Payment summons annulment bars prescription interruption under Decree 167/1958
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice rejected the appellant's appeal, upholding the lower courts' decisions that dismissed the commercial action for being statute-barred. The dispute concerned a utility company's claim for payment of thermal energy and hot water services provided between December 2000 and July 2003, where the debtor raised the exception of statute limitations. The court determined that the three-year general limitation period under Decree No. 167/1958 had expired, specifically ruling that the introduction of a payment summons under Government Ordinance No. 5/2001 did not interrupt the limitation period because the summons was subsequently annulled by the appellate court. Applying Article 16(lit. b) of Decree No. 167/1958, which excludes interruption of prescription when a claim is annulled, the court held that the underlying failure of the special procedure invalidated any suspension of the limitation clock, regardless of the creditor's subsequent right to initiate ordinary proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Payment summons annulment bars prescription interruption under Decree 167/1958: Astfel recurenta susţine că instanţele greşit au reţinut incidente dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi ale art. 7-9 din O.G. nr. 5/2001. Cursul prescripţiei a fost întrerupt întrucât dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind somaţia de plată întruneşte caracterele unei cereri de chemare în judecată iar art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 nu distinge între natura cererii - de drept comun sau formulată în temeiul unei proceduri speciale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SA cu sediul în Galaţi, a chemat în judecată A.P. şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 191.498,01 lei contravaloarea serviciilor de alimentare cu energie termică pentru încălzire şi apă caldă pe perioada 31 decembrie 2000 - 31 iulie 2003.
Tribunalul Galaţi prin sentinţa comercială nr. 1533 din 28 mai 2007, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea a fost înregistrată la 7 martie 2007 pentru o creanţă din perioada 31 decembrie 2000 - 31 iulie 2003 iar somaţia de plată pe care reclamanta o invocă pentru întreruperea cursului prescripţiei a fost respinsă.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 66/A din 9 august 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantei, constatând că prin anularea ordonanţei de somaţie de plată, cursul prescripţiei nu s-a întrerupt.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel recurenta susţine că instanţele greşit au reţinut incidente dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi ale art. 7-9 din O.G. nr. 5/2001. Cursul prescripţiei a fost întrerupt întrucât dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind somaţia de plată întruneşte caracterele unei cereri de chemare în judecată iar art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 nu distinge între natura cererii - de drept comun sau formulată în temeiul unei proceduri speciale.
Mai susţine, recurenta că a promovat cerere de chemare în judecată şi a hotărât continuarea judecăţii potrivit dreptului comun aşa încât dispoziţiile privind întreruperea cursului prescripţiei se aplică.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prescripţia extinctivă ca mijloc de stingere a obligaţiilor şi a acţiunilor judiciare îşi găseşte fundamentul într-un interes de ordine publică şi de stabilitate socială ca un creditor nediligent cu dreptul său subiectiv să nu şi-l mai poată valorifica după trecerea unui timp îndelungat.
Prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 stabilesc stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune, având un obiect patrimonial, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Termenul general de prescripţie, stabilit prin art. 3 din acelaşi act normativ este de 3 ani, iar el poate fi întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată (art. 16 lit. b)). În aceeaşi măsură textul de lege citat stabileşte excepţii: „prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea”.
Situaţia expusă chiar de reclamantă în acţiunea introductivă reprezintă ipoteza celei din urmă reglementări menţionate: promovarea unei acţiuni în temeiul O.G. nr. 5/2001, admisă de instanţa de fond, dar anulată de instanţa de control judiciar.
Astfel cursul prescripţiei nu se consideră întrerupt prin formularea cererii de chemare în judecată, întemeiată pe o procedură specială, întrucât acea cerere a fost respinsă prin anularea ordonanţei.
Aşadar instanţele de fond au apreciat judicios asupra termenului de prescripţie extinctivă.
Faptul că O.G. nr. 5/2001 oferă creditorului dreptul de a se adresa şi instanţei de drept comun nu afectează cursul termenului general de prescripţie, exerciţiul acţiunii de drept comun fiind supus aceloraşi reguli restrictive impuse de prevederile Decretului nr. 167/1958.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 66/A din 9 august 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Galaţi împotriva Deciziei civile nr. 66/A din 9 august 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.