-a arătat că la momentul încheierii contractului de execuţie între SC B. SRL, pe de o parte, mama inculpatului S.M. şi sora acestuia, pe de altă parte, societatea nu avea niciun fel de raporturi cu S.N.T.F.M. SA, expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul O.Z. stabilind valoarea lucrărilor efectuate la suma de 432.614.703 ROL, suma achitată a fost de 595.000.000 ROL, iar pentru a fi acoperită diferenţa de preţ rămasă în defavoarea beneficiarului s-au efectuat ulterior unele lucrări de finisare şi mici reparaţii după montarea tâmplăriei PVC la imobilul inculpatului S.M. din Timişoara.

S-a arătat că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că bunurile sau lucrările efectuate în favoarea inculpaţilor S.M., Ţ.I. şi A.S.L. constituie obiectul material al infracţiunii de dare de mită, societatea administrată de inculpatul V.H.N., nefiind favorizată în vreun fel de către aceşti inculpaţi.

S-a susţinut că nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor nici infracţiunea de delapidare câtă vreme toate operaţiunile au fost evidenţiate în contabilitatea societăţii, există documente legal încheiate, iar în ceea ce priveşte acuzaţia de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune de corupţie s-a arătat că inculpatul nu a săvârşit niciun act material de sprijinire materială sau morală, de înlesnire sau de ajutare la săvârşirea infracţiunii.

Cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals intelectual şi uz de fals s-a susţinut că faptele nu au fost săvârşite de inculpat, ci de funcţionarele de la A.F.P. Simeria, care au recunoscut în cursul urmăririi penale că certificatele de atestare fiscală eliberate au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale, fără ca inculpatul să fi contrafăcut scrierea sau subscrierea acestora.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a arătat că inculpatul nu a falsificat ordinele de plată, acestea au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale şi că dintr-o simplă eroare s-a menţionat că suma încasată reprezintă "dividende" şi nu "restituire credit", aşa cum a fost înregistrată în contabilitatea societăţii.

Cu privire la infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţilor comerciale pe care le administrează s-a arătat că inculpatul a creditat SC B.C. SRL cu suma de 200.000 RON, operaţiune înregistrată în contabilitatea societăţii, astfel că era îndreptăţit la recuperarea acesteia.

Recuperarea parţială a sumei mai sus arătate se datorează doar faptului că societatea nu avea disponibilă la acel moment întreaga sumă creditată.

S-a solicitat a se constata că pentru infracţiunile de fals reţinute în sarcina inculpatului a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale prevăzută de art. 124 C. pen.

Inculpatul apelant C.E.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar, achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că sentinţa este nelegală deoarece instanţa de fond nu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu, stabilind astfel în sarcina inculpatului alte acuzaţii decât cele pentru care a fost trimis în judecată, acuzaţii de care nu a ştiut şi în privinţa cărora nu a putut să-şi facă o apărare corespunzătoare.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că infracţiunilor pentru care a fost condamnat le lipsesc elementele constitutive astfel că se impunea achitarea. Cu privire la infracţiunea de dare de mită s-a arătat că nu s-a dovedit scopul în vederea realizării căruia a fost comisă infracţiunea, nerezultând de nicăieri faptele pe care trebuia să le săvârşească inculpata A.S.L. în schimbul foloaselor primite de la acest inculpat.

Cu privire la infracţiunea de delapidare s-a arătat că SC S.C. SRL nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului deoarece acesta nu i-a cauzat niciun prejudiciu, din contră, a desfăşurat o activitate profitabilă şi gratuită, în folosul ei, iar banii obţinuţi în urma vânzării mobilierului au intrat prin virament bancar direct în contul societăţii.

Referitor la infracţiunea de fals în declaraţii s-a arătat că nu a fost săvârşită de inculpat, actul nefiind întocmit de el, ci de către secretara societăţii, iar actele contabile depuse o dată cu acesta reflectau situaţia reală a societăţii.

În privinţa infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a arătat că inculpatul nu a săvârşit fapta, împrejurare ce rezultă din declaraţiile martorilor A.F., B.R. şi G.L.

Inculpatul a susţinut că nu este vinovat nici de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât S.N.T.F.M. SA nu este instituţie publică, iar normele metodologice ale O.U.G. nr. 60/2001 nu-i sunt aplicabile.

A mai solicitat să se dispună şi desfiinţarea dispoziţiilor prin care se anulează înscrisurile privind SC S.C. SRL.

Inculpatul apelant H.M.S. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond iar, în subsidiar, achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate absolută întrucât, prin schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţă cu încălcarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. i s-a agravat situaţia, neavând posibilitatea de a se apăra faţă de noile acuzaţii; că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, din declaraţiile martorilor B.O. şi M.R. rezultând, evident, calitatea sa de instigator şi nu aceea de autor la această infracţiune, neputând falsifica el însuşi documentele respective, deoarece nu avea cunoştinţele tehnice necesare.

Inculpatul a mai solicitat reducerea cheltuielilor judiciare, să se constate că a intervenit prescripţia specială prevăzută de art. 124 C. pen. şi să se dispună încetarea procesului penal pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Partea responsabilă civilmente SC S.I. Timişoara a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea apelului s-a arătat că judecata în faţa primei instanţe s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la citarea părţilor, fapt ce a dus la încălcarea dreptului acesteia la apărare în raport cu calitatea pe care o avea în cauză. Astfel, prin hotărârea pronunţată a fost obligată la despăgubiri în calitate de parte responsabilă civilmente, iar pe întreg parcursul cercetării judecătoreşti a fost citată în calitate de parte civilă, neputându-şi astfel exercita dreptul la apărare, câtă vreme a fost chemată să răspundă alături de inculpat, iar nu să emită pretenţii faţă de acesta.

Chiar dacă inculpatul B.C.D., administratorul societăţii, a fost prezent la numeroasele termene de judecată acordate în cauză, este evident că participând în proces în calitate de inculpat, iar interesele sale şi ale apelantei fiind diferite în ce priveşte persoana din patrimoniul căreia urmează a fi reparată eventuala pagubă, acesta nu putea face, personal, o apărare corespunzătoare societăţii pe care o administrează.

S-a susţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 291 alin. (1) şi art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 56/A/2012 pronunţată la data de 19 aprilie 2012 în Dosarul nr. 1092.1/30/2006, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L., B.C.D., V.H.N., C.E.I., H.M.S. şi partea responsabilă civilmente SC "S.I." SRL Timişoara, a desfiinţat decizia şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor.

În considerentele deciziei, instanţa de prim control judiciar a reţinut că hotărârea pronunţată de tribunal este lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive:

Inculpatul S.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual şi uz de fals, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 289 C. pen., respectiv de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009, instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.M. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 3 (trei) infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 42/PI din 22 ianuarie 2010, Tribunalul Timiş a dispus însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de sus-numitul inculpat din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 5 (cinci infracţiuni) prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului pentru 4 din aceste infracţiuni (în forma simplă) şi achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru una dintre infracţiuni (respectiv pentru fapta ce are ca obiect aparatul de aer condiţionat).

Procedând în acest fel, prima instanţă a acordat inculpatului S.M. posibilitatea de a-şi formula apărarea numai referitor la cele 3 infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru ca, în final, să-l condamne pentru 4 infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a-şi formula apărarea cu privire la noua încadrare juridică în integralitatea ei.

În mod identic a procedat instanţa de fond şi în cazul inculpatului Ţ.I., în sensul că a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de acesta din infracţiunea de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 3 (trei) infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru ca, în final, prin sentinţă, să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o infracţiune de luare de mită comisă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 5 (cinci) infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea sus-numitului inculpat pentru 4 infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi achitarea pentru una dintre ele.

Potrivit art. 334 C. proc. pen., deoarece schimbarea încadrării juridice are implicaţii în exercitarea în concret a dreptului la apărare, instanţa are obligaţia să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă, sau eventual, amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice fără punerea în discuţie, atrage sancţiunea nulităţii relative în condiţiile în care părţile nu au posibilitatea să discute noua încadrare, iar inculpaţii să-şi formuleze apărarea. Dacă nu se face însă dovada vătămării, omisiunea de a pune în discuţie încadrarea juridică nu constituie motiv de nulitate absolută în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În speţă însă, Curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la nulitatea absolută, în condiţiile în care inculpaţii şi-au formulat apărarea numai cu privire la 3 din cele 4 infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care au fost în final condamnaţi.

Este adevărat că instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pentru una din infracţiunile de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. însă, prin condamnarea inculpaţilor pentru 4 infracţiuni s-a produs acestora o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii apelate.

S-a mai reţinut că în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009 s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar la cererea apărătorilor inculpaţilor de amânare a cauzei pentru a-şi exprima poziţia cu privire la schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie, instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 14 ianuarie 2010.

În fine, s-a reţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi sub aspectul condamnării inculpatului H.M.S. prin reţinerea la încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 78/2000, care nu au fost reţinute în rechizitoriu, fără a se pune în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor. Astfel, inculpatul H.M.S. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar prima instanţă a reţinut şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 78/2000 fără a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor, agravând astfel situaţia inculpatului şi lipsindu-l de posibilitatea de a-şi formula apărări în cauză în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor.

Concluzionând în sensul că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate absolută şi că în cauză este incident cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus desfiinţarea în întregime a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor. S-a reţinut că această instanţă este competentă să rejudece cauza deoarece, prin admiterea cererii de strămutare a dosarului în favoarea Curţii de Apel Oradea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învestit această instanţă cu soluţionarea cauzei, strămutarea producându-şi efectele până la pronunţarea unei hotărâri definitive, efecte ce se întind atât cu privire la instanţa ierarhic superioară, cât şi cu privire la instanţele ierarhic inferioare în situaţia exercitării căilor de atac urmare cărora se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea care, în motivele scrise depuse la dosar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a arătat că:

- În mod greşit instanţa de apel a indicat Tribunalul Bihor ca fiind instanţa căreia ar urma să i se trimită cauza spre rejudecare, invocând în acest sens dispoziţiile imperative ale art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. potrivit cărora, dacă instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată şi pe cele ale art. 55 C. proc. pen. referitoare la strămutare.

S-a susţinut că prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea de a fi rejudecat fondul cauzei de către Tribunalul Bihor se ajunge la situaţia nelegală de a transfera la o altă instanţă decât cea care a fost iniţial sesizată, în speţă, Tribunalul Timiş, o cauză a cărei strămutare nu a fost nicicând cerută (strămutarea prezentei cauze a fost solicitată doar de unul din inculpaţi în timp ce aceasta se afla pe rolul curţii de apel şi nu în faţa instanţei de fond);

- Soluţia instanţei de apel încalcă principiul efectului devolutiv al căii de atac a apelului, în baza căruia, în faţa judecătorului de la instanţa ierarhic superioară se devoluează întreaga cauză, cu tot complexul de chestiuni de fapt şi de drept ce-i aparţin, în scopul soluţionării cu celeritate a acesteia.

În concluziile orale, reprezentantul parchetului a arătat că nu mai susţine primul motiv de recurs invocat în scris, respectiv cel referitor la indicarea greşită a Tribunalului Bihor ca instanţă competentă să rejudece cauza, urmare admiterii apelurilor formulate şi desfiinţării sentinţei.

Examinând decizia atacată atât prin prisma criticii vizând soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alineatul ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este supusă casării pentru nesoluţionarea pe fond a cererilor de apel formulate în cauză, cereri cu care această instanţă a fost corect învestită. Nesoluţionarea apelurilor de către instanţa de prim control judiciar constituie o nepronunţare asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului penal în sensul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. şi, în consecinţă, caz de casare în recurs.

Instanţa de apel, acceptând că tribunalul, prin condamnarea inculpaţilor S.M. şi Ţ.I. pentru săvârşirea a patru infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, deşi a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită comisă în formă continuată pentru care aceştia au fost trimişi în judecată în trei infracţiuni de luare de mită săvârşite în concurs real, respectiv, prin condamnarea inculpatului H.M.S. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, cele prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 78/2000, fără a pune în discuţie - referitor la acest din urmă inculpat - schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii şi a acestor din urmă prevederi legale (nereţinute în actul de sesizare a instanţei) a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, a ignorat modul de acţiune al nulităţilor aşa cum acestea sunt reglementate prin lege, consecinţele şi efectele lor juridice şi, prin aceasta, a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Dispoziţiile art. 197 C. proc. pen. reglementează expres încălcările care atrag nulitatea absolută, respectiv, nulitatea relativă în procesul penal şi distincţia referitoare la modul lor de acţiune asupra actelor procesuale afectate.

Referindu-se la nulităţile relative, art. 197 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal (altele decât cele enumerate expres în alin. (2) al textului de lege menţionat) atrage nulitatea actului numai atunci când părţii i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. relative la schimbarea încadrării juridice a faptei, nefiind arătată expres în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., este sancţionată cu nulitatea relativă şi, în consecinţă, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., ea nu poate determina desfiinţarea hotărârii atacate, decât atunci când partea învederează instanţei de control judiciar că prin încălcarea acestor prevederi legale i s-au creat vătămări. În plus, vătămarea poate fi invocată doar de parte şi numai în cursul efectuării actului sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată cu procedura completă.

În speţa de faţă nu se poate vorbi de o vătămare prezumată "juris et de jure" care să conducă în mod automat la trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată.

Analizând încheierile în care s-a consemnat desfăşurarea şedinţelor de judecată în faţa instanţei de apel se constată că momentul procesual penal până la care intimaţii inculpaţi Ţ.I. şi S.M. ar fi putut invoca vătămarea ce le-a fost adusă prin nepunerea în discuţie de către instanţa de fond a schimbării încadrării juridice a fost depăşit. Mai mult decât atât, cei doi inculpaţi, asistaţi de apărători aleşi (după acordarea unui număr mare de termene de judecată cu procedura completă) nici la momentul final al expunerii motivelor de apel n-au invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. în forma în care a fost reţinută de instanţa de prim control judiciar ca temei al sancţiunii procesuale a nulităţii absolute a hotărârii primei instanţe.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009, instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.M. şi Ţ.I., din infracţiunea de luare de mită comisă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracţiuni de luare de mită prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a adus la cunoştinţa inculpaţilor că pot solicita amânarea sau lăsarea cauzei mai la urmă pentru a-şi putea pregăti apărarea în eventualitatea schimbării încadrării juridice. La cererea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor de a se dispune amânarea cauzei pentru a-şi exprima în scris poziţiile cu privire la schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie, instanţa a amânat cauze la data de 14 ianuarie 2010.

În Încheierea de şedinţă din data de 14 ianuarie 2010 se menţionează că din eroare s-a omis ca în cuprinsul Încheierii din data de 10 decembrie 2009 să se consemneze că s-a pus în discuţie desfacerea unităţii infracţionale referitoare la infracţiunea de luare de mită şi în privinţa inculpatei A.S.L., iar poziţia avocatului ales al inculpaţilor S.M. şi Ţ.I. a fost în sensul că îşi menţine concluziile scrise şi susţinute oral prin care a solicitat achitarea inculpaţilor pentru toate cele 5 acte materiale de luare de mită care intră în conţinutul infracţiunii continuate prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu de către instanţă, apărarea a arătat că este corectă, în cauză nefiind îndeplinită cerinţa unităţii de rezoluţie infracţională care caracterizează infracţiunea continuată.

Este adevărat că în dispozitivul sentinţei, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor S.M. şi Ţ.I. în cinci infracţiuni de luare de mită şi condamnarea fiecărui inculpat pentru câte patru infracţiuni de luare de mită (pentru una dispunând achitarea fiecărui inculpat) însă, astfel cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar, apărătorul ales al inculpaţilor a solicitat achitarea acestora pentru toate cele cinci acte materiale de luare de mită descrise în cuprinsul rechizitoriului, făcând trimitere la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, solicitare pe care a făcut-o şi cu ocazia susţinerii orale a apelurilor declarate.

În plus, se constată că în rechizitoriu este descris distinct fiecare act material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de luare de mită reţinute în sarcina intimaţilor inculpaţi S.M. şi Ţ.I., cu trimitere la probele care le susţin, probe ce au fost combătute de apărare în concluziile scrise, că pe parcursul judecăţii în primă instanţă s-au readministrat probele din faza de urmărire penală şi s-au administrat probe noi la cererea inculpaţilor pentru toate cele cinci acte materiale de luare de mită şi că prin sentinţa pronunţată de tribunal, condamnarea (respectiv achitarea) s-a dispus pentru aceleaşi fapte pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată - privite însă ca infracţiuni distincte - şi nu pentru fapte noi cu care instanţa nu ar fi fost sesizată, aşa cum a susţinut apărarea.

Prin urmare, nu este întemeiată concluzia la care a ajuns instanţa de apel în sensul că intimaţii inculpaţi S.M. şi Ţ.I. au fost lipsiţi de dreptul de a-şi face apărarea cu privire la toate cele patru infracţiuni pentru care au fost în final condamnaţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H.M.S., reţinerea de către instanţa de fond la încadrarea juridică a faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 78/2000, fără a fi puse în discuţia părţilor, nu atrage nulitatea absolută a sentinţei deoarece texul de lege sus-menţionat nu constituie prin el însuşi o normă de incriminare, ci face trimitere la tratamentul sancţionator aplicabil infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000. În consecinţă, nici în cazul acestui intimat inculpat nu poate fi reţinută concluzia la care a ajuns instanţa de apel şi anume, că a fost condamnat pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost trimis în judecată şi cu privire la care nu i s-a dat posibilitatea să-şi facă apărarea.

Soluţia instanţei de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare încalcă şi efectul devolutiv al apelului prevăzut în art. 371 C. proc. pen. în virtutea căruia, în faţa judecătorului de la instanţa ierarhic superioară se devoluează întreaga cauză cu tot complexul de chestiuni de fapt şi de drept ce-i aparţin, în scopul soluţionării cu celeritate a acesteia.

Pe de altă parte, menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de apel ar duce la încălcarea dreptului inculpaţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Cu privire la acest ultim aspect se impune a se arăta că faptele pentru care intimaţii inculpaţi au fost trimişi în judecată se reţine că au fost comise în perioada 2001 - 2003, instanţa de fond a fost sesizată cu judecarea cauzei la 4 iulie 2006 şi s-a pronunţat prin Sentinţa penală nr. 42/PI din data de 22 ianuarie 2010. Prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, ciclul procesual s-ar prelungi cu mult în timp pentru motive ce pot fi invocate în faţa instanţei de prim control judiciar, competentă să se pronunţe asupra lor în virtutea efectului devolutiv al apelului.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că sunt întemeiate aspectele de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii instanţei de apel invocate de procuror, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, va casa decizia atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel, respectiv Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecării apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L., B.C.D., V.H.N., C.E.I., H.M.S. şi partea responsabilă civilmente SC "S.I." SRL Timişoara.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 19 aprilie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L., B.C.D., V.H.N., C.E.I., H.M.S. şi R.D.

Casează decizia penală recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Oradea, pentru continuarea judecării apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, de inculpaţii S.M., Ţ.I., A.S.L., B.C.D., V.H.N., C.E.I., H.M.S. şi partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL Timişoara.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru intimaţii inculpaţi S.M., Ţ.I., A.S.L., V.H.N., C.E.I., şi R.D., în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de 400 RON, pentru intimatul inculpat B.C.D. şi în sumă de 200 RON, pentru intimatul inculpat H.M.S., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ