Nullity of corporate assembly decision: prejudice requirement for regulatory convocation deadlines and scope of board powers under statutory asset disposal provisions

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 43 din 27 februarie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 7970/2006 al Tribunalului Constanţa, secţia comercială, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SIF T. SA împotriva pârâtei SC P.M. SA Mamaia.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a Hotărârii nr. 5 din 7 octombrie 2006 a Adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte şi pe cale de consecinţă a actului adiţional nr. 5 la statutul societăţii este nefondată deoarece convocarea a fost publicată în M. Of. al României în data de 19 septembrie 2006 şi respectiv în ziar la data de 21 şi 23 septembrie 2006, astfel încât motivul de nelegalitate întemeiat pe prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu este întemeiat şi raportat la data la care a avut loc adunarea generală a fost respectat şi termenul prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol.

De asemenea, a mai arătat tribunalul, în speţă nu se poate reţine că hotărârea ar fi nelegală pentru nerespectarea termenului de publicare a convocatorului cu 25 de zile anterior datei de întrunire a acţionarilor în şedinţă întrucât art. 243 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu prevede un astfel de termen, acesta fiind instituit prin art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006, însă reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări produse prin ţinerea adunării generale anterior împlinirii acestui termen. De altfel, convocatorul cuprinde toate problemele ce urmau a fi discutate, motiv pentru care nu s-a putut constata nici încălcarea art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990.

Totodată, hotărârea atacată a fost adoptată în aplicarea art. 241 din Legea nr. 297/2004, respectiv pentru încheierea de către Consiliul de administraţie a actelor de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanţie a activelor imobilizate, iar referirea expresă la dispoziţiile acestui text legal exclude interpretarea dată de reclamantă în sensul că în acest mod Consiliul de administraţie primeşte o împuternicire perpetuă, şi pe de altă parte prevederile art. 114 din Legea nr. 31/1990 privind delegarea exerciţiului atribuţiilor adunării generale extraordinare către consiliul de administraţie sau administratorul unic nu sunt incidente în speţă.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia civilă nr. 194 din 13 septembrie 2007 pronunţată în Dosar nr. 3949/118/2006 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că legal şi temeinic instanţa de fond a înlăturat susţinerile reclamantei referitoare la nulitatea hotărârii adoptate ca urmare a nerespectării termenului de 25 de zile anterior datei de întrunire a şedinţei, deoarece prin art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006 au fost instituite măsuri suplimentare referitoare la publicarea convocării, iar în lipsa dovezii unei vătămări produse în acest mod, nu se impune aplicarea sancţiunii nulităţii. Totodată au fost respectate toate condiţiile legale în scopul corectei informări a acţionarilor, astfel că şi din acest punct de vedere soluţia tribunalului este corectă, ca şi în privinţa interpretării date dispoziţiilor art. 114 din Legea nr. 31/1990 şi respectiv art. 241 din Legea nr. 297/2004.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din aplicarea greşită a prevederilor art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., art. 117 alin. (8) şi art. 114 din Legea nr. 31/1990 şi respectiv art. 241 din Legea nr. 297/2004.

1. În mod concret, recurenta invocă faptul că nerespectarea termenului de publicare a convocatorului cu cel puţin 25 de zile anterior datei adunării generale are drept efect nulitatea hotărârii adoptate în aceste condiţii dat fiind caracterul imperativ al normei legale prevăzute la art. 137 din regulament. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 297/2004 care conferă acţionarilor dreptul de a beneficia de toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru exercitarea drepturilor, incluzându-l şi pe acela de a fi convocat în termenele prevăzute de legea specială.

Contrar celor reţinute de ambele instanţe, prin hotărârea a cărei nulitate s-a cerut a se constata, au fost sporite puterile administratorilor, situaţie în care textul convocatorului trebuia să cuprindă propunerile de modificare ale actelor constitutive.

Dat fiind faptul că nici această condiţie prevăzută expres de art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, hotărârea este lovită de nulitate şi sub acest aspect.

De asemenea, arată recurenta au fost încălcate prevederile art. 114 din aceeaşi lege deoarece prin hotărârea atacată au fost delegate consiliului de administraţie atribuţii care sunt în mod exclusiv de competenţa adunării generale extraordinare, deşi textul legal anterior menţionat precizează în mod expres atribuţiile ce pot fi delegate, iar orice altă delegare, cum este cazul în speţă este prohibită de lege.

Ultima critică vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 241 alin. (1) C. proc. civ. care prevede necesitatea aprobării prealabile a fiecărui act de înstrăinare a activelor a căror valoare depăşeşte 20% din totalul activelor imobiliare, nefiind prin urmare posibilă acordarea unei împuterniciri perpetue acordate Consiliului de administraţie, cum s-a procedat în speţă.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile legale anterior menţionate şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. curtea constată că este nefondat.

În privinţa termenului prevăzut de art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., instanţele au apreciat în mod corect că simpla nerespectare a acestui termen în lipsa dovezilor privind producerea vreunei vătămări nu este de natură a determina nulitatea hotărârii adoptate în aceste condiţii.

Astfel, scopul publicării convocatorului este acela prevăzut de art. 224 din Legea nr. 297/2004 de a asigura acţionarilor posibilitatea de a se informa cu privire la problemele aflate pe ordinea de zi pentru exercitarea drepturilor conferite de această calitate. Or, acest scop a fost atins, mai ales că în speţă au fost respectate şi exigenţele art. 117 din Legea nr. 31/1990 constând în publicarea convocatorului în M. Of. al României şi în ziarele R. şi R.L.

În privinţa motivelor de recurs referitoare la încălcarea prevederilor art. 117 alin. (8) şi respectiv art. 114 din Legea nr. 31/1990 - care vor fi examinate împreună - în mod eronat recurenta apreciază că prin hotărârea adoptată au fost sporite nelegal puterile administratorilor prin delegarea unor atribuţii date în mod expres în competenţa adunării generale extraordinare şi că în realitate s-au modificat actele constitutive ale societăţii, fără a fi menţionat în convocator textul propunerii, deoarece astfel cum corect au reţinut şi instanţele anterioare, hotărârea atacată a fost adoptată pentru aplicarea art. 241 din Legea 31/1990, respectiv încheierea de către Consiliul de administraţie a actelor de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanţie a activelor imobilizate, în condiţiile textului legal anterior menţionat.

Indicarea expresă a acestei dispoziţii legale obligă societatea la respectarea întocmai a condiţiilor prevăzute, astfel încât este exclusă interpretarea dată de reclamantă că în acest mod au fost sporite nelegal puterile consiliului de administraţie, textul art. 114 din Legea nr. 31/1990 nefiind prin urmare incident în speţă.

Pentru identitate de raţiune, fiind corect interpretate şi aplicate şi prevederile art. 241 din Legea nr. 297/2004, se va înlătura şi această critică.

În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi de asemenea va fi respinsă cererea intimatei pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SIF T. SA Braşov împotriva Deciziei nr. 194 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Respinge cererea pentru obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, formulată de intimata pârâtă SC P.M. SA Mamaia.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.