Impropriety of criminal prosecution for abuse in office against prosecutors due to exercise of judicial functions and non-existence of the underlying offense

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 4 aprilie 2008 petentul I.A. s-a adresat cu plângere penală Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, L.C.K. şi a foştilor procurori generali ai aceleiaşi unităţi de parchet, I.B. şi T.J., solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, fapte prevăzute de art. 246 şi art. 247 C. pen., constând în nesoluţionarea în termen legal a plângerii penale nr. 34 din 5 noiembrie 2001 şi neacordarea de asistenţă juridică gratuită conform Legii nr. 51/1995.

Petentul s-a plâns şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 267 C. pen.

S-a menţionat că, în conformitate cu art. 21 din Constituţie i s-a îngrădit accesul la justiţie, solicitând obligarea persoanelor reclamate, în solidar cu persoanele responsabile civilmente la reparaţii în cuantum de 14.000 euro.

Prin sentinţa penală nr. 936 din 19 mai 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 209 alin. (3) raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) şi conform art. 222 alin. (7) C. proc. pen. a trimis plângerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

Prin rezoluţia nr. 951/P/2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, conform art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de L.C.K., T.J. şi Botoş Ilie, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 247 C. pen.

Prin această rezoluţie s-a reţinut, în esenţă, că lipseşte orice indiciu privind neîndeplinirea cu ştiinţă, sau îndeplinirea în mod defectuos a vreunui act de către magistraţii reclamaţi, în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu care să fi cauzat o vătămare a intereselor legale ale petiţionarului, în sensul arătat de norma de incriminare.

Având în vedere că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există, nu se pot contura nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 247 C. pen.

Această rezoluţie a fost menţinută ca urmare a respingerii, ca neîntemeiată a plângerii formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 951/P/2008 prin rezoluţia din 9 decembrie 2008 în dosarul nr. 11327/6397/II/2/2008 - de către procurorul ierarhic superior.

În temeiul art. 2781 C. proc. pen. petentul a formulat plângere la instanţă, apreciind că intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care a sesizat organele de urmărire penală.

Analizând actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte reţine că plângerea nu este întemeiată.

Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiţii : una pozitivă şi alta negativă.

Condiţia pozitivă, neexprimată expres de art. 228 C. proc. pen. dar decurgând din reglementarea adiacentă, constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune.

Condiţia negativă necesară începerii urmăririi penale este înscrisă în art. 228 alin. (1) şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. în art. 10, cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1.

Intervenţia oricărui caz dintre cele de mai sus, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.

În cauză, în mod corect s-a reţinut că intimaţii au acţionat în virtutea atribuţiilor de serviciu, constatându-se incidenţa cazului reglementat de art. 10 lit. a).

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că începând cu data de 5 noiembrie 2001, petentul s-a adresat organelor de urmărire penală cu plângeri şi sesizări reclamând comiterea unor fapte de abuz de către numitul A.M.M., reprezentantul Episcopiei greco-catolice de Lugoj în perioada 4 august 1993 - 12 noiembrie 1996.

Prin ordonanţa nr. 1538/P din 12 decembrie 2001 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., având în vedere calitatea de arhiereu a persoanei reclamate.

Prin rezoluţia nr. 574/P/2001 din data de 11 ianuarie 2002 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi făptuitor conform art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., soluţie comunicată petiţionarului prin adresa din 16 ianuarie 2002.

Petentul a revenit cu petiţii de acelaşi gen având acelaşi obiect, pe care le-a denumit plângeri penale, care au fost înregistrate şi soluţionate ca lucrări generale.

Prin aceste petiţii s-au reclamat, printre altele, omisiunea episcopiei de a-i returna carnetul de muncă, de a-i plăti unele drepturi salariale, aspecte ce au fost analizate, având în vedere natura aspectelor reclamate şi competenţa instituţiilor sesizate, răspunzându-i-se petiţionarului.

Constatând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va fi respinsă plângerea ca nefondată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.A. împotriva rezoluţiei nr. 951/P/2008 din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistă.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2009.