Recourse dismissed for lack of merit and annulled for unstamped tax, upholding reduced rescission award in installment real estate sale dispute

Asupra recursurilor de faţă

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial Argeş, prin Sentinţa nr. 1639 din 27 octombrie 2011, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2009 şi a actelor adiţionale la respectivul contract, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi a obligat pârâta la plata sumei de 20.000 euro, avans achitat, conform menţiunilor din contract, a sumei de 5.700 euro, contravaloare rate achitate, precum şi a sumei de 3.800 RON, cheltuieli aferente vânzării, a sumei de 20.000 euro, solicitată în baza clauzei inserate în actul adiţional din 17 februarie 2010, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligaţiei de partea în culpă.

S-a dispus instituirea în favoarea reclamanţilor a unui drept de retenţie asupra bunului, respectiv a apartamentului nr. 12 situat în Piteşti, str. A.M., etaj 3, judeţul Argeş, identificat în contractul a cărei rezoluţiune s-a dispus, până la plata integrală a sumelor menţionate.

A fost respinsă cererea privind daunele interese.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor 1.200 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut în esenţă, că din actele depuse la dosar, coroborate cu declaraţia martorului audiat şi interogatoriul administrat pârâtei, rezultă că la data de 13 mai 2009 s-a încheiat contractul de vânzare cu plata în rate din 13 mai 2009, completat prin actul adiţional din data de 17 februarie 2010.

S-a mai reţinut, în esenţă, că la data perfectării convenţiei de vânzare-cumpărare imobilul nu era racordat în condiţii legale la reţeaua de electricitate, reclamanţii fiind nevoiţi ulterior să încheie în nume personal cu SC E. SA un contract provizoriu de care se folosesc în prezent toţi locatarii. Tot astfel, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de racordare la celelalte utilităţi, singurele demersuri fiind cele ale locatarilor care au formulat personal cereri la toate instituţiile având ca obiect de activitate asigurarea respectivelor utilităţi.

Obligaţiile pârâtei - determinante pentru existenţa raportului juridic ulterior datei de 1 decembrie 2010 - dată la care toate utilităţile şi celelalte obligaţii asumate de pârâtă urmau a fi realizate, conform actului adiţional menţionat - nu s-au îndeplinit în totalitate, astfel că cererea sub aspectul rezoluţiunii contractului şi repunerii părţilor în situaţia anterioară, s-a reţinut a fi întemeiată.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor suma de 20.000 euro, avans achitat, conform menţiunilor din contract, suma de 5.700 euro, c/val rate achitate, suma de 20.000 euro solicitată în baza clauzei inserate în actul adiţional din 17 februarie 2010, precum şi suma de 3.800 RON, cheltuieli aferente vânzării.

Instanţa a avut în vedere prevederile art. 969 C. civ. cu privire la această clauză şi a instituit dreptul de retenţie în favoarea reclamanţilor asupra bunului până la plata integrală a sumelor calculate potrivit art. 2 din actul adiţional din 17 februarie 2010, precum şi a cheltuielilor vânzării, în cuantum de 3.800 RON.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta, aflată în culpă procesuală a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 46/2012 din 13 iunie 2012 a admis apelul declarat de pârâta SC L.P.R. SRL împotriva Sentinţei nr. 1639 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 26.200 euro şi la 3.800 RON cheltuieli aferente vânzării. Au fost menţinute restul dispoziţiilor.

În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că primul aspect de nelegalitate invocat de către apelantă, cu privire la interpretarea clauzei stipulate în actul adiţional la contractul litigios, este întemeiat în raport cu conţinutul contractului de vânzare-cumpărare şi antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 aprilie 2009.

S-a reţinut astfel, că din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 13 mai 2009 rezultă în mod clar faptul că preţul negociat al aceste vânzări, stabilit de comun acord, a fost de 70.000 euro, care se va achita după cum urmează: suma de 500 euro s-a achitat sub formă de avans conform antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 aprilie 2009; suma de 19.500 euro, sumă ce a fost achitată la data semnării şi autentificării acestui contract de vânzare-cumpărare şi restul sumei de 50.000 euro se va achita lunar, în rate egale, în termen de 10 ani fără dobândă, respectiv până la data de 31 decembrie 2019.

Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 aprilie 2009, părţile au negociat preţul vânzării apartamentului de comun acord a fi 70.000 euro, care se va achita în aceleaşi condiţii prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare enunţat anterior.

Instanţa de apel a apreciat că potrivit acestui înscris, rezultă în mod cert că avansul achitat la semnarea şi autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare a fost de 500 euro şi prin urmare, prima instanţă a făcut o interpretare eronată a datelor cuprinse în convenţia părţilor.

S-a mai reţinut că din procesul-verbal încheiat la 14 octombrie 2010, rezultă că părţile au decis soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, după cum urmează: societatea pârâtă s-a obligat să restituie suma de bani în cuantum de 25.700 euro, reprezentând contravaloare preţ apartament în două rate, din care prima rată, în cuantum de 10.000 euro, până la 25 noiembrie 2010, iar a doua rată, în cuantum de 15.700 euro, până la data de 25 decembrie 2010, la cursul euro de la data plăţii; reclamanţii cumpărători s-au obligat ca ulterior încasării sumei de 25.700 euro să predea societăţii apartamentul nr. 12 care face obiectul actului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2009.

S-a apreciat că acest document atestă faptul că apelanta-pârâtă a fost de acord cu rezoluţiunea contractului şi cu restituirea sumei de bani plătită cu titlu de preţ de către cumpărători, recunoscând faptul că le-a fost înstrăinat un apartament în care nu se poate locui.

Împotriva acestei decizii reclamanţii I.I.L., I.M.C. şi pârâta SC L.P.R. SRL au declarat recurs.

Recursul reclamanţilor I.I.L. şi I.M.C. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea căruia, recurenţii au arătat, în esenţă, că, în contra celor reţinute de instanţa de apel, avansul constituit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2009 este de 20.000 euro, şi nu de 500 euro.

Recurenţii susţin că potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 aprilie 2009, preţul vânzării este de 70.000 euro din care avansul este constituit din suma de 20.000 euro plătibili în două tranşe de 500 euro la încheierea antecontractului şi 19.500 euro la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar restul sumei de 50.000 euro, în rate lunare egale.

În recursul pârâtei SC L.P.R. SRL nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază, iar recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul de a respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii I.I.L. şi I.M.C.

Recursul reclamanţilor I.I.L. şi I.M.C. va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului, ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Deşi recurenţii au încadrat criticile de nelegalitate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., fără a indica dispoziţiile legale ce au fost încălcate de către instanţa de apel în soluţionarea cauzei, faţă de criticile expuse, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanţa le va încadra în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Aceste dispoziţii vizează încălcarea principiului potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Din acest punct de vedere trebuie reţinut că natura raporturilor juridice a fost determinată ţinând seama de contractul de vânzare-cumpărare şi de clauzele acestuia şi că actului dedus judecăţii nu i-a fost dată o altă calificare.

Astfel, se constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect că prin contractul de vânzare-cumpărare în rate din 13 mai 2009 părţile au stabilit de comun acord, ca preţul de 70.000 euro să se achite astfel: suma de 500 euro s-a achitat sub formă de avans conform antecontractului de vânzare-cumpărare din 8 aprilie 2009, suma de 19.500 euro, sumă ce a fost achitată la data semnării şi autentificării acestui contract de vânzare-cumpărare şi restul sumei de 50.000 euro lunar, în rate egale, timp de 10 ani, fără dobândă, respectiv până la 31 decembrie 2019, rezultând în mod cert că avansul achitat la semnarea şi autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare a fost de 500 euro.

Aşadar, cenzura instanţei de recurs, potrivit motivului invocat se reduce la a constata că instanţa de apel nu a denaturat actul juridic dedus judecăţii, ci a constatat că la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare a fost achitat avansul de 500 euro.

Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, sub acest aspect, decizia atacată este la adăpost de orice critică, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

Recursul pârâtei SC L.P.R. SRL

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) - (3) din Legea nr 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.

Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.170,82 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON, fiind citată cu această menţiune.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul din 11 aprilie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată, şi respectiv art. 30 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii I.I.L. şi I.M.C. împotriva Deciziei civile nr. 46/2012 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC L.P.R. SRL împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AZ