Nullity of inter-associate share transfer: standing to claim absolute nullity for lack of representation vs. relative nullity of consent

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantele SC L.P. SRL şi SC V. SRLcu sediul în oraşul Vlahiţa, judeţul Harghita, au chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL cu sediul în aceeaşi localitate şi SC F.E.S. SRL cu sediul în Ungaria, oraşul Budapesta şi au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de părţi sociale încheiat la data de 8 decembrie 2006, precum şi obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se susţine că hotărârile adunărilor generale în care s-a stabilit cesiunea de părţi sociale din capitalul SC A.A. SRL au fost anulate, iar actul cesiunii nu a respectat dreptul de preemţiune şi a fost realizat prin falsificarea ştampilelor de către persoane ce nu aveau calitatea de administrator.

Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 881 din 21 martie 2007 a respins acţiunea şi a obligat pe reclamante la 2.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SRL, considerând că cesiunea părţilor sociale între asociaţii societăţii comerciale nu era condiţionată de o hotărâre A.G.A. iar dreptul de preemţiune era presupus în condiţiile transmiterii părţilor sociale către terţe persoane şi nu către asociaţi.

Curtea de Apel Târgu Mureş, soluţionând apelul declarat de reclamante, prin Decizia nr. 60/A din 24 noiembrie 2007, a respins ca nefondată cererea obligând pe apelantele-reclamante la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nulitatea absolută sancţionează nerespectarea unei norme ce ocroteşte un interes general iar cesiunea de părţi sociale privea transmiterea între asociaţi a părţilor sociale, transmitere care s-a făcut în concordanţă cu art. 9 din actul constitutiv. Anularea hotărârii A.G.A. din 12 decembrie 2006 pentru nerespectarea normelor legale privind modul în care aceasta s-a ţinut, nu afectează cesiunea, ea nefiind condiţionată de aprobare a A.G.A.

Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamantele au declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Recurentele susţin că instanţa de apel nu a analizat lipsa calităţii de administrator al cesionarului. Din extrasul actului constitutiv al SC F.E.S. SRL rezultă că societatea avea doi administratori iar după decesul asociatului B.A. nu rezultă că noul administrator ar fi B.E.

Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prin acţiunea introductivă, reclamantele au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de părţi sociale încheiat între asociaţii SC A.A. SRL, în care SC F.E.S. KFT în calitate de cedent transmite părţile sale sociale cesionarului SC A. SRL.

Astfel cum judicios au considerat instanţele de fond, în consideraţia art. 198 din Legea nr. 31/1990 modificată, cesiunea de părţi sociale între asociaţii aceleiaşi societăţi comerciale nu este supusă nici unei condiţii de validare de către adunarea generală şi nici exercitării unui drept de preemţiune cât timp cesiunea nu avea ca parte o terţă persoană.

Critica referitoare la lipsa calităţii de administrator al semnatarului contractului din partea cesionarului atrage o sancţiune cu o altă natură juridică decât aceea cu care instanţele au fost învestite.

Lipsa consimţământului uneia din părţile unui contract nu este sancţionată cu nulitatea absolută - astfel cum reclamantele au solicitat în acţiune - iar persoanele ce pot evoca sancţiunea nulităţii relative sunt numai acelea semnatare ale actului juridic supus controlului, succesori sau avânzi-cauză ai acestora.

Instanţa de apel, a remarcat neregularitatea procesuală în care s-au aflat reclamantele făcând distincţia asupra nulităţii absolute care ocroteşte un interes general şi care a format obiectul judecăţii.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei nr. 60/A din 24 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.

În privinţa cheltuielilor de judecată, în considerarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa urmează a constata că onorariul stabilit de avocat este nepotrivit de mare, în raport cu chestiunile de drept evocate în motivele de recurs aşa încât îl va reduce la suma de 2.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii SC L.P. SRL - Bucureşti şi SC V. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 60/A din 24 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SRL - Vlăhiţa.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.