Negative jurisdiction conflict resolved: Iași District Court assigned both indictments

Deliberând asupra cauzei penale de față,

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Curtea Supremă de Justiție a fost investită cu rezolvarea unui conflict negativ de competență, prin sentința penală nr. 398 pronunțată la data de 13 mai 2003, în dosarul penal nr. 3917/2001, de către Tribunalul Iași. Prin această sentință instanța și-a precizat poziția declinând înapoi competența, în favoarea Judecătoriei Iași.

Situația se prezintă după cum urmează:

1. Judecătoria Iași a trimis prin adresă Tribunalului Iași, spre competentă soluționare dosarul privind pe B.N., ce fusese înregistrat, sub nr. 11539 din 23 martie 2000.

Inculpatul B.N. a fost trimis în judecată prin două rechizitorii concomitent:

a) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, din 1 iulie 1997, pentru art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 40 din Legea 82/1991, art. 9 din Legea 97/1994, art. 302 C. pen., art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.

Tribunalul Iași prin sentința penală 231 din 7 octombrie 1997 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că inculpatul a săvârșit o parte din infracțiuni în București.

Tribunalul București a înregistrat cauza sub nr. 5787/1997.

b) Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, a fost trimis în judecată și pentru art. 288 alin. (1), art. 291 C. pen., art. 72 din Legea 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 5105/1997.

Prin sentința penală nr. 1705 din 18 mai 1997 Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, dat fiind că inculpatul are domiciliul în București în raza sectorului 1.

Cauza s-a înregistrat la judecătorie sub nr. 12525/1997.

2. Judecătoria sectorului 1 București, prin încheierea de ședință din 3 februarie 1998 a trimis cauza înregistrată sub acest număr, Tribunalului București în vederea reunirii (conexării n.n.) cu cauza înregistrată la Tribunal sub nr. 5787/1997.

Primind aceste două cauze, Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 279 din 27 mai 1999 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași (fără a le conexa, operațiunea revenind instanței competente).

3. Cercul se închide prin faptul că Judecătoria Iași, la care dosarele au ajuns pentru a doua oară, s-a considerat lipsită de competență pentru a soluționa ambele cauze. Cauza privind art. 215 alin. (1), (2) și (3) și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a retrimis-o înapoi Tribunalului Iași, iar pe aceea privind art. 291 C. pen. și art. 72 lit. a) din Legea 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a scos-o de pe rol și a trimis-o pentru rezolvare Curții Supreme de Justiție, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a efectua aceste operațiuni însă, Judecătoria Iași a schimbat încadrarea juridică a înșelăciunii într-o altă formă, potrivit noii legislații care dă art. 215 alin. (5) C. pen., în competența tribunalelor și a considerat că nu judecătoria Iași ci Judecătoria sectorului1 București este competentă pe principiul pe care inițial se trimisese Tribunalului București, acela că o parte din infracțiuni au fost săvârșite pe raza București-ului.

Examinând acest multiplu conflict negativ de competență, Curtea Supremă de Justiție constată următoarele:

Cele două cauze privesc același inculpat și săvârșirea unor infracțiuni în aceeași perioadă de timp, în același context, chiar dacă în orașe diferite.

Oricum regulile de competență sunt precise și exprimate expres de lege, nefiind o problemă lăsată la aprecierea judecătorilor.

Judecătorii trebuie însă să dea o corectă interpretare a legii și să aplice dispozițiile corespunzătoare momentului dat.

O astfel de interpretare a dat Tribunalul București, secția I penală, care a rezolvat corect problemele de drept de care depindea fixarea competenței teritoriale și materiale.

Dispozițiile art. 30 C. proc. pen., stabilesc competența teritorială.

În alin. (2) și (3) se arată că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. (1), în a căror rază s-a efectuat urmărirea penală, procurorul prin rechizitor stabilind cui, în funcție și de nevoia bunei desfășurări a procesului penal.

Potrivit acestor criterii competența aparține Judecătoriei Iași.

În conformitate cu dispozițiile art. 25 C. proc. pen., judecătoria soluționează în primă instanță toate infracțiunile afară de cele date prin lege altor instanțe.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni care la data sesizării instanței erau în competența acesteia, astfel încât chiar dacă ulterior, modificându-se legea, unele infracțiuni sunt de competența tribunalului, judecătoria rămâne competentă (Textul nu prevedea alin. (5), consecințe deosebit de grave). De asemenea infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea 30/1978 este în competența tribunalului numai când au existat arme, materiale radioactive, etc.

Pentru aceste considerente Curtea apreciază că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze ambele dosare, cu privire la conexarea cărora va hotărî.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei formând obiectul dosarului nr. 3917/2001 al Tribunalului Iași, privind pe inculpatul B.N., în favoarea Judecătoriei Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2003.