Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order denying suspension of appellate proceedings under Art. 2441 CPP
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the defendant against the Court of Appeal's decision, thereby leaving the lower appellate court's ruling intact. The case involved a commercial action for damages where the defendant, at the appellate stage, sought to suspend proceedings and challenged the appellate court's subsequent order denying that suspension request. The Court ruled that an interlocutory order rejecting a suspension request is not independently appealable to the High Court; instead, it must be challenged together with the final decision on the merits, unless the order itself interrupts the course of proceedings. The decisive legal basis was the interpretation of Article 282(2) of the Code of Civil Procedure read in conjunction with Article 299(1), which limits separate appeals on interlocutory rulings, and Article 2441(1)-(2), which confirms that only a decision *granting* a suspension is separately appealable, not a decision rejecting it.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 2441 C. proc. civ; Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order denying suspension of appellate proceedings under Art. 2441 CPP: Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului iar, dispoziţiile art. 282 alin. (2) din evocatul cod sunt aplicabile în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că împotriva încheierilor premergătoare, nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 145 din 14 mai 2007 Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins ca nefondată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC D.C. SRL, a admis acţiunea comercială în pretenţii formulată de reclamanta SC G. K.M.W. SRL Oneşti împotriva pârâtei SC D.C. SRL Turnu Măgurele, a respins ca nefondată cererea reconvenţională a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii pronunţate în prima instanţă a declarat apel pârâta SC D.C. SRL.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea din data de 28 noiembrie 2007 a respins cererea apelantei-pârâte de suspendare a judecăţii apelului conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca neîntemeiată şi a acordat termen la 16 ianuarie 2008, cu citarea părţilor.
Împotriva evocatei încheieri a formulat recurs pârâta SC D.C. SRL.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului iar, dispoziţiile art. 282 alin. (2) din evocatul cod sunt aplicabile în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că împotriva încheierilor premergătoare, nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Or, în speţă, prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel, atacată cu recurs de către pârâtă, instanţa de apel a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi a fixat termen pentru continuarea judecăţii apelului.
Aşadar, în prezenta pricină, prin încheierea dată de instanţa de apel nu a fost întrerupt cursul judecăţii spre a da eficienţă dispoziţiilor art. 282 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ. prin raportare la art. 299 alin. (1) din acelaşi cod, pe cale de consecinţă, nefiind incidente în cauza de faţă, dispoziţiile art. 2441 (1) teza 1 C. proc. civ. potrivit cărora asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, precitatul text legal referindu-se strict la cazul în care instanţa prin încheiere a dispus în sensul admiterii cererii de suspendare, astfel cum rezultă şi din alin. (2) al art. 2441 C. proc. civ., conform căruia recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
În concluzie, cum încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată numai odată cu fondul, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat în cauză de pârâtă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.C. SRL Turnu Măgurele, împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 mai 2008.