Jurisdictional conflict over military retirement allowances: determination of labor versus administrative competence under Law 284/2010 and Law 80/1995

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 13 august 2013, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu M.A.N. şi U.M. X Bucureşti, recunoaşterea dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor ce i se cuvin, conform prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, cap. II, Secţiunea a III-a la Legea - Cadru nr. 284/2010 şi ale art. 127 alin. (5) şi (6), lit. g) din H.G. nr. 257/2011, precum şi obligarea pârâţilor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a ajutoarelor ce i se cuvin, la care se adaugă dobânda legală şi indicele de inflaţie aferente sumei datorate la data pensionării.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3526 din 13 noiembrie 2013 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul M.A.N. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de litigii de muncă şi de asigurări sociale.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a constatat că dreptul dedus judecăţii este unul care ţine de un raport de asigurări sociale, chiar petitul cererii fiind întemeiat pe Legea nr. 263/2010.

S-a reţinut că indicarea de către reclamant a prevederilor art. 1, 11 şi 28 din Legea nr. 554/2004 nu schimbă competenţa materială a instanţei, întrucât contenciosul administrativ în materie de asigurări sociale este dat prin normă specială (art. 153 din Legea nr. 263/2010) în competenţa unei alte instanţe.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 10832 din 18 noiembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 a fost abrogată la 1 ianuarie 2011 de Legea nr. 284/2010.

S-a mai constatat că prin acţiune se solicită pretenţii rezultate din aplicarea Legii nr. 330/2009, în contradictoriu cu pârâtul M.A.N., iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Înalta Curte, învestită cu regulatorul de competenţă, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în considerarea argumentelor ce succed:

Se observă că problema care se ridică în speţă este stabilirea instanţei competente a soluţiona litigiul, în raport de acţiunea dedusă judecăţii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să i se recunoască dreptul la acordarea ajutoarelor ce i se cuvin, conform prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, cap. II, Secţiunea a III-a la Legea - Cadru nr. 284/2010 şi ale art. 127 alin. (5) şi (6), lit. g) din H.G. nr. 257/2011.

Sediul materiei în ceea ce priveşte drepturile deduse judecăţii este reprezentat de art. 20 din Anexa VII, cap. II, Secţiunea a III-a la Legea - Cadru nr. 284/2010 care prevede că, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate.

Chiar dacă dreptul la ajutorul material este acordat prin legea de salarizare pentru mai multe categorii de bugetari, solicitarea lui pe cale jurisdicţională presupune ca fiecare categorie de salariaţi să se adreseze instanţei competente, în raport de raportul juridic, de muncă sau de serviciu, în care se află cu angajatorul său.

Din acest punct de vedere nu se va reţine că ceea ce s-a dedus judecăţii este un raport juridic de asigurări sociale, întrucât ajutorul la pensionare nu reprezintă o formă de sprijin suportat de stat din bugetul asigurărilor sociale, ci o compensaţie acordată de plătitorul de salariu la încetarea raportului de muncă al persoanei salariate.

În speţa dedusă judecăţii, reclamantul a avut calitatea de cadru militar în structurile M.A.N., trecând în rezervă, cu drept de pensie, la data de 31 august 2012.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, aceştia nu sunt funcţionari publici, raportul dedus prezentei judecăţi nu implică exerciţiul autorităţii publice, iar în cauză nu se contestă refuzul de emitere a unui act administrativ pentru ca eventualele litigii cu angajatorul să fie soluţionate de instanţele de contencios administrativ.

În lipsa unor norme speciale de natura celor cuprinse în Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţiştilor, care îi califică pe aceştia drept funcţionari publici cu statut special şi cărora li se aplică jurisdicţia administrativă în litigiile decurgând din raportul de serviciu, militarii sunt supuşi, în ceea ce priveşte drepturile băneşti pretinse, jurisdicţiei instanţelor de drept comun în materia litigiilor de muncă.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2015.