High-risk drug trafficking conviction upheld after cassation appeal dismissed as unfounded, maintaining 10-year prison sentence and judicial costs.

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 438 din 16 mai 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul V.I.N. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a revocat liberarea condiționată, s-a contopit restul de 604 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 253/1998 a Tribunalului București cu pedeapsa aplicată în cauză și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 ani a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 117 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,30 gr. heroină.

S-a reținut că, în data de 25 martie 2001, în zona străzii Moinești, inculpatul a vândut heroină numiților C.L. și B.C.

Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat apel, susținând că fapta nu există și a solicitat achitarea.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia nr. 596/ A din 19 septembrie 2002, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că situația care a dus la condamnarea inculpatului a fost corect reținută.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Reiterând motivele apelului, inculpatul a susținut că este consumator și nu traficant de droguri, ca atare, încadrarea juridică a faptei este greșită.

Totodată, inculpatul a arătat că martorii au declarat mincinos, că în perioada respectivă se afla în penitenciar, în executarea altei pedepse, de unde a fost liberat condiționat numai la 27 iunie 2001.

Recursul declarat este nefondat.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul V.I.N. a vândut martorilor C.L. și B.C., în data de 25 septembrie 2001, în jurul orelor 15,45, o doză de heroină.

Asupra inculpatului s-au mai găsit 8 doze de heroină.

Martorii au declarat că au cumpărat heroină și anterior acestei date de la inculpat.

Ca atare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și încadrarea juridică, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Cum inculpatul nu a probat o altă situație de fapt, în mod corect instanța de control a reținut caracterul pro cauza a apărărilor acestuia și a respins apelul ca nefondat.

Așadar, corect a reținut vinovăția inculpatului, având în vedere declarațiile martorilor cumpărători, recunoașterea inculpatului de către aceștia, coroborat cu raportul tehnico-științific de determinare a conținutului pliculețelor găsite la martorii cumpărători, respectiv asupra inculpatului, încadrarea juridică dată faptei fiind conformă cu situația de fapt stabilită.

Referitor la pedeapsă, se constată că s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la faptă și persoana infractorului, instanța orientându-se la o pedeapsă care să corespundă scopului preventiv și educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte motive de casare susceptibile de a fi luate în considerare de instanță din oficiu.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul V.I.N., ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va obliga recurentul să plătească, potrivit dispozitivului, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care este inclusă și suma, reprezentând onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.N., împotriva deciziei penale nr. 596/ A din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2001, la 23 ianuarie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.