Challenge to execution rejected as court costs and prior grievances fall outside Article 598 grounds

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva executării Sentinţei penale nr. 1 din 9 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 893/32/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 893/32/2013/al, contestatorul M.I. a formulat contestaţie la executare (intitulată iniţial „plângere", iar ulterior calificată ca şi contestaţie la executare), privind executarea Sentinţei penale nr. 1 din 9 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în soluţionarea Dosarului penal nr. 893/32/2013.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că înţelege să conteste suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, la care a fost obligat în dosarul mai sus arătat, deoarece nu s-a judecat cu nimeni şi nu a fost respectată plângerea sa formulată împotriva făptuitorilor existând probe că aceştia au comis infracţiuni de corupţie.

Analizând actele şi lucrările cauzei, precum şi motivele invocate de către contestator în susţinerea contestaţiei la executare, prin prisma dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că cererea contestatorului nu este fondată, fiind respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Aşadar, cazurile în care se poate face contestaţie la executare penală sunt expres şi limitativ prevăzute de textul de lege mai sus citat.

Faţă de natura juridică a contestaţiei la executare, care reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor, iar nu un instrument juridic prin care să se conteste înseşi hotărârile instanţei, precum şi faţă de cazurile limitativ şi expres prevăzute de lege în care se poate face contestaţie la executare, s-a apreciat că motivele invocate de către contestatorul M.I. nu se regăsesc în cele reglementate de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.

De asemenea, s-a reţinut că pe calea contestaţiei la executare nu pot fi soluţionate nemulţumirile contestatorului cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare ce i s-au pus în sarcină.

Împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, contestatorul M.I. a formulat contestaţie, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 12 mai 2014.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, solicitându-se desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare promovate, nemulţumirea contestatorului vizând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în urma soluţionării unui dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău.

Înalta Curte, examinând contestaţia formulată pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele care urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Aşadar, prin contestaţia la executare nu se pot analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

În speţă, contestatorul M.I. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 1 din 9 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 893/32/2013, nemulţumirea acestuia fiind legată de împrejurarea că, în cauza respectivă, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 RON.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că motivul invocat nu se circumscrie cazurilor de contestaţie la executare expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., reţinându-se totodată că reaprecierea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat contestatorul ar fi de natură a aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii contestate, ceea ce nu este permis.

Astfel fiind, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM